O scrisorica

               Draga Tuomas,
   
     Te salut cu multa caldura din insorita si plina de gropi Romania.M-am hotarat sa iti trimit aceasta scrisoare pentru a-ti spune ce se mai intampla in The Land Of Choise.Apropo de asta cred ca a fost un slogan destul de inspirat(spun "a fost" caci acum trebuie sa vina perfectii de afara sa Explore the Carpathian Garden,stii tu reclama cu frunzulita de palmier).Sa revenim,a fost un slogan excelent caci dupa cate stii e tara unde alegi ce sa ti se fure:banii,bagajele,femeia,sau mai nou avem promotie,all-inclusive(romanii sunt ospitalieri,te ajuta sa scapi de greutati).
     Ar trebui sa iti trimit un dosar destul de gros pentru a-ti descrie viata cea de toate zilele.Spre surprinderea mea,astazi nu m-am impiedicat decat de 10 gropi.E vina mea ca nu am fost atent,asa zic "sefii",trebuia sa le ocolesc.Dus n-am mai facut de trei zile,desi transpir ca un ogar.Sunt defectiuni tehnice iminente,dar Dorel si prietenii incerca sa remedieze problema,folosind unelte moderne oferite de stat,lopata si manuta.E bine macar ca nu au lasat lucrarea in punctul mort.Sunt sigur ca o sa-mi spui ca mana nu le-a dat-o statul ci Dumnezeu,ei,bine,esti cam credul,statul,maretul stat ti-a dat mana,caci acum e democratie,nu ca pe vremea lu' Vladut ala cu cornite,cand ,daca furai,cu o mana luai pe cealalta n-o mai aveai.Ti-as aminti si de tezaurul nostru national,de caini maidanezi,care daca iti vine sa crezi abia au ajuns la jumatatea populatiei umane,cred ca au descoperit "balonasele",si inca un lucru imbucurator,saptamana asta n-au bagat in spital decat 500 de oameni,si pe mine m-au muscat doar de 3 ori,dragii de ei,nu-i asa ca s-au cizelat?Si politia a mai progresat,de curand am avut ocazia sa vad politia in actiune.Un plutonier respectat de toata lumea,ca orice plutonier,patrula pe strada,cand s-a trezit inconjurat de niste oameni simpatici in negru,care nu i-au facut altceva decat,sa ii traga doua gloante in picior(arma s-a descarcat accidental)l-au dat cu capul de bordura,capul crapandui-se prin autoprecipitare si apoi grijuliu i-au pus catusele care se pare din lipsa de fonduri erau cumparate de la Sex Shop.Motivul acestei actiuni in forta a fost acela ca suspectul avea un pistol in dotare(ceva extrem de ilegal la un politist).Asta a spus la stirile de la 5 un nene sergent destept(asta a fost un subiect pe langa omoruri,violuri,si altele de astea omenesti).Stai putin doar sa vad ce fac doreii jos.(pauza mare)
        Da,acopera fantana arteziana din asfalt,bine ca pun asfaltul peste apa,cred ca o sa tia si pentru viitoarele generatii.Oricum se pare ca guvernul a autorizat construirea unui par de distractii peste un cimitir din Capitala."Nu m-ar mira sa construiasca cimitire peste parcul de distractie"asta mi-a spus un domn mai OK ca mine.Nu toti suntem asa,dar oricum toti tigani,hoti,huligani ramanem pentru cei de afara asa ca sunt imun deja.
       Te rog sa-mi raspunzi din Danemarca si sa-mi povesteti ce se mai intampla,dar pana atunci aloha si sa moara dusmanii mei ca eu am bani mai multi ca ei.
  P.S:Ti-as fi parfumat scrisoarea,desi ti-o trimit Virtual,dar parfumul de scump si e criza aici,a si te rog adu si o bucata mica de autostrada cand vii.
                                                                                    Cu drag,
                                                                                                Eu 

Liniste

     Trenul mergea clatinandu-se in toate directiile.Norii de fum produsi de locomotiva se contopeau in zare cu norii albi si batrani.Soarele iesea incet,dar grandios dintre vaile verzi mutilate de bombe.Peisajul se schimba la fiecare cinci minute,nu era nimic monoton,sorbeam din ochi frumusetea neimbalnzita a plaiurilor care se raspandeau parca pana la nori.
     Eu stateam rezemat cu ochii pe jumatate inchisi si admiram peisajul pitoresc.Nu mai fusesem niciodata cu trenul pana atunci asa ca aceasta calatorie mi se parea mai interesanta si fabuloasa din acest motiv.
    -E frumos cu trenul nu Schwarz?
     Cainelui parea sa nu il prea intereseze trenul,el era bucuros deoarece nu l-am abandonat,era fericit,asemenea unui om.Conform datelor,ar fi trebuit sa ajung la Berlin in jur de ora 8.Eram ingrijorat totusi,deoarece nu aveam unde sa petrec noaptea,singura mea sansa era sa gasesc un hotel mai ieftin.Mai aveam putin si atipeam cand un glas dulce mi-a gadilat simturile.
    -Ma scuzati acest loc este ocupat?
     M-am intors 180 de grade pentru a vedea faptura care mi-a pus acea intrebare inocenta.Era o femeie in jur de 22 de ani,de inaltime medie,cu ochii verzi incantatori.Parul saten putin ondulat cadea peste umerii ei uniform bronzati.Purta o rochita simpla insa draguta de vara,alba cu buline negre asemenea unor buburuze arse,care ii trecea putin de genunchi.Tinea in mana un geamantan mic si cochet.Avea ceva special in zambet,era frumoasa,era imperfecta,ma atragea,era o femeie.Mi-am scuturat capul de doua ori pentru a-mi reveni din aceasta hipnoza covarsitor de speciala care ma cuprinse.
    -Nu,te rog i-a loc.
     A zambit usor,copilareste si s-a asezat elegant langa mine.
     Simteam cum bataile inimii scapa de sub control,simteam cum sangele pulsa neincetat avand un ingredient misterios in el,simteam ca ma scufund intr-o lume mistica si legendara din care cu greu puteam fi scos,simteam cum fericirea era mai aproape ademenindu-ma cu mirosul florilor care imi anesteziau simturiele lent,simteam ca nu mai eram eu,eram slab,simteam ceva unic si ciudat,simeatam ceva ce nu mai gustasem.
    -Te simti bine?m-a intebat ea ingrijorata.
    -Da,imi este doar putin cald,atata tot.
    -Te cred,la cate haine ai pe tine,omule ai inebunit?si mi-a zambit din nou miscandu-si pleoapele rapid.
    -Nu,nu cred ca este de la asta,am o boala,se numeste O.M.D.B(traducere:O Minciuna Despre Boala) si este in cel mai mare stagiu posibil.
    -O.M.D.B?exisata chestia asta ?m-a intrebat ea curioasa.
     Sigur pe minciunea mea stupida am inceput sa ii insir tot felul de povesti,care sa ma faca sa par si destept.
    -Adica nu ai auzit despre aceasta boala?E drept ca este una extrem de rara,este o boala genetica din nastere care se produce prin diletia bratului scurt al celui de-al optulea cromozom,cel putin asa mi-au spus medicii specialisti care semanau cu niste salcii plutitoare cand au aflat asta.
    -Da,foarte interesant.
     Parea ca planul meu a resuit, asa ca zambeam prosteste,pana la urma nu era asa desteapta.
    -Dar de M.A,sau Minciunita Acuta mai exact ai auzit?si a inceput sa rada.
    Eram oarecum socat,cai am crezut ca minciuna pusa in combinatie cu caliteatea mea neslefuita de actor aveau sa o pacaleasca,dar ea era ceva mai speciala.Aveam totusi increderea ca pot redresa situatia,pentru a nu face impresie proasta inca de la inceput,trebuia sa-mi hranesc prostescul ego mascultin.
    -Te rog sa nu razi,eu chiar vorbesc serios.
    -Atunci eu ca asistenta ar fi trebuit sa stiu nu?
    -Pai,si am inceput sa ma balbai,este o boala aparuta in ultimii 7 ani.
    -A,deci asta inseamna ca ai doar 7 ani pentru ca spuneai ca este o boala din nastere nu?Si eu care credeam ca stau de vorba cu un baiat simpatic si cu ceva calitati,nu cu un mucos mincinos care abia a iesit din scutece,dar ma mai insel si eu.
    -Eu...si n-am mai spus un cuvant.
    -Lasa te inteleg,nu vroiai sa cred ca arati ca un ciudat,te inteleg doar esti barbat.
    -Da,imi cer scuze,dar am vrut sa fac o inpresie buna,i-am raspuns eu rusinat.
    -Mintind?ei bine n-ai reusit,mai bine ciudat decat mincinos.
     Am plecat capul in pamant,si gandurile au inceput sa ma schingiuiasca.
    -Cum te numesti?
    -Bastian,Bastian Schwin,i-am raspuns eu mormaind.
    -Sper ca acesta este numele tau,minciunila,si a inceput sa rada simpatic.
    -Nu,nu te mint,iti spun sincer,i-am dat reokuca imbufnat.
    -Numele meu este Khloe Harden,si nu mai fi rusinat,hai ridica capul si uitate la mine bebe.
     Am ridicat capul incet,si m-am uitat in ochii ei,si am simtit ca ma revigoreaza,ca imi recapat increderea.
    -Si totusi Bastian,care e motivul acestei costumatii speciale?m-a intrebat ea chicotind.
    -Promiti sa nu spui nimanui?
    -O,haide Bastian,unii dintre noi nu au 7 ani.
    -Bine atunci,uitate in geamanta.
     Am deschis suspicios geamantanul uitandu-ma in toate partile pentru a nu fi observat.Cu cat deschideam mai larg valiza,cu atat trasaturile lui Schwarz se conturau mai clar.
    -Ce ascunzi acolo domnule Schwain?m-a intrebat ea cu ochii larg deschisi.
     Dintr-o data un botic negru,umed i-a atins fata.
    -O,ce dragut un catel!a exclamat ea entuziasmata.
     Toata lumea din apropierea noastra a inceput sa priveasca curioasa.Un caine in tren era ceva cu totul nemaintalnit.Am inchis repede geamantanul,riscam sa fim dati jos din tren.
    -De ce l-ai inchis?m-a intrebat ea incruntandu-si sprancenele usor arcuite.
    -Din cauza tipatului tau,si i-am soptit la ureche,cainii nu au voie in tren.
    -Imi cer scuze,n-am stiut,oricum,cum a ajuns bietul caine in geamantan?sunteti un domn extrem de interesant.
    -Un domn extrem de inventiv mai bine spus.Acesta e motivul pentru care am atatea haine  pe mine.Pentru a pacali controlul a fost nevoie sa il pun pe Schwarz in geamantan,asa am ajuns in acest stadiu,fierband la foc mic.
    -Supa de Bastian,cred ca are un gust splendid,a afirmat ea zambind copilareste.
     La randu-mi am inceput sa rad,simtindu-ma minunat in compania acelei domnisoare.
    -Bastian,tu incotro mergi?
    -La Berlin,i-am raspuns eu scurt.
    -Saracul de tine,inseamna ca o sa trebuiasca sa ma suporti tot drumul,mi-a spus ea pe un ton grav.
    -Nu te teme,cunosc tehnici de supravietuire elementare atunci cand vine vorba de domnisoare.
    -Ei bine baiete,o sa trebuiasca sa le folosesti pe toate,caci vei avea un drum lung garnisit cu multa vorbarie,si zambi inchizandu-si ochii.
    -Schwarz,daca o sa cad pe campul de lupta te rog sa preiei stafeta,poate tu vei fi mai puternic.
    -Schwarz,mai bine te-ai preda inainte ca lupta sa inceapa,nu vreau sa fac doua victime in aceiasi zi,te avertizez,si am inceput sa radem.
     Ar fi trebuit sa iau in serios avertismentul domnisoarei Harden,caci buzele-i aromate se miscau neincetat,vocea sa pamanteana spunea o multime de intamplari,teluri,constrangeri,era o enciclopedie umana care cunostea,traise,sau vazuse aproape orice la cei doar 22 de ani ai sai.
     In timpul discutiei care ma extenua intr-un mod placut,am aflat ca urma sa fie voluntara ca asistenta.
    -Nu voi sta cu mainile in san fluierand desi familia mea este una respectabila,nu pot sa stau si sa nu fac nimic,atat timp cat altii fac atatea pentru mine.
     Asa imi vorbea ea,inflacarata,razboinica,si totusi toate aceste atribute mi se pareau ciudate pentru o asemean fiinta.
     Era ora 4 si teoretic mai aveam 4 ore pana cand vom ajunge la Berlin.Stationam de aproximativ 10 minute intr-o gara.
    -Oare ce o dura atat?am intrebat eu trangand perdeluta de pe geam.
     Afara era multa agitatie,cativa oameni fugind incolo si incoace.
    -Se intampla ceva,uite SS-isti,m-a avertizat Khloe aproprindu-se de geam.
     Intradevar erau aproximativ 20 de membri ai SS-ului cu mitralierele in mana care dirijau cu mare precizie ceva.
    -Poti sa vezi ce se intampla Bastian?
    -Nu,dar vad ca toti se indreapta spre capatul trenului.
    -Probabil o fi vreo defectiune,mi-a spus Khloe impasibila lasandu-se pe spate trancandu-si mana prin par.
    -Da,cred ca ai dreptate si am tras perdeluta.
     Linistea se asternuse in tren spre surprinderea mea,asa ca am privit-o pe Khloe care nu mai scoase nicio vorba.M-am uitat la ea si am inceput sa zambesc.Khloe dormea,visa ceva  frumos,caci si ea avea zambetul pe buze,dormea si eu eram langa ea sa o vechez.
    -Domnisoara Harden se pare ca atata vorbarie va extenuat,am spus eu in soapta continuand sa zambesc.
     I-am pus sacoul meu pe ea deoarece odata nu venirea serii si temperatura a mai scazut.M-am lasat pe spate in scaunul meu si ii priveam pe Khloe si Schwarz cum paseau armonios in lumea viselor.Dupa aproximativ 20 de minute trenul s-a pus in miscare si calatoria noastra putea continua conform planului.Trenul era ca un leagan,norii erau ca niste miei care sareau peste razele apuse ale soarelul,intreg vagonul era in penumbra,domnea o liniste ca de manastire arsa,doar eu si inca cativa oameni am rezistat tentatiei si nu am atipit.Unii dintre ei erau ocupati cu cititul cartilor,altii statau inexpresibili,ca stanele de piatra.Eu ma uitam pe geam desi era amurg si privelistea era neclara si parca forfecata in bucati mici.Un vultur singuratic zbura imperial,strajuind cu privirea acest peisaj fantomatic.Printre arborii solemni,mi se parea ca vad acele spirite ale padurii care strajuiesc pe timp de noapte tinuturile neatinse.Tot printre copaci,vedeam zanele albe despre care ni se povestea cand eram mici,le vedeam dansand,impletind cunune de flori cu zambetul pe buze.Totul se intuneca,usor,caldura din tren ma molesea,simteam pleoapele ca mi se scurg peste ochi asemenea cascadelor.
     -E ora sapte,in jur de ora noua o sa ajungem la Berlin.
     Am inchis ochii,incercam sa adorm macar pentru jumatate de ora.Am atipit pentru un sfert de ora cand din cauza leganatului feroviar am dat cu capul de geam.
    -Firar cu trenul vostru cu tot!am inceput sa ma lamentez frecandu-mi capul cu palma.
     M-am asezat inapoi la locul meu injurand ca un om trezit fortat si am inchis ochii.Insa parca prin vis am auzit un sunet de motor care se apropia.M-am trezit oarecum surprins,m-am uitat in jur,insa toata lumea dormea.
    -Oare o fi fost doar un vis?m-am intrebat eu tragand perdeluta la o parte.
     Am examinat perimetrul pe care il puteam observa,insa nu am vazut nimic.Si totusi acel motor se auzea incontinuare.
    -Bastian,batrane,cred ca aceasta caldura iti provoaca halucinatii,mi-am vorbit stergandu-mi sudoare pe pe frunte.
     Pentru a fi sigur ca pot atipi la loc linisit,am decis sa ma uit din nou,In primele 10 secunde nu am vazut nimic,insa o luminita care palpaia apatic pe cer mi-a atras atentia.
    -Cred ca este un avion,dar oare o fi unul aliat sau inamic,m-am intrebat eu temator.
     Obiectul luminat se apropia,si acum eram sigur ca era un avion.
    -Avion german nu poate fi pentru ca mu s-ar apropia asa mult,si totusi de ce ar ataca Aliatii un tren de pasageri?
     Avionul se apropia amenintator,iar eu stateam ca o leguma fara sa actionez,cugetand ca un idiot.Niste punctulete luminoase asemenea stelelor care inconjurau avionul se propagau cu o viteza uluitoare spre tren.Instantaneu mi-am dat seama ca sunt gloante.
    -La pamant,suntem atacati!
     Toata lumea s-a tezit imediat,insa buimaci de somn nu au putut reactiona la timp.Eu am luat-o pe Khloe si ne-am aruncat pe podeaua din mijlocul vagonului,la fel au facut si altii.Un domn insa cam amortit,a ales sa ma mustreze pe mine.
    -Baiete,tu esti nebun?sperii lumea fara motiv.
     Nu a mai apucat sa spuna altceva caci un glont i-a zdrobit teasta,crapandu-i craniul,creierul amestecat cu sange izbindu-se violent de podeaua unde stateam toti inghesuiti,rugandune.N-am mai auzit altceva decat un zbierat de animal ranit si cadavrul care s-a scurs pe podeaua din fata scaunului,ramanand acolo plin de sange,cu cohii caprui larg deschisi,uitandu-se in directia mea.
     Multi dintre cei din tren si-au pierdut nervii si au inceput sa tipe disperati.
    -Suntetm morti,suntem morti!si lacrimile o oprira pe femeie sa continue.
     Cosmarul inaripat continua sa traga,vagonul fiind ciuruit de gloante.
     Un glont letal a strapuns o femeie din apropierea mea direct in cat,sangele tasnindu-i direct pe fata mea,a lui Khloe si a altor cativa pasageri.Tipetele se intensificau,trenul gonea nebuneste prin perdeaua de gloante,cosmarul s-a dezlantuit furibund.
     Lipiti de pamant tot mai multi isi gaseau sfarsitul sau erau raniti diabolic de dureros.Rasuflari necontrolate,tipete neomenesti de disperare,podeaua devenise un fluviu rosu,lipicios,dezgustator,pe care pluteau fara viata cadavre mutilate care se strecurau printre mortii-vii care erau inebuniti.Ma uitam la Khloe si vedeam cum frumosul ei par saten era acum inecleat cu sange,avand suvite rosii oribile.
    -Bastian,de aici nu mai scapam,si lacrimile incepu sa i se amestece cu sangele eterogen.
    -Ba da Khloe,cel putin tu vei scapa,voi incerca.
     Mi-am asezat trupul deasupra ei pentru a fi un scut uman,in caz ca vreun glont va incerca sa sfasie acel zambet atat de frumos,atat de copilaresc,atat de special al lui Khloe,si deci paream curajos,imi era team,teama de moarte.
     Geamantanul in care statea Schwarz parea neatins,fiind protejat de scaun.Il vedeam totusi pe bravul Schwarz cum tremura,cum avea spasme de teama.
     O noua rafala de gloante a penetrat acoperisul trenului,facand un zgomot infernal la intalnirea cu fierul.Rafala de gloante marsaluia printre resturi direct spre noi.Khloe a incercat sa ma dea la o parte,sa ma impinga.
     -Bastian!
     Am simtit o durere sfasietoare,draconica in umar.Un glont mi-a penetrat osul,iesind prin partea cealalta.Am avut aceiasi senzatie pe care ai aveao daca umarul ti-ar fi zdrobit de un ciocan.N-am mai avut puterea sa scot niciun sunet.Bratul stang in care ma sprijineam s-a prabusit alaturi de corp peste biata Khloe care era alba ca o stafie.Probabil ca corpul sau sculptat frumos a fost ciobit de greutatea corpului meu.
    -Bastian!Unde esti ranit?a intrebat ea tipand incercand sa ma de-a la o parte.
    -In umar,bratul stang mi-e vlaguit si amortit,am raspuns eu ametit,turmentat de durere,sufocat.
     Gloantele continuau sa se contopeasca cu trupurile omenesti,continuau sa ne arda de durere.Eram ametit,vedeam in ceata,urechile parca imi erau infundate,creierul statea sa imi erupa din cuta craniana.O vedeam pe Khloe cum tipa,vedeam oameni tarandu-se fara rost,vedeam gloante dezamorsate de trupui,dar cel mai calr vedeam o figura indescifrabila,mergand printre oamenii muribunzi,mergea impasibil si plictisit in mantia lui neagra,se uita la toti pe rand,ii examina,acum se uita la mine,si venea.Acel personaj venea sper mine lovind cu piciorul oamenii care ii stateau in cale.Era la cativa pasi de mine cand am auzit-o pe Khloe.
    -Bastian,revinoti!
     Eram incontinuare ametit insa acel tipat strident ma readuse in mijlocul infernului.Curand gloantele au tacut,motorul nu se mai auzea,trenul incetinea.Acum era din nou liniste.
     In cele din urma am reusit sa imi  misc corpul intr-o parte cu ajutorul bratului sanatos.Khloe a deschis ochii,si a inceput sa respire cu putere,tusind spasmodic,era insa bine.
    -Khloe esti bine?am intrebat-o eu gemand de durere.
    -Da Bastian,datorita tie.Te doare rana?
     Aveam grimase pe toata fata,plangeam de durere,incercam sa nu respir pentru a nu simti gaura perfect facuta.
    -Da,ma doare,dar cred ca putea fi mai grav.Cred ca tricoul si camasile au mai stopat din impact,i-am raspuns zambind sub stindardul dureii.
     M-am rezemat de scaun si stand in fund,tinandu-mi umarul spart,am  inceput sa privesc in jur.Din cei aproximativ 50 de pasageri ai vagonului,nu cred ca supravietuisera mai mult de 20.Podul insangerat de cadavre in descompunere traversa tot vagonul pe deasupra raului scarbos de rosu.Nimeni nu scotea un cuvant,toti erau inmarmuriti,toti se uitau in sus,in gol,neputind sa se uite la tabloul sadic din care faceau parte.Era liniste,multa liniste.
    
   

Hai in padure!

     Imaginati-va doar pentru cateva minute ca sunteti intr-o padure simpla,plina de arbori,unii mai tineri,altii mai batrani.Acum inchideti ochii si incercati sa simtiti vantul molcom,ascent care galopeaza printre acei copaci nemiscati.Acum simtiti caldura extatica care coboara pe frunzele copacilor heraldici,se strecoara onctuos pe pamantul negru si fertil.Un cirus planeaza spectral asupra acestei paduri protejand-o de ultravioletele care se serpuiesc lasciv dar mortal asupra padurii plina cu arbori.Puteti vedea corola de rauri care serpuiesc neincetat printre arbori,raurile care dau viata padurii,raurile care pulseaza viata,izvorate din inima,din inima multelui?Daca nu suteti nebuni si a-ti auzit,vazut si simtit totul,putem trece la pasul urmator.Copacii incep sa vorbeasca intre ei,incep sa susoteasca,copacii prin viata.Se inteleg intre ei,rad,se blameaza,cugeta,se apropie unul de celalalt mai mult si mai mult.Deretici,se curata intre ei de toate uscaciunile lasate de timpul necrutator,de toate insectele care ii pot afecta.Imaginati-va ca uneori cerul plange cu margaritare transparente,care atunci cand ating pamantul explodeaza fad in unde nevazute,ca norii crepusculari acopera soarele,ca fantasme electrice orbitoare si lovituri de ciocan din cer venite,incearca sa tulbure linistea padurii.Atunci copacii se adun,rostind impreuna,uniti incantatii misterioase,si norii se rispipesc si apar fascicule de soare aurii care cazand pe arbori ii reimprospata,ei zambesc acum,au o stare de reverie unanima.Pasarile canta simfoniile neterminate ale naturii,iar copacii privesc spre cer zambind simplu,atat de frumos,stau uniti,sunt ca o familie,ei sunt asemenea familiei mele.
    Acum treziti-va,treziti-va si savurati momentele alaturi de familie,momente din pacate efemere,dar trezitiva oricum,si daca copacii din padurea voastra fermecata sunt la fel,veseliti-va ca sunt ai vostri,veselitiva ca sunt langa voi,veseliti-va caci sunt ai vostri.

Prima "operatiune"

     Alarma a pornit din nou.Cred ca era ora unu cand sunetul produs de motoarele gigantice ale bombardierelor m-au trezit.Eram buimac de somn,si nu prea imi deadeam seama ce se intampla.Curand,insa datorita zgomotului inebunitor de afara,am reactionat prompt.
     -Trezestete Schwarz,mergem in buncar,vreau sa mai traiesc,de dormit o sa dorm cand se va termina debandada asta numita razboi.
     M-am dat jos din pat,mi-am luat papucii cascand si eram pregatit impreuna cu Schwarz sa evadez din apartament,acest focar de pericole iminente,cand am auzit un zgomot de motoare.Nu semanau cu cele ale bombardierelor,erau mai silentioase,pe cat de silentios poate fi un avion,deci era un avion de mici dimensiuni.
     Deschizand fereastra m-am uitat pe cerul negru strapnns de avioane.
    -Stai Schwarz,cred ca vad avioanele de vanatoare ale Luftwaffe.
     Alarma se opri si imediat o voce a inceput sa citeasca un text precum o masinarie.
    -Stati linistiti in casele voastre,brava aviatie a celui de-al treilea Reich a interceptat fortele inamice,anihilandu-i pentru Fuhrer si poporul german.Heil Hitler!
     Am rasuflat usurat,priveam iadul ce se dezlantuise pe cerul instelat.Avioanele noastre doborau rand pe rand toate bombardierele.Cerul era o mare de foc,tipete si rafale nesfarsite de gloante.Zambeam usor sadic,insa era doar un zambet tamp de moment.
    -Insfarsit,isi face treaba si Luftwaffen,bietii oameni din bombardiere,totusi a venit si randul lor sa moara sau sa fie supusi ororii de a se prabusi in agonie,asa cum au murit si bietii civili, dezintegrati,arsi sau mutilati de bebelusul lor explozibil.
     M-am uitat la Schwarz care privea pe fereastra alatrui de mine spectacolul de razboi,insa acest animal,nu parea prea incantat de ce vedea.Eu simteam o oarecare bucurie in strafundul meu cand vedeam cate un bombardier picand ca o pasare ranita deoarece civilii erau razbunati,Schwaz in schimb se uita inmarmurit si scarbit.
    -Da Schwarz,ai dreptate,era mai bine daca nu ar fi murit oameni.era mai bine prietene.
     Curand cerul era survolat doar de avioanele de vanatoare germane,contraatacul se incheiase,macelul era definitivat.
    -Haide Schwarz la culcare,mai avem aproximativ patru ore de dormi,maine avem de calatorit.
     Inainte de a inchide fereastra si de a pleca in pat,am dus mainile la gura si am facut un anunt:
    -Va rog nu mai deranjati,unii mai vor sa doarma in numele celui de-al treilea Reich si a poprului german,multumesc anticipat,tara va multumeste!
     M-am intors vesel in pat mandru de anuntul meu si am pus capul pe perna moale umpluta cu puf.
    -Sper sa fie liniste,ca de nu incep sa le cant ca o doamna umflata de la opera si o sa aiba cosmaruri o luna.
     Schwarz s-a pus la picioarele mele si astepta semnalul de sforait.
    -Baiete,sa nu faci vreo surpriza in pat seara asta,daca intelegi ce vreau sa spun.
     Schwarz mi-a confirmat si eram gata de inca cateva ore de somn bine meritate.
     Sulite luminoase se vedeau rasarind de dupa cladiri,vantul batea molcom printre ramasitele copacilor.Eu eram in lumea viselor,eram impasibil la tot ce se intampla in jurul meu.Schwarz s-a gandit insa ca dorm prea bine asa ca a inceput sa latre la urechea mea.Speriat si un pic cam surd m-am ridicat direct in fund.
    -Cei zgomotul asta?!
     Niciun raspuns,in schimb un miros straniu mi-a invadat narile,gazandu-mi creierul.
    -Dar mai importat,ce-i mirosul asta?!am intrebat eu iritat
     Schwarz a sarit de pe pat,s-a dus langa fereastra si a inceput sa imi arate ceva.Cu ochii intredeschisi am vazut cea de-a opta minune a lumii.
    -Schwarz!am tipat eu furios,ce ti-am spus eu in legatura cu surprizele?Uite ce-ai facut acolo,arata ca un turn urat mirositor putin inclinat.
     Nervos,am continuat sa tip la el,injurand nebuneste,insa nepasator,cainele s-a dus langa noptiera si mi-a adus ceasul.
    -Mai lasama in pace,caine afurisit,da-mi cesul odata!
     Am luat cesul furios dintre dintii lui Schwarz si l-am pus la mana.
    -Dumnezeule e ora 6 si un sfert!trenul pleaca la 7 fara un sfert.20 de minute fac numai pana la gara,am incurcat-o,am inceput eu sa tip impacientat.
     M-am imbracat in graba,nu cred a durat mai mult de un minut,am luat geamantanul gigantic in mana,scrisorile si eram gata de plecare.Eram imbracat ca un idiot,asa bine m-am aranjat eu intr-un minut.
    -Grabestete Schwarz,ratam trenul vietii noastre.
     Am iesit repede afara,am incuiat apartamentul si am pus cheia in buzunar.
    -Sper sa fii intreg cand ma intorc.
     In graba mea era sa uit sa ii spun la revedere prietenului meu ramolit,Helmut.Am deschis usa fara a bocani si l-am vazut pregatindu-se de munca,era doar in lenjerie intima.
    -Helmut batrane,sanatate,nu mai fuma atat,si vezi poate iti gasesti o sotie,si daca faci asta spalate pe dinti,mirosi ingrozitor cand deschizi gura.
     Batranul nici nu a apucat sa-mi raspunda si am plecat,am auzit doar un zbierat slab si infundat;
    -Bastian esti un nesimtit!
     Am iesit din bloc si am luat-o la goana pe strazile linistite ale orasului.Alergam cot la cot cu Schwarz,eram intr-o goana nebuna,era 6:30 si eram abia la jumatatea distantei.In goana mea am auzit o voce severa strigand.
    -Stai pe loc!
     Mi-am intros privirea si am vazut un camion militar plin cu soldati.
     Of,Dumnezeule!asta imi mai trebuia.De ce eu,de ce numai mie mi se intampla?
     M-am oprit din alergat,cu moralul la pamant.Camionul a ajuns imediat in dreptul meu.Un domn de 40-50 de ani,care parea a fi conducatorul acelei mini-divizii m-a intrebat pe un ton sever cum doar militarii puteau sa aiba.
    -Unde te grabesti asa baiete?Am crezut ca esti vreun atlet asa alergai.
     Cu rasuflarea taiata datorita efortului si ud tot i-am raspuns dezamagit.
    -Fugeam la gara,trebuie sa merg la Berlin,trebuie sa preiau un post de spion.
    -Spion zici nu?asta inseamna ca te pui in slujba statului nu?
    -Da,am raspuns eu grabit.
    -Atunci urca baiete,ai curaj daca ai acceptat o slujba ca asta.
     Fara a mai spune ceva am urcat in camionul plin de soldati.Schwarz era alaturi de mine,il mangaiam pentru ca daca nu ar fi fost el si minunea lui probabil as fi dormit mult si bine.
     In cinci minute am ajuns la gara.Am ajuns la timp.
    -Va multumesc din suflet domnule.
    -Nu ai pentru ce tinere,succes,si lupta pentru tara asta.
     Camionul a plecat in tromba inconjurat de un nor dens de praf razboinic.
     Am scos 50 de Reichmark si m-am dus sa imi iau bilet.Din fericire se parea ca trenul nu va fi aglomerat caci casa de bilete era libera.
     -Un bilet pana la Berlin va rog.
     -Desigur,poftim domnule.
     I-am zambit frumos dupa care i-am aruncat o privire romantica.
    -Multumesc,i-am spus eu euforic.
     Fata s-a inrosit si a lasat privirea in jos.
    -Multumesc si eu.
     Mai aveam cinci minute pana venea trenul.
    -Am reusit Schwarz,am reusit!
     Curand trenul a ajuns si era gata de plecare in zece minute,datorita unor probleme tehnice,din cate am inteles.
     Am luat bagajul si am vrut sa intru in vagon.Un domn dolofan si urat mi-a intrerupt marsul triumfal spre tren.
    -Animalele nu au voie in tren,mi-a spus el serios.
    -Dar..nu se poate face o exceptie?
    -Nu imi pare rau,scapati de caine si puteti intra in tren.
     M-am indepartat de tren,si m-am dus intr-un colt.Schwarz se uita la mine dezamagit si ma implora sa nu-l parasesc.
    -Baiete,se pare totusi ca nu vom reusi impreuna,i-am spus luandu-l in brate si sarutandul pe bot.
     Privind in gol,l-am lasat pe caine jos,mi-am pus mana in cap si am inceput sa-mi mangai parul.
    -Schwarz pregatestete sa mergi clandestin.
     Am inceput sa scot toate lucurile din geamantan,si sa ma imbrac cu ele.Acum aveam pe mine trei perechi de pantaloni,trei camasi plus un tricou,si un sacou.Mancarea am depozitato in toate buzunarele,aratam ca un ciudat care era si nebun.Doar imaginativa un om imbracat cu atatea lucruri,cand afara erau 25 de grade.In geamantan au mai ramas doar papucii,in care am pus putina mancare,si lenjeria intima.
    -Schwarz,hai intra in geamantan.
     Cainele s-a uitat la mine uimit,credea ca glumesc.
    -Haide intra,vrei sa mergi sau nu?
     Bieteul animal s-a conformat si a intrat,chiar confortabil in geamantanul gigantic.
    -Sa fii cuminte,cand intram in tern o sa deschid geamantanul in asa fel sa poti respira.
     Operatiunea "Cainele clandestin"a inceput.M-am dus din nou spre tren si acelasi domn m-a oprit.
    -Unde este cainele?
    -Am scapat de el dupa cum mi-ati spus.
    -Bine,dar nu va este cald?pareti cam rosu.
    -Nu,chiar deloc,ma simt excelent,si am soptit,sunt mai friguros de felul meu,sufar de o boala.
     Schwarz auzind-i vocea acelui barbat a inceput sa maraie in geamantan.
    -Mi s-a parut mie sau geamantanul a marait?
    -Vi s-a parut,cred ca soarele va afectat,si am dat un ghiont in geamantan.
    -Tot ce este posibil,soarele asta arde chiar tare.
    -Da ,da asa este.
    -Bine domnule atunci drum bun.
    -Multumesc mult,i-am raspuns eu zambind fals.
     Odata intrat in tren,scapasem,operatiunea mea imi reusise.M-am asezat la locul meu si am deschis usor geamantanul in asa fel incat Schwazr sa poata respira.I-am vazut boticul mat si ochii negrii stralucind,era bine.
    -Grasan afurisit,din cauza lui imi chinui eu prietenul,si l-am atins finut pe cap.
     La cateva minute dupa aceea trenul s-a pus in miscare,reusisem,plecam la Berlin.plecam spre necunsocut. 
    

Confuzie,raspunsul este da sau nu?

     A fost o noapte teribila,era linsite,doar stropii de apa se auzeau,as fi preferat sa fi venit bombardierele pentru a fugi in buncar alaturi de ceilalti.In cele din urma,soarele si-a scos razele prin intunecimea pulverizata a camerei mele,si s-a facut ziua.Schwarz s-a trezit si el,si a inceput sa ma linga pe fata.Eram insensibil,nu reactionam la gesturile lui de afectiune.Eram ca o stafie prost jucata,visul ma socase,in vis eram mort.Nici in realitate nu aratam prea bine.L-am luat in brate pe Schwarz care se agita si am mers la baie sa ma asigur ca nu aveam fruntea gaurita.Atunci cand m-am uitat in oglinda am crezut ca vad o fantoma,nu omul Bastian Schwain.Eram alb ca marmura,aveam o expresie de psihopat netratat,toata fata imi era contorsionata si slaba,parul arata ca dupa un permanent prost facut.Ma uitam uimit la acea fantoma,ma uitam defapt la mine,la cea ce mai ramase din mine.
    -Schwarz arat deplorabil nu?
     Cainelui parea ori sa-i fie teama,ori ii era mila de mine,caci incepu sa dea din coada agitat si sa latre cu putere ca un cerber,parea ca vrea sa ma intrebe"Cine esti tu mumie?"
    -Schwarz,stai calm,nu sunt o mumie,cel putin asa cred,sunt eu Bastian amicul tau si am inceput sa il mangai pe burta lui neagra ca abanosul.
      M-am imbracat rapid,insa dezordonat,nasturii camasii fiind incheiati gresit,aveam ciorapi de culori diferite,si gulerul camasii arata ca cel al unui betiv cazut in boscheti.Am gasit o bucata de slanina  afumata in mini beciul meu si am inceput sa mananc.Am luat o imbucatura de marime medie si am inceput sa mestec amortit.Invarteam acea bucata uleioasa de slanina in toate coltisoarele gurii,parca mestecam cauciuc,saliva din gura mea secase ca un parau dupa o vara secetoasa.Nu puteam manca,nu simteam nevoia,nu puteam inghiti acea slanina afurisita.Schwarz se uita la mine cu ochii largi deschisi,stand demn si sobru in pozitia de drepti.M-am uitat la slanina,apoi la el si l-am chemat,defapt mai mult am soptit.
    -Hai cutu,macar cineva sa aiba un mic dejun satios,mie mi s-a stramptat gatul,probabil ca a intrat la apa si am zambit apatic.
     Cainele flamand a inceput instantaneu sa devoreze slanina care ii aluneca pe gat ca o patinatoare acrobabitca.Ma uitam la el si eram multumit,probabil ca nu mai mancase asa ceva de multa vreme.Cand mai avea putin isi ridica privirea,tinand slanina in gura si s-a uitat la mine cum admiram ospatul sau.A venit spre mine cu pasi egali,si mi-a facut semn sa iau bucata de slanina ramasa.
    -Nu multumesc,nu mi-e foame,mai ales ca ai garnisito cu saliva.
     Cainele se incrunta,isi ridica urechile si imi mai intinse o data bucata.
    -Stiu ca tie foame,asa ca hai,i-a si-o mananca,aici nu e bufet suedez sa mananci cand vrei.
     Gestul pe care l-a facut m-a marcat profund.A lasat slanina din gura,a impins-o cu laba pana intr-un colt si s-a asezat pe pat langa mine.Statea lipit de mine intocmai ca un soldat german care isi apara camaradul si prietenul,stand alaturi de el in orice situatie.
    -Faci greva foamei prietene?
     Cainele dadu din cap si si-a pus labele pe umerii mei slabiti,Se uita intr-un mod ciudat la mine,dar eu stiam la ce ma uit,nu ma uitam la un caine negru urat mirositor,ma uitam la un prieten.
     Dupa acest moment ma simteam mai bine,acum stiam ca tot timpul va fi cineva langa mine care sa ma apere,sa ma incurajeze si sa-mi ridice moralul,nu eram singur, nu-mi mai era teama.
    Ma uitam pe geam la furnicarul de pe strazile orasului Hamburg cand Schwarz a venit la mine si m-a tras de pantaloni.
    -Ce ai patit?Tie foame?dute la magazin si cumparati.
     Cainele ma tragea cu putere asa ca l-am urmat.Ajuns in fata usii Schwarz mi-a facut semn sa o deschid.
    -Vrei afara?O!haide Schwarz eu n-am dormit toata noaptea si tu ma duci sa alerg in caldura de afara?
     Am deschis totusi usa,si imediat dupa acea Schwarz era in fata usii lui Helmut latrand bucuros.
     M-am lovit cu palma peste frunte si am spus:
    -Am uitat ca trebuie sa-i dau un raspuns lui Helmut,Helmut ramolitule pazea ca vin.
     Am batut la usa,Schwarz ma sustinea cu latratul lui de titan.Helmut a deschis usa intr-un final si ni s-a afisat intr-o pereche de pijamale spalacite rozalii.
    -Buna Helmut,frumoase pijamale,si am inceput sa chicotesc.
    -Da,da stiu mi-a raspuns el pe un ton plictisit,dar astea sunt singurele curate.Oricum ce doresti asa dis de dimineata.
     Sobru,concis si serios i-am raspuns.
    -Am venit sa iti dau un raspuns in legatura cu slujpa.
    -Ei bine?
    -Nu accept.
    -Dar pareai incantat de slujba asta...
    -Nu accept,trebuie sa intelegi,m-am gandit la viata mea si am decis ca e prea periculos.
    -Bine atunci,e alegerea ta,ne mai vedem,si mi-a inchis usa in nas.
    -Schwarz bosorogul chiar m-a crezut,mi-am ratat cariera,trebuia sa fiu actor!
     Bat din nou la usa,usa se deschide din nou,zana cu mustacioara a aparut iarasi.
    -Ce mai vrei acum?m-a intrebat nervos.
    -Helmut prietene,si am inceput sa rad,esti prea serios,tu chiar nu stii de gluma?
    -Poftim,stai putin ca nu inteleg,si a inceput sa se balbaie.
    -Glumeam,batrane,accept slujba,si abia astept sa primesc prima misiune.
    -Deci accepti?
    -Helmut,esti cam greu de cap,da accept.
    -Bine Bastian,hai intra sa  iti dau detaliile necesare.
    -Intru batrane,dar o sa stau la usa.
     Helmut s-a dus si a luat de pe masuta rotunda doua scrisori pe care mi le-a inmanat.
    -Ia aceste doua scrisori.Astazi am primit-o si pe cea de-a doua,in ea ai toate informatiile necesare.
     S-a uitat la mine,m-a examinat din cap pana in picioare si a ranjit pe sub mustata.
    -Bastian,ce ai facut aseara,ai petrecut prea mult?
    -De ce?l-am intrebat eu ridicand-mi o spranceana.
    -Arati ca un cadavru mergator.
    -Serios?i-am raspuns eu ca si cum nu as fi stiut despre ce vorbeste.
     Si batranul a inceput sa rada aratand cu degetul spre mine.Da,aratam ciudat,semanam cu el,dar acest batran intrecuse masura.Si totusi,aveam nevoie  de ceva pentru a-mi reveni complet,si Helmut avea acel lucru.
    -Helmut da-mi o palma tare peste fata!
     Fumatorul se opri din ras,si ma fixa cu privirea.
    -De ce as face asta?
    -Helmut imi cer scuze,dar esti cretin?!da-mi o data o palma ca de nu s-ar putea sa iti dau eu doua.
    -Bine atunci!si ma plesnit cu toata forta.
     Il subestimasem pe Helmut,avea mai multa forta decat credeam.Pielea a inceput sa ma usture ingrozitor,pe langa faptul ca mi-a zdruncinat creierul.
    Ametit si cam bulversat de forta loviturii,i-am intins mana.
    -Multumesc batrane,esti un adevarat prieten,ne mai vedem,si l-am salutat strangandu-i mana.
    -Nu ai pentru ce,a fost o placere sa te pocnesc,ne mai vedem.
     A inchis usa,si probabil ca s-a dus inapo in pat.
    -Batran senil,i-a facut placere,cred ca mi-o cocea demult.
     Schwrz parea cam agitat,asa ca l-am lasat sa se duca afara,sa se laude cu noul lui stapan prietenilor,l-am lasat insa i-am dat instructiuni clare.
    -Schwarz,la ora 6 esti inapoi,fara scandal prin cartier,si sa lasi fetele in pace,n-am chef sa vii acasa cu nevasta si copii da?
     Schwarz pe tot parcursul discursului a stat drept si a fost atent la toate conditiile,dupa care m-a aprobat cu un latrat prietenesc.
     Schwarz a plecat,asa ca am intrat in camera,m-am asezat pe pat si am inceput sa citesc scrisorile.Afara soarele ardea cu putere,propaganda era in floare,o propaganda extrem de eficienta de altfel,ma cuprinse si pe mine,vroiam sa-mi ajut tara,vroiam sa arat ca imi merit nationalitatea de german.
     Dupa o ora in care am citit extrem de atent cele doua scrisor,am tras concluziile.Din cate am inteles,trebuia sa iau cea de-a doua scrisoare cu mine care avea o stampila,pentru a fi recunoscut de Schultz.Nu aveam nevoie de foarte multi bani,imi trebuiau doar haine,si bilet de tren pentru Berlin.In rest in scrisoare se specifica ca voi prmimi toate cele necesare misiunilor direct de acolo.Fara sa mai stau pe ganduri am inceput sa fac bagajele.Intr-un geamantan mare,mi-am pus toate hainele mele adica un tricou,doua camasi,doua perechi de pantaloni rupti,si o pereche de papuci si ei rupti si un sacou vechi in carouri,plus lenjeria intima,asta nu pot sa vo descriu.
     -Macar nu trebuie sa car multa greutate pana la gara.
     Asa ma consolam eu pentru faptu ca nu prea aveam cu ce trece strada fara a fi observat.Geamantanul fiind unul imens,mi-am pus si toata mancarea din mini becil meu,doar aveam de hranit doua fiinte.
    -Acum trebuie sa-mi amintesc unde am pus banii.
     Am cautat disperat toata casa,insa nici urma de bani,
    -Unde o fi oare?poate ia mancat Schwarz.
     M-am linistit si mi-am adus aminte ca am pus toti banii sub perna.Am scos de acolo in jure de 350 Reichmark.50 Reichmark trebuia sa platesc pentru biletul pana la Berlin.
    -Sper ca pentru animale nu se plateste,si mi-am incrunat fruntea la acest gand.
     Cand am terminat de pus bagajul,un latat care venea din direcia usii ma distras.
    -E ora 6,deci trebuie sa fie  Schwarz,ce caine destept stie si ora.
     Am deschis usa si a intrat in casa mai negru,mai urat mirositor si mai murdar ca deobicei.
    -Caine nebun!esti plin de noroi.
     Schwarz se uita la mine implorandu-ma sa-l iert.A reusit,privirea lui mi-a sfasiat furia.
    -Haide!sa-ti fac o baie.
     L-am spalat bine de tot,m-a muscat de 3 ori cand incercam sa-l sterg,insa la sfarsit am fost multumit de rezultat.
    -Arati chiar bine Schwarz,parca ai fi un caine de rasa,nu doar o corcitura de pe strada.
     Cainele a latrat si a marait semn ca il insultasem.
    - Schwarz,corcitura esti sigur,dar esti corcitura mea preferata.Acum hain in pat,maine plecam intr-o aventura,maine plecam la Berlin.
      Schwarz a venit spre pat sarind ca un iepure agitat si s-a asezat cuminte langa mine.Era ora 8 si jumatate,dupa ce mi-am facut rugaciunea de seara,am stins lumina si am pus capul pe perna.In soapta am inceput sa-mi vorbesc.
     -Haide Bastian!tu poti pentru ca tu esti tu,Berlin,viata noua intortocheata vin!

     Am plecat de la Helmut in jur de ora 2 dupa amiaza.Chiar si in timpul discutiei care a avut loc dupa ce am primit propunera de la Helmut,mintea mea nu procesa altceva decat intrebari care aveau ca raspuns alte intrebari mai enigmatice,era ciudat,poate pentru ca era una dintre primele decizii importante pe care avea sa le iau,si e greu,e greu sa iei decizii singur..Oricum,am ajuns in apartamentul meu modest,unde m-am intins pe pat,pentru a ma odihni pret de cateva minute.Am incercat sa atipesc,dar caldura de afara era prea mare,in apartament aerul era inabusitor,nicio adiere de vant nu indraznea,nu putea sau pur si simplu nu vroia sa intre pe geam.Era cald,neobinsuit de cald pentru acea perioada a anului,iar mei capul imi exploda.
    Transpiram din abundenta,corpul imi era uscat,voiam apa,era cald,ma asfixiam,propria caldura corporala ma scotea din minti.Razele soarelui parca erau focurile iadului care ardeau necrutator pamantul pacatos.Gatul meu era secat,asa ca m-am ridicat si m-am dus la baie pantru a ma da cu apa pe fata,si pentru a-mi reinprospata corpul cu licoarea magica incolora si inodora.M-am stropit cu apa pe tot corpul,insa apa se evapora aproape instantaneu datorita caldurii corpului,Probabil ca ai fi putut praji si un ou pe mine in acele momente.
     Oglinda in fata mea,eu in fata ei,si am vazut ca aratam mai batran,chiar mai batran ca seara trecuta.Dar totusi,atunci eram buimac de somn,eram obosit,acum ar fi trebuit sa arat normal,dar oare de ce aratam mai batran?
    -O fi din cauza caldurii,mi-am spus eu aranjandu-mi parul.Cred ca o scurta plimbare m-ar ajuta.
     Mi-am luat alte haine,mai elegante si mai subtire si am plecat intr-o mica odisee prin oras.Am luat si bucata de branza mucegaita cu gandul de a o arunca,nu vroiam sa-mi imputa caminul.Imediat dupa ce am iesit din bloc un caine lup negru,mi-a sarit in cale mirosind punga unde aveam branza.Se uita la mine cu ochi blajini,implorandu-ma sa-i daruiesc acea bucata insignifianta de branza.
    -Vrei branza?si am scos branza rapid in punga.
      La vazul branzei cainele s-a ridicat in doua labe si mi-a luat-o fara ezitare din mana.
    -Bravo cutu,si am inceput sa-l mangai prieteneste pe cap.
     Am plecat mai departe,insa am observat ca noul meu tovaras se tinea dupa mine.Am zambit larg si am intins mana in directia lui ca semn ca poate veni cu mine.
    -Hai!daca nu-ti dadeam mancarea acum ma mancai pe mine nu?
     Cainele hipnotizat a venit spre mine in goana cea mare si a inceput sa ma linga pe fata.Zambeam,si eram mai relaxat,cel putin cuiva ii pasa de mine.Imi era incontinuare exagerat de cald,dar compania noului meu prieten,imi distragea atentia.Numerase cladiri apareau peste tot,unele semete si bine facute,altele rau famate si slinoase,altele...celelalte erau doar un sac gigantic de moloz,fiind victimele bombardierelor.Peste tot puteam zarii SS-isti imbracati in uniformele lor negre,seriosi,cu mitralierele atarnand la gat.Politistii din Gestapo mentineau ordinea in oras,uneori aceasta mentinere a ordinii realizandu-se cu batai crunte,uneori chiar si mai rau.
    M-am uitat la Schwarz asa il botezasem pe caine,si parea saracul cam insetat.
   -Schwarz baiete hai pe malul Elbei,poate ne mai racorim si noi.
    Am luat-o la pas spre Elba,unde speram sa ma mai racoresc cat de cat.Elba curgea atat de incantatoare,atat de pasnica,ne-am oprit pe un mal,intr-o zona mai tainica,si m-am lungit pe prundisul marunt cu Schwarz la picioarele mele.Am inspirat de doua ori cu putere,pentru a-mi revigora mintea si plamanii.Curand Schwarz a plecat de langa mine,balacindu-se bucuros pe malul Elbei.Stropi cristalini sareau in toate directiile,cainele era entuziast.Stand linistit,visand,dintr-o data ma strafulgerat gandul ca trebuie sa iau o decizie in legatura cu slujba.Din nou transpiram,si imi era cald,desi afara gigantul astru celestde foc apunea boem.Trebuia sa iau o decizie astazi,Helmut nu putea astepta la nesfarsit.Stateam si ma gandeam,cantaream tot ce era posibil in mintea mea,dar nu ma puteam decide.Atentia mi-a fost distrasa de un glas inocent de copil.In apropierea mea se zareau trei persoane,un domn elegant cu o uniforma neagra de militar perfecta pentru fizicul sau semet,o doamna simpatica care purta o rochie lunga de culoarea margarinei,si o palarie brodata manual de toata frumusetea.Intre ei abia puteai vedea un copilas de 6-7 ani,grasut,imbracat cochet  cu palaria de militar a tatalui sau in cap.Erau zambitori,energici,uniti,frumosi in interior,erau o familie.Tatal l-a luat pe micut in brate si a inceput sa il arunce in sus.Fata copilului,radia de fericire,ce peisaj splendid,un peisaj de care eu nu avusem parte niciodata.As fi vrut si eu sa am zile ca acestea in copilarie,as fi vrut sa stiu cum e sa ai o familie.Steateam intins,resemnat,gandindu-ma la tabloul dezolant al copilariei mele.Intr-un orfelinat cu sute de copii,intr-un loc al celor fara casa,al celor singuri.Aflasem ca am fost lasat acolo de catre mama mea,o domana tanara,spre sfarsitul primului razboi mondial.N-o acuz,poate m-a salvat de la o moarte prematura,nu-mi acuz parintii,am acuz pe mine pentru destinul meu,dar eram multumit cu el,asa singur,fara familie,cel putin eram viu,da multumesc ca traiesc!Am inceput sa port un monolog in soapta.
    -Oare familia mea cum m-ar fi sfatuit?si o lacrima cazu jos pe pamant,a cazut si s-a spart la fel ca visele mele.
    -Eu nu am familie,eu decid singur,multi dintre cei care au familie ar vrea poate sa fie in locul meu.Fraierii!
     Plangeam,plangeam prosteste,de fapt pentru ce plangeam?pentru neputinta mea.Schwarz s-a apropiat de mine,si a inceput sa ma impinga usor cu boticul lui negru sclipitor.A inceput sa latre la mine,ori incerca sa ma imbarbateze,ori ii era foame si eu eram masa ideala.M-am uitat in ochii lui de animal,si mi-am vazut reflexia,m-am vazut pe mine,m-am descoperit.
    -Gata Schwarz,am luat o decizie.Helmut ti-am promis ca vei avea un raspuns,maine dimineata il ai.
      L-am mangaiat pe Schwarz de mai multe ori pe blana proaspat spalata,mi-am sters cu maneca lacrimile,gata luasem decizia,puteam merge mai departe.Curand caldura care ma chinuise toata ziua a fost inlocuita de o racoare paciuitoare,simteam vantul care imi despica mormanul incalcit de fire din par,ma simteam liber,acum puteam sa merg acasa.
     -Hai Schwarz,te cazez la mine seara asta,vorbim mai tarziu de chirie,caine nebun,prieten bun,si l-am mangaiat din nou usor.

     In drum spre casa,cerul a inceput sa lacrimeze din abundenta,cand am ajuns in apartament si eu si Schwarz eram uzi leoarca,eram una cu apa,cat de frumos nu?
    -Pun pariu ca o sa racesc,tu Schwarz,tu nu o sa racesti pentru ca esti obisnuit,dar de mirosit,mirosi al dracului de rau,si mi-am dus mana la nas.
     Schwarz ma aproba latrand cu putere de doua ori duca care a inceput sa se scuture de apa.Ghiciti unde a ajuns apa,da chiar pe mine,era exact ce-mi trebuia,mai multa apa.
    -Ai noroc ca m-ai consolat mai devreme,ca te dadeam afara cu doua suturi in funduletu tau de catel nerecunoscator si urat mirositor.
     Drept raspuns s-a mai scuturat o data si s-a dus direct in patul meu.
    -Da,multumesc,abia am schimbat lenjeria.
     M-am schimbat pentru somn nu inaine de a ma spala.Am iesit din baie stergandu-ma pe cap,insa  lipsea ceva din tabloul camerei mele.
     -Schwarz,unde te-ai mai dus acum?
     Nu vedeam nimic,era bezna,asa ca am aprins lumina.Am observat o pata neagra,stransa covrig pe perna mea alba.Era Schwarz care acum era in lumea viselor.Am luat patura si l-am invelit grijului pentru a nu-l terzi.
    -Dormi cutu,domi linistit,Bastian o sa doarma jos,scandura tare imi va face bine la spate.
     Am luat o patura din dulap,o bluza mai groasa care trebuia sa-mi fie perna,si m-am instalat "comfortabil"pe podea.Eram vesel si incantat datorita vremii de afara.Vizibilitate redusa,ploaie si vant,asta insemna ca bombardierele nu vor aparea,daca bombardierele nu apareau,nu pornea alarma,daca nu pornea alarma,si nu-mi venea sa cred ca spun asta,somnul meu va fi neperturbat.
    -Insfarsit,pot sa dorm si eu ca un om normal.
     M-am intors in asa fel pentru a sta cat mai comod.Simteam cum intram in lumea viselor,si incet alunecam in negura minti,si cadeam uniform,cu o viteza constanta,intocmai ca al fizica si am adormit.
     Batai puternice si repetate in usa.In toiul noptii parea ceva bizar,mai ales ca nu am auzit nicio alarma.
    -Sper sa nu fie Helmut,fricosul asta o vrea sa vina sa doarma aici pentru ca ii este frica de furtuna.Daca este el o sa-i dau un pumn de nu o sa mai poata tine tigara in gura.
    Bataile continuau.M-am indreptat spre usa,cu gandul de a fi prima data amabil,dupa care avea sa vina pumnul sfant al somnorosului.
    -Helmut asta este insistent rau,ii e frica cu adevarat,sper macar sa nu se fi usurat in pijamale ca ultima data daca tot vrea sa stea aici.
     Am deschis usa usor,insa spre surprinderea mea ,in fata usii nu statea un mustacios mirosind a tigara,ci o doamna inalta,cu parul brunet lung lasat peste halatul de piele neagra,cu manusi de aceiasi culoare,si ochelari negrii care straluceau straniu.
    -Bastian Schwain?
    -Da,am raspuns eu surprins.
     Din buzunarul mare al halatului a scos usor un pistol,pe care l-a indreptat spre capul meu.Vedeam teava care stralucea demonic,nu ma puteam misca,eram paralizat de teama.A pus degetul pe tragaci si s-a uitat scurt la mine pe sub ochelari.
    -Adio spionule,frumusel prostut!
     Totul s-a intamplat parca in reluare.Am vazut glontul cum a iesit de pe teava,am vazut zambetul sadico-romantic al acelei femei,si glontul se apropia,si venea,ma uitam atintit la el si am simtit sange prelingandumise pe fata si creierul zdrobit de glont si cadeam,si cadeam si cadeam...
     Un sunet ca de fulger s-a auzit si camera s-a luminat.M-am ridicat speriat,eram distrus,m-am uitat in jur si totul era normal,Schwarz dormea,afara ploua nebuneste.Incercam sa-mi controlez respiratia care o luase razna,insa nu reuseam,respiram neregulat si puternic,ochii imi erau iesiti din orbite ,ma uitam confuz cu ochii largi deschisi si tematori in toate directiile.Simteam un lichid care imi curgea neincetat pe frunte.Buimac,speriat la gandul ca voi atunge sange,am dus mana balanganindu-se la frunte.Era ceva umed,insa nu semana cu sangele,era doar transpiratia mea si ea inspaimantata.Afara tuna si fulgera bestial,eu tremuram din toate incheieturile.Ma uitam la usa si aveam frisoane,inebuneam de teama,auzeam voci,impuscaturi,inima batea alert,imi spargea pieptul. Am facut o cruce mare tremurand si in fuga cea mare m-am dus in patul ud si urat mirositor in care dormea Schwarz,dar nu imi pasa cat de ud sau urat mirositor era,m-am asezat langa caine si am inceput sa-l strang in brate cu putere.Constiinta imi punea intruna aceiasi intrebare"Sigur nu vrei sa te razgandesti?"
     Cu glasul tremurand si intr-o liniste abisala i-am raspuns;
    -Eu nu ma razgandesc! 

....

      O lumina puternica ma lovi in fata.Asta insemna ca ori aseara o bomba ma dezintegrat si sunt un norocos ajuns in Rai,ori era dimineata si soarele s-a gandit sa-mi dea desteptarea.Intr-adevar era soarele,fasciculele vesele de lumina se strecurau lasciv prin fereastra,poposind tainic pe fata mea somnoroasa.Deci avusem dreptate,nu m-a lovit nicio bomba,fraieri au fost cei care au fugit in bunacar. Ei au stat stat treji toata noaptea in teroare,pe cand eu am stat linistit la caldura si am visat frumos.Poate seara asta imi urmeaza si ei exeplul si stau linistiti in camere.
     M-am ridicat direct in picioare ,e drept ca eram cam amortit,dar ma simteam cat de cat odihnit. M-am spalat pe fata,mi-am aranjat parul care arata ca un cuib de ciori,si m-am imbracat cu pantalonii obisnuiti si cu o camasa alba,e drept ca devenise cam gri dupa atatea spalari.Mergeam taraganat intocmai ca o rata beata,mergeam sa-mi iau mancare din frigiderul meu incorpit.Defapt era mai mult un beci.Am deschis usita din podea si mi-am luat de acolo o bucata mica si putin cam mucegaita de branza si un colt de paine tare,acesta era micul meu dejun.Am taiat partea mucegaita a branzei si am inceput sa ma infrupt nebuneste din branza moale pe care o combinam simultan cu painea tare si cate o gura de ceai arctic(foarte rece).Acesta era masa mea obisnuita,bineinteles daca aveam ce manca.Dupa terminarea ospatului imperial,mi-am amintit de vecinul meu Helmut caruia i-am spus ca am sa-i fac o vizita.Nu era greu sa ma duc la el,apartamentele noastre fiind fata in fata.Lenes,nebun,prea glumet,isteric,nepasator,puteai spune ca sunt toate astea dar nu puteai spune ca nu eram bine crescut.Prin urmare trebuia sa ii duc ceva din moment ce aveam sa-i fac o vizita.Mi-am amintit ca Helmut era un mare fumator,asa ca am scos de sub pat 3 pachete de tigari pe care le sterpelisem involuntar dintr-un magazin bombardat.Eu nu suportam acele mici dracovenii lunguiete pline cu tutun care scoteau un miros atat de placut incat imi imi dadeau lacrimile si imi venea sa lesim,da eu si tigarile,neamtu si romanu.Euforic am luat tigarile si le-am pus in buzunar.Acum puteam sa merg la Helmut fara alte constrangeri.Am bocanit la usa,am batut in repetate randuri,fara sa insist insa.In cele din urma usa s-a deschis scartaind agasant.
    -Hei Helmut,ce faci batrane?l-am intrebat eu entuziast.
    -Salut Bastian,te rog intra,si se dadu la o parte pentru a-mi face loc.
     Am intrat direct intr-o camera mare,luminoasa,si care la prima vedere parea confortabila.O canapea cafenie patata de cafea era amplasata langa geam,2 fotolii de aceiasi culoare flancau o masuta rotunda.Helmut m-a invitat sa i-au loc unde doresc.N-am stat mult pe ganduri si am tasnit ca din tun drept spre fotoliul care mi se parea fascinant din nu stiu ce motiv.
    -Bastian,fata cat mai comod,eu ma duc sa aduc doua cesti de cafea.
     I-am ascultat sfatul si m-am scufundat in fotoliul moale,zdremturos si patat,ma simteam ca un rege pe tronul sau.
   -Norocosul de Helmut ,se aseaza in fotoliul acesta magic si scapa de toate necazurile,poate imi da si mie unul daca ma rog de el.
     Peste 10 minute Helmut reveni,punand pe masa cele doua cesti de cafea.
   -Serveste te rog.
    Am vrut sa intind mana spre ceasca impodobita cu motive florare,insa m-am oprit brusc aducandu-mi aminte de tigari.Le-am scos din buzunar si i le-am inmanat lui Helmut.
   -Poftim Helmut,i-a tigarile astea din partea mea,eu nu le folosesc.
   -O!multumesc mult,iti sunt recunoscator,si ochii ii sclipira ca si cum ar fi vazut aur.
    Am zambit usor malefic si l-am intrebat:
   -Cum a fost seara trecuta batrane?
     Helmut s-a uitat usor enervat la mine,a crezut ca il ironizez,astfel calcandu-i mandria.
   -Mda,ca deobicei,mult fum,transpiratie,nesomn,caldura inabusitoare,parca eram niste raci speriati pusi intr-un cazan prost facut.Plus zgomotul infernal al bombardierelor,si tipetele copiilor inspaimantati si buimaci.
    -Eu draga compatriot am dormit chair bine,cu mici intreruperi insa am dormit.
    -Da,se vede,pari mai vioi astazi decat deobicei,si totusi ai fost norocos,foarte norocos.
    -Norocos?De ce?
    -Uitate pe fereastra.
     Curios din fire,M-am ridicat si m-am dus spre fereastra.La nici 5 metri de blocul nostru era un crater gigant,produs cel mai probabil de o bomba a Aliatilor.Mi s-a facut pielea de gaina la vederea acelui crater impunator,acum chair ma simteam norocos.multumesc ingerasule ca m-ai aparat de bebe mare plin cu explozibl.Am ramas cu ochii atintiti asupra acelei privelisti monstruoase,nu am mai scos niciun cuvant timp de cateva zeci de secunde.Eram oarecum in stare de soc,nesabuinta mea ma putea costa viata.Am intors capul spre Helmut,care se uita la mine mandru,parea sa imi spuna"Ti-am spus eu sa pleci,daca nu erai norocos,erai mort,in schimb eu am fost in siguranta,am fost mai destept ca tine".Avea dreptate,insa aveam si eu mandria mea,nu vroiam sa-i hranesc egoul urias.
    -Da a fost aproape,i-am spus eu pe un ton sigur,insa nu ma lovit,norocos,nenorocos eu am dormit macar bine,nu ca tine batrane obosit cu reumatism.
     Chiar si dupa aceasta replica,Helmut avea aceiasi expresie pe fata.Bosorog nebun care ma face pe mine sa ma simt vinovat.Curand ne-am intors in fotolii pentru a ne savura cafeaua.
    -Helmut imi aduci te rog putin zahar pentru cafea?
    -Bine,bine,pretentiosule,parca esti unul dintre aceia care beau pentru prima data cafea si nu le place mai amaruie.
    -Nu asta-i problema batrane,dar deja ca viata pe care o avem in momentul de fata e amara,macar cafeaua care o beau sa fie cat de cat dulce,si nu mai fi zgarcit,adu-mi niste zahar.Zgarcitule!si am zambit prieteneste.Helmut mi-a raspuns cu un zambet la fel de sincer dupa care s-a facut nevazut in bucatarie.
     Stand linistit in fotoliu,am simtit un miros cunoscut si care nu prea imi placea.Helmut iesi din bucatarie cu dracovenia aia puturoasa aprinsa si pusa in bot.Venea spre mine fumegand ca un tren marfar,si mirosind ca un betiv venit dintr-o fierarie.A pus zaharul pe masa si s-a asezat in fotoliu,inconjurat de nicotina cetoasa.
    -De cand n-am mai baut o cafea fumand o tigara,m-ai binecuvantat Bastian cu tigarile astea.
     Tragea din tigara cu toata puterea,era euforic,sufla fumul delectandu-se cu lungimea lui.Imi venea sa-i iau tigara aia si sa i-o pun pe limba,ce Dumnezeu,eu i-am adus tigarile sa le fumeze cand eu nu sunt prin prajma,dar el pufaia si pufaia si iar pufaia.
    -E cam cald aici,cred ca o sa deschid geamul daca imi permiti.
    -Desigur,sper ca nu te deranjeaza tigara,si expira din nou fumul,
     "Helmut esti un prostanac",mi-am spus  in mintea mea.
    -Nu,nicidecum,continua sa fumezi,arde plamanii batrane!inca cateva si te-ai dus de pe lumea asta.
     Am inceput amandoi sa radem in hohote.Nu observasem pana acum dat Helmut era o companie placuta,daca am elimina din peisaj chestia fumeganda.
    -Batrane,cum de astazi nu te-ai dus la munca?
    -Am primit si eu o zi libera dupa 3 luni de munca,si exclama entuziast,poate o sa dorm si eu bine intr-un final.
    -Asa sper Helmut,de la nesomn te-ai cam ramolit,pari cam subred mosule.
    -Oricum,tu cum mai stai cu munca si banii?
     Dezdanajduit si apatic i-am raspuns
    -Nu prea bine,din pacate
     Conversatia ne-a fost intrerupta brutal de un bocanit in una solida de stejar.Imediat Helmut s-a dus sa vada cine este.Am auzit cateva vorbe scurte,insa nu am putut vedea cu cine a vorbit,deoarece pozitia meu nu era avantajoasa.
     -Era postasul,a venit sa-mi aduca o scrisoare de la fratele meu.
     -A!chiar fratetu' ce mai face?
     -E bine,e angajat la serviciul special de informare din cadrul armatei.
     -Si in ce consta asta?
     -E spion
     -O,pare interesant insa in acelasi timp si riscant.
     -Da,asteapta doar o clipa sa citesc scrisoarea,si rupse plicul si incepu sa citeasca telegrama.
      Asteptam si eu sa aflu ce mai face simpaticul de Shultz,un vechi prieten din copilarie.Intradevar era un om extrem de inteligent,bine facut,cu ochii albastrii ca turcoazul,cu parul blond cret,care intotdeauna purta ce era la moda.Strasnic baiat mai ales in cea ce priveste fetele.
      In cele din urma Helmut pune sec scrisoarea pe masa nesatisfacut se pare de cele scrise in ea.
      -Ei bine?m-am repezit eu sa-l intreb.
      -Mi-a oferit o slujba ca spion,dar e pre riscant pentru mine,la varsta mea nu stiu daca ma mai tin picioarelesa alerg dintr-un loc in altul.Firar,chestia asta e pentru cei tineri,nu pentru tutunari ramoliti ca mine
     -Se plateste bine?am intrebat eu avid de bani.
     -Oho si inca cum!Aici scrie ca pentru fiecare misiune de spionaj terminata bine primesti in jur de 70.000 Reichmark,uneori chiar si mai mult.
     -Hm,interesant, si am inceput sa-mi mangai barbiacu degetul,semn ca eram ganditor,deci interesat.
     -Ai fi interesat Bastian?
      In cateva secunde prin mintea mea se propaga diferite imagini,ganduri,vise si dezastre.Pe langa faptul ca primeam bani,puteam sa-mi ajut si tara,puteam deveni chiar un erou,unul putred de bogat.Pe de alta parte,puteam fi ucis oricand,spectrul mortii sau al prizonieratului pe viata invartindu-se in jurul meu in fiecare moment,in orice loc,eram tot timpul cu sabia deasupra capului.Mi-am ridicat privirea spre Helmut care se uita la mine.In mintea mea era o zarva nemapomenita.
     -Helmut,imi poti oferi ragaz inca o zi de gandire,propunerea m-a luat cam prin surprindere,si mintea mea necoapta nu poate lua decizii atat de rapid sub presiune.
    -Bine baiete,dar maine dimineata,vreau un raspuns caci Shultz vrea un raspuns cat mai rapid.
    -Da Helmut,maine vei primi un raspuns,da un raspuns.
     Ma uitam la tavan,in gol si repetam aceiasi fraza care i-am spus-o lu Helmut.
    -Bastian,hai sa terminam cajeaua asta.
    -Desigur batrane,hai s-o dam pe gat ca un rus care n-a mai baut de mult votca
    
    
    

          Primavara anului 1941,Hamburg,Germania.

      Bomardierele Aliatilor survoleaza zi si noapte deasupra cuibului de vulturi.Un bazait surd ca de bondar se auzea in miez de noapte,se auzeau explozii din departare in ecou,provocate de bebelusii explozivi ai bombardiereleor, din nou se dadea alarma antiaeriana.
 In micul meu apartament din suburbia Hamburgului,pe un pat mare care ocupa jumatate 
din camera,stateam eu intins,dezorientat,buimac de somn.Spectacolul de lumini si flacari de afara  imi erau deja comune,acest spectacol monoton si nebun,intocmai ca un vecin alcolist ,care petrece seara de seara cu amicii zdremturosi,dansand impiedicat pe o muzica ciudata si proasta,doar de ei inteleasa.
      Atunci cand se da alarma,in mod normal si logic ar trebui sa iesim din camera abundenta de vise si caldura,si sa mergem intr-un buncar rece,murdar,neprimitor,care avea scopul de a ne proteja de bebe mare.Desigur acest lucru il faceau oameni intrgi la minte,eu dupa cate se pare nu ma numar
printre ei.M-am ridicat greoi,sacadat in miscarisi caut cu mana lampa.Datorita luminilor de afara
am gasit repede lampa care era in penumbra.Finut am apasat butonul si gata,s-a facut lumina.
Stateam in pat morocanos,eram ca un copil mic caruia i se furase ceva,in cazul meu ,sfantul si din ce in ce mai rarul somn.Intr-un final m-am ridicat in picioare,si imediat dupa ce am facut 2 pasi,
podeaua din scandura putrezita a inceput sa scartie ca o vioara neacordata.
     -Podeaua asta ma scoate din minti.Dupa ce se termina nebunia asta o s-o schimb,daca o sa mai am ce sa schimb...
     Condus de podeaua afona,am ajuns la baie,unde dupa ce mi-am dat cu apa rece (nu ca as fi avut
calda)pe fata m-am uitat in oglinda ciobita.De cateva luni eram obisnuit cu privelistea asta,ochii
albastrii impaienjeniti de nesomn,parul castaniu ravasit,pe care il neteazeam cu mana,expresia
de savant nebun pe care cred ca o avea orice neamt,englez sau polonez.Ma uitam confuz la acest personaj din oglinda,parca aveam 40 de ani nu 20.In timp ce ma autoexaminam in oglinda,cineva 
a batut in usa cu putere.
    Plictisit,taraindu-mi picioarele m-am indreptat spre usa care era lovita des,cu forta,si prosteste.
In fata usi mi s-a afisat un barbat in jur de 40 de ani,inalt,cu o mustata urata,cu un nas vulturesc,
bine facut care avea o expresie ciudata.
   -Cine esti si ce doresti in toiul noptii?N-ai somn uratule?
   -Sunt Helmut, vecinul tau,si nu sunt urat!
   -A..Helmut,si am zambit usor.Ce doresti?
   -Cum ce doresc?Tu nu ai auzit alarma?Am venit sa iti spun sa vii cu noi in buncarul antiaerian.
Vrei cumva sa fii lovit de vreo bomba?
   -Am auzit tiuitoarea aia,dar sincer,m-am plictisit sa tot merg in buncarul ala 5 pe 5 in care trebuie sa incapa tot blocul.De o luna tot merg acolo si degeaba,dimineata cladirea asta e tot intreaga,
nevatamata,asa ca nu mai vad rostul mutarii mele pentru seara asta in buncar.Mai pe scurt,dute sanatos mosule.
   -Bastian,esti nebun,cred ca nesomnul ti-a afectat creierul.
   -Chiar deloc,mi-a afectat doar bunastarea.
   -Bastian,daca cade o bomba aici,esti ca si mort,asa ca te rog vino cu mine.
   -Helmut batrane,si i-am pus palma pe umar,imi asum acest risc.Oricum trec maine pe la tine daca sunt inca intreg.
   -Bine,dar eu te-am avertizat,daca te razgandesti stii unde e buncarul.
    I-am pus si cealalta mana pe umar,m-am relaxat si m-am uitat serios fix in ochii lui.
   -Multumesc vecine,dar ar trebui sa stii,eu nu ma razgandesc !
    I-am inchis usa in nas.Pe fata lui se vedea ca era nedumerit si surprins de fermitatea cu care am luat aceasta decizie,nebuneasca,dar ce stie mosul,lui ii e frica si de o fata mare.
    M-am asezat inapoi in patul meu cald,pe salteaua cu arcuri rupte,era bine,ma simteam bine.
Afara spectacolul continua,probabil avea sa tina pana dimineata,ce mai,la noi era Revelion in fiecare seara,la 12 fix veneau bombardierele si in jur de 6-7 plecau.Alamra continua sa sune,
bombele continuau sa cada,si eu vroiam sa dorm linistit,alarma insa parca isi batea joc de mine.
   -Sa se duca cu tot cu alarma lor,si sa ma lase in pace,i-as da un sut in fund celui care o declanseaza.
    Nervos m-am intors cu spatele la fereastra,mi-am pus perna peste cap,si am inceput sa sforai mai tare ca alarma.


 

Printre mii de amintiri

   Mergeam cu toti in sir indian,disciplinati si uluiti,uitandu-ne la stropii de apa care se spargeau pe asfaltul romanesc prost facut.In cele din urma am intrat intr-o padure , care conferea o liniste subtila dar enigmatica in acelasi timp.La marginea unui luminis intr-un final ne-am oprit cu totii.Aveam in fata un ansamblu gigantic de
cladiri saracacioase care aveau un aspect jalnic.Pe un postament mai inalt abia zareai un om mic de statura
cu ochelari prea mari pentru fata-i lunguiata.Stropi ricosau ca bilele de biliard din chelia sa,din care mai rasareau 2-3 fire lungi de par.Avea o pereche de pantaloni de stofa cam largi care ii ascundeau pantofii de firma,firma fantoma.Avea o cravata lunga de un metru,rosie cu picatele albe,cu care din cand in cand isi stergea secretiile
nazale care ii siroiau din nas mai ceva ca Amazonul.Sincer acestui om ii trebuia un Catalin Botezatu.La vederea acestui personaj mitic m-a navalit sentimentul
de a rade,arata ca un clovn imbracat elegant.In jurul acestui om am mai observat ca erau si alte persoane,unele mai serioase,altele mai zambitoare,oricum pareau ca il asculta cu mare atentie pe acel stimabil batranel.Nu acelasi lucru se poate spune si despre copii,care erau cu mintea intr-un cu totul alt loc.Curios fiind am ascultat aproximativ patru fraze dupa care m-am intors cu spatele la el intrigat de cat de plictisitor si monotin era discursul sau.
     Slava cerului ca dupa o ora terminase.Acum parea sa se faca o oarecare repartizare a copiilor.Toate mamele erau extrem de atente.Toate pareau sa aiba emotii,aceasta febra cuprinzandu-i aproape instantaneu pe toti copii prezenti..Acestia rand pe rand au inceput sa se alinieze in fata unor doamne zambitoare, frumos
imbracate.Atunci cand mi-a auzit numele strigat mama ma condus spre coloana careia trebuia sa ma alatur.
Aveam in fata mea 30 de copii,fetite si batieti,toti dragalasi si frumos imbracati.Pe fetele tuturor vedeam o oarecare uluire,dar aceasta a disparut de indata ce am inceput sa comunicam,facand loc zambetelor copilaresti.Apoi o doamna ne-a adunat pe toti si ne-a adunat pe toti si ne-a dus intr-o cabana.La vederea acelei cabane sentimentul a fost unul de dispret,era toata mucegaiata,rupta,sparta,si totusi ma atragea.
Odata intrati am vazut 16 paturi supraetajate.Cearsafurile erau pline de urme de maini nespalate si de urme de
argila.Fiecare avea un coleg cu care impartea patul supraetajat.Eu am ales un pat de pe mijloc,ocupand
patul de sus,deoarece mi se parea interesant de urcat acea scara.Sub patul meu,pe un alt patut a fost asezat
un baietel timid,imbujorat de emotie,cam grasut,dar ai carui ochi transmiteau doar iubire si puritate.Am fost
nevoiti sa ne prezentam,dar mai intai ne-a fost specificat ca suntem de acum inainte muncitori primari,iar grupa
noastra se va numi grupa A.Si inca de cand m-am prezentat am starnit zambetele pe fetele noilor mei colegi,
deoarece din cauza emotiilor am spus "ma iumes" in loc de "ma numesc",o greseala prosteasca de care insa sunt mandru,a fost prima mea replica amuzanta adresata acestui nou colectiv.Zambitoare,conducatoarea grupului ne-a prezentat instrumentele care ne vor ajuta sa ne ducem la capat munca.Unul dintre obiectele expuse a fost o lopata mica,perfecta pentru noi.Ni s-a spus ca aveam nevoie de ea pentru a sapa tunele cat mai adanci in minele care ne vor fi prezentate.Dupa ce am fi reusit sa sapam aceste tunele,puteam trece la urmatorul nivel,si la o alta unealta .Dintr-un ungher coordonatoarea a scos un tarcacop,tot la fel de mic ca si
lopata.Cu el trebuia sa extragem aurul care il gaseam in mine.Cu totii eram fascinati de aceste explicatii interesante,care ne stimulau sa incepem munca cat mai repede.Dintr-un dulap gigantic ni s-au oferit uniformele
pe care trebuia sa le purtam la intrarea in mina.Asteptam cu totii sa primim uneletele.Spre surprinderea generala,ni s-a spus ca aveam toate uneltele necesare in ghiozdan.Si asa era,am gasit acolo toate cele
trebuincioase pentru a incepe munca.Odata inarmati cu aceste unelte,ne-am incolonat in mod organizat la indemnul conducatorului nostru.Mina era la o distanta destul de mare fata de locatia noastra,asa ca pe
parcursul drumului am reusit sa ne cunoastem mai bine intre noi,aveam impresia ca imi cunosteam colegii inca
din momentul in care am venit pe lume.Chicoteam impreuna cu alti cativa baieti cu care ma imprietenisem,cand in fata noastra a aparut mareata mina.Era grandioasa,avea dimensiuni fantastice,nu puteam
s-o cuprind cu privirea.Era de o beatitudine edenica,dar imi era prea frica de aceasta frumusete,oare nu eram
prea marunti pentru ea?Afara continua sa ploua,dar nu-mi mai pasa,vroiam doar sa arat ca pot cuceri aceasta
mina,si cred ca acelasi tel il aveau si colegii mei.
    Mina se uita sfidator la mine,parea a fiu un cerber care cu timplul ma va coplesi .Desi eram decis sa intru si s-o cuceresc,aveam o oarecare retinere Unul dintre colegi vazand ca ezit,m-a luat de mana si m-a rugat sa
merg cu el,sa urmez grupul,eram 30,mina doar una,puteam so invingem.M-am uitat in ochii minei zeflemitor
si am pornit pe calea triumfului,am pornit spre Mina.La intrare mi-a fost inmanat un felinar,care avea sa ma ajute in expeditia mea prin mina.Am fost instruiti de coordonatoare in timp ce coboram in galerie sa tinem tot timpul acea flacara indiferent de situatia sau obstacolele pe care le intampinam .Pentru inceput doamna
coordonatoare ne-a indicat locurile unde puteam gasi aurul mai usor.Am inceput cu totii constiinciosi sa muncim sub indrumarea conducatorului nostru .Era destul de greu pentru ca bratele mele erau slabe,si nu puteau lucra la aceiasi intensitate pentru mult timp.Fiecare dintre noi trebuia sa strangem aurul extras intr-un sac pe care la finalul zilei trebuia sa-l caram acasa.Odata ajunsi acasa,aurul trebuia lustruit si slefuit,mama fiind ajutorul meu de nadejde.Dupa o saptamana de munca asidua ni se cantareau sacii de aur stransi,pentru a se face un raport al celor mai muncitori dintre noi.Astfel sau desfasurat 4 ani,in care cantitatea de aur adunata era una extrem de mare,dar cel mai important,in timpul muncii noastre,am devenit mai apropiati,am reusit sa ne deslusim fiecare secret,eram prieteni,eram un tot.Si tot la fel,ca o singura fiinta aveam sa intram intr-o noua faza,dar eram tot noi.Mina mi-a oferit mai multe decat aur,mina mi-a oferit prieteni

Cosmar la patrat

     Dupa ani si ani de munca asidua,am ajuns cea ce nu am vrut,profesor de matematica.Mai mult ca sigur s-a intors lumea cu fundul in sus,altfel nu-mi pot explica cu eu,un elev slab la matematica acum predau chiar acest obiect.A trecut deja jumatate de semestru ca profesor,dar eu inca invat lectia pe care o am de predat a doua zi mai intens decat pentru tezele pe care le dadeam cand eram elev.Trebuia sa le invat,n-o sa le dau eu  doar elevilor prilejul de a descoperi cat sunt de paralel cu matematica.
Dupa ce m-am trezit cu noaptea-n cap sa mai repet lectia si sa refac exercitiile care le stiam ,in mod firesc m-am indreptat spre liceu.Da,sunt profesor de liceu,deci sunt destul de bun nu ?Asta era fraza cu care incercam sa-mi motivez lipsa acuta de cunostinte matematice.Deci cum ziceam,ma indreptam spre liceu,imbracat frumos al patru ace,costumatie
care sa imi confere o atitudine mai riguroasa.Ajung la scoala cu 5 minute
inainte ca elevi sa intre in clase.Intru tantos in cancelarie unde salut profesorii.Colegii mei de breasla ma considerau o tanara speranta,insa sub
costum mie imi tremurau izmenele pe mine cand intram la ore.Iau catalogul,aveam deci prima ora la o clasa de a9a.Cat ma indreptam spre clasa,am decis sa mai citesc o data lectia si exercitiile.Le stiam pe toate
papagaliceste,nu voi avea probleme cu atotstiutorii  matematicieni din
9 B.Of,sunt ca niste dracusori inarmati cu intrebari si rezolvari,tare destepti se mai cred,dar o sa le arat eu lor.Sunt Tihulca Ionut,profesor de
matematica.Inainte de a intra in clasa imi fac 20 de mii de cruci.Deschid usa si intru in clasa cu o atitudine serioasa.
    - Buna ziua,la care grupa mica mi-a raspuns politicos si ea.
    - Buna ziua.
      Normal ca am inceput sa fac prezenta,prezenta la mine facandu-se cateodata si in 10 minute.Trageam de timp,mai mustram cate o fata ca are unghiile nu stiu cum(tipic profesorilor) sau imi mai bateam joc de vreo
unul care nu stia matematica,ii spuneam fasola.Cata inteligenta pe mine si eu care ma consideram prost.
    -Azi vom face o lectie noua,Relatiile lui Viete,si am scris pe tabla.
    -Domn'profesor dar  la "e" trebuia sa puneti accent.
     Acuma se trezi o desteapta olimpica la franceza sa ma contrazica pe mine.
    -Da'in care asa scrie domn'profesor.
    -In carte e scris gresit,e bun asa cum va zic eu.
     Ha!Izbutisem sa inving soarecele francez.De fapt ,m-am uitat mai tarziu in carte si am vazut ca era cum a zis ea.Nu eram un mare geniu nici
la franceaza,dar ce mai conteaza,ce zice profesorul trebuie sa fie litera de lege pentru elevi.
     Le-am predat frumos lectia ,totul a decurs bine,mai ales ca nu s-a trezit
niciunul sa ma intrebe de ce e asa si nu-i asa.Oricum,daca ma intreba,ii spuneam sa incerce sa demonstreze acasa,pentru a prinde gustul matematici cica.
     Le-am mai spus si niste glume de alea originale,preferata mea era aia cu Dacia(masina),era si preferata elevilor,radeau de fiecare data,uneori nu se mai puteau opri,doamne cat mai radeam.Normal ca am adus in discutie si oleaca de politica(tactica diversionista),le-am povestit cum am fost la o ciorba de burta cu Hitler,cum i-am dat pontu la un pahar de vin lu Einstein despre Teoria Relativitatii.Dupa 10 minute nu mai aveam cu ce ma lauda,daca eram mai atent la orele din generla as fi stiut,acolo preda un izvor de laude,unele pareau chiar credibile
     -Acum va propun sa deschideti manualele sa facem cateva aplicatii
       I-am scos rand pe rand la tabla pe aia mai destepti ,ca sa nu ma mai chinui eu sa-mi aduc aminte exercitiile pe care le invatasem pe de rost.Doamne cat de prolific eram.
       Mai erau 15 minute si ora se incheia.Dar nu stiu de ce m-a pus mama
dracului sa intreb daca incornoratii astea mici aveau vreo intrebare.
       -Am eu una,domn'profesor.
        Of,Doamne,era Tocilareanu,cel mai plictisitor soarece de biblioteca care mi-a fost dat sa-l vad.Avea o pereche de pantaloni largi de zici ca ii
luase din buncar,dar el era destept baiatu,si ma plictiseau pe mine cu asta.
       -Da ,te rog,spune.Tremuram din toate incheieturile.Asta era de 100 de ori mai bun ca mine la matematica,deci va dati seama ce problema o
sa-mi bage pe gat.Afurisit soarece!
      -Am gasit o problema pe internet de la faza nationala,care se leaga de
Relatiile lui Viete si nu stiu s-o fac.
        Doamne,olimpiada nationala!Eu abia de am putut sa fac ceva la concursurile alea din generala Smart sau Canguru.Am inghitit in sec,imi
venea sa-l strang de gat si sa il bag cu capul in cosul de gunoi,asa ca i-am
spus.
      -Da,hai sa incercam so facem.
        Si s-a apucat fasola asta de scris,vreo 2 table,asta era enuntul problemei.Ca sa mai trag de timp ,am spus o replica memorabila.
      -Este un exercitiu banal,asta il fac si cei de la filologie.Vreau sa va aud
pe voi cum ganditi.
       Mai erau 10 minute din ora.Fiecare isi deadea cu parerea.Vorbeau niste chinezarii de imi exploda capul,radicali,delta,x la patrat.La un moment dat,au inceput sa se certe intre ei.Era un haos de nedescris,dar acest haos pentru mine era o raza de lumina.M-am uitat la ceas[un Rolex
original cumparat de la Luvru(un magazin de langa gara)] si am vazut ca
mai era doar un minut ,asa ca m-am ridicat.
     -Nu stiti deci,va explic eu.
      Si ce pacat,cand am pus creta pe tabla s-a sunat.
     -Din pacate,s-a sunat,vom rezolva acest exercitiu maine.Ca tema aveti
5 exercitii la alegere de la Relatiile lui Viete.Buna ziua!
     -Buna ziua!
       Am iesit victorios din clasa.Ha ha ha!ti-am facut-o Tocilareanu,
nemernic cu prea multa matematica in cap.Paseam exaltat pe holurile
liceului,biruisem,dar oho,trebuie sa-l sunpe prietenul meu sa-mi rezolve prostia aia de problema de olimpiada.S-au mai bine ,le dau maine un test scurt neanuntat ca doar e din lectia de zi.Ca sa-mi salvez pielea trebuie sa le ard lor niste note.Am scapat,mai am o ora si plec acasa.Invatati matematica,dar nu ca mine.

Printre mii de amintiri

 Era o dimineata mohorata de toamna.Picaturi reci bateau jalnic in fereastra sparta de intuneric.Totul era atat de linistit in micul meu univers cubic,pictat cu un portocalui intens,in mijlocul caruia sub lumina anemica a lampii dormeam,sau mai bine spus munceam,imi puneam la lucru imaginatia care se transpunea in vise sau cosmaruri deopotriva.Cerul era sfartecat de fantasme electrice,tunetele ritmate imi perturbau somnul.
 Un tunet salbatic mi-a spulberat in bucati puzzelul de vise pe care mi-l construisem.Cu ochii incetosati am vazut-o pe mama care intra pe usa,mai frumoasa,mai stralucitoare ca niciodata.S-a aplecat asupra patului meu inundat de vise,si poate si cu altceva datorita tunetelor dezlantuite.
Ii simteam rasuflarea calda care ma umplea cu broboane de sentimente care imi ieseau prin porii mistuiti de soarele verii.Aveam senzatia ca plange ,ca pe pleoapele-i alungite i se preling lacrimile care emanau o stralucire edenica,parand a fi niste licurici in tenebrele camerei.
Ca deobicei  m-am ridicat sacadat si m-am indreptat spre baie.Acolo s-a intamplat ceva extraordinar,m-am uitat in oglinda si am observat ca crescusem cu mult,imi aparuse si un mic rid care imi brazda fruntea,toate acestea se intamplase intr-o singura seara..atat de repede,atat de efemer.Dupa ce am executat rutina de zi cu zi,care sincer deja ma plictisea,m-am indreptat spre bucatarie unde ma astepta un mic dejun pantagruelic.
Cu micii mei papuci de casa,care acum ma cam strangeau datorita cresterii mele spectaculoase,am intrat in bucataria care era in penumbra.Diverse
mirosuri se simteau venind dinspre masa si ca un lup batran m-am napustit asupra farfuriei.Mama se uita intr-un mod ciudat la mine ,dar parea sa traiasca
un sentiment amalgamat de mandrie si tristete.Dupa terminarea mesei aratam intocmai ca un porc,nu mai fusesem la fel de grijului la felul in care mancam,
nu mai eram curatel si inocent,eram murdar si nesatul.Curand am vazut-o pe mama iesind din bucatarie si indreptandu-se spre dulap.De acolo a
scos o camasa,o pereche de pantaloni de stofa si un papion.Mi se parea curios faptul ca mama era atat de incantata de aceasta costumatie,deoarece
deobicei dezagrea aces gen de costumatie.Cand venea spre mine cu acest costum in mana era precum o torta care emana sentimente neintelese,emana tot
ce era mai bun in sufletul ei.Mi-a spus sa ma imbrac.Supus de duiosenia glasului ei m-am imbracat,era o tinuta cu totul noua pentru mine.
Surasului meu de copil acum i s-a suprapus aceasta costumatie mai respectabila,si totusi eram dragut si mama se bucura.Mai apoi mi-a oferit o pereche
de pantofi care aveau o culoare mata de negru,imi veneau bine,uluitor de bine chiar.Pregatit mi-am luat un paltonas negru destul de gros care sa ma apere de
precipitatiile care afara nu mai conteneau.Apoi mama mi-a adus un gen de ghiozdan,care era cam mare pentru mine,era greu,impovarator.Mama mi la pus fad in spate,am fost aproape strivit de greutatea sa nepamanteasca,eram inca prea mic,si chiar daca as fi fost un colos tot cred ca as fi simtit greutatea care o tineam in spate.
 Din dulap m-am inarmat cu o umbrela ,trebuia sa ma protejez,nu trebuia sa racesc,sa ma imbolnavesc,vroiam sa raman asa cum eram neatins.
Odata iesit pe usa,parea sa nu mai fie cale de intoarcere,asa ca marsaluiam tinand-o pe mama de mana pe scarile blocului.Afara ploua torential,apa care acoperise in mare parte stradutele laturalnice faceau ca inaintarea noastra sa devina un chin.Desi in partea de sus a trupului apa nu ajunse pe mine nici macar cu un strop,picioarele imi erau unde,cu toate precautiile mele se parea ca tot aveam sa racesc.Obisnuindu-ma cu acest gand am mers mai departe ,ajungand pe strada principala,unde spre surprinderea mea am vazut si alti copii  de aceiasi varsta cu mine,imbracati la fel, la fel de uzi,tot cu acel ghiozdan gigant in spate tinandu-si mamele de mana.Mergeau cu totii in aceiasi directie,o mare de copii pierduti printre stradutele labirintice ale marelui oras