....

      O lumina puternica ma lovi in fata.Asta insemna ca ori aseara o bomba ma dezintegrat si sunt un norocos ajuns in Rai,ori era dimineata si soarele s-a gandit sa-mi dea desteptarea.Intr-adevar era soarele,fasciculele vesele de lumina se strecurau lasciv prin fereastra,poposind tainic pe fata mea somnoroasa.Deci avusem dreptate,nu m-a lovit nicio bomba,fraieri au fost cei care au fugit in bunacar. Ei au stat stat treji toata noaptea in teroare,pe cand eu am stat linistit la caldura si am visat frumos.Poate seara asta imi urmeaza si ei exeplul si stau linistiti in camere.
     M-am ridicat direct in picioare ,e drept ca eram cam amortit,dar ma simteam cat de cat odihnit. M-am spalat pe fata,mi-am aranjat parul care arata ca un cuib de ciori,si m-am imbracat cu pantalonii obisnuiti si cu o camasa alba,e drept ca devenise cam gri dupa atatea spalari.Mergeam taraganat intocmai ca o rata beata,mergeam sa-mi iau mancare din frigiderul meu incorpit.Defapt era mai mult un beci.Am deschis usita din podea si mi-am luat de acolo o bucata mica si putin cam mucegaita de branza si un colt de paine tare,acesta era micul meu dejun.Am taiat partea mucegaita a branzei si am inceput sa ma infrupt nebuneste din branza moale pe care o combinam simultan cu painea tare si cate o gura de ceai arctic(foarte rece).Acesta era masa mea obisnuita,bineinteles daca aveam ce manca.Dupa terminarea ospatului imperial,mi-am amintit de vecinul meu Helmut caruia i-am spus ca am sa-i fac o vizita.Nu era greu sa ma duc la el,apartamentele noastre fiind fata in fata.Lenes,nebun,prea glumet,isteric,nepasator,puteai spune ca sunt toate astea dar nu puteai spune ca nu eram bine crescut.Prin urmare trebuia sa ii duc ceva din moment ce aveam sa-i fac o vizita.Mi-am amintit ca Helmut era un mare fumator,asa ca am scos de sub pat 3 pachete de tigari pe care le sterpelisem involuntar dintr-un magazin bombardat.Eu nu suportam acele mici dracovenii lunguiete pline cu tutun care scoteau un miros atat de placut incat imi imi dadeau lacrimile si imi venea sa lesim,da eu si tigarile,neamtu si romanu.Euforic am luat tigarile si le-am pus in buzunar.Acum puteam sa merg la Helmut fara alte constrangeri.Am bocanit la usa,am batut in repetate randuri,fara sa insist insa.In cele din urma usa s-a deschis scartaind agasant.
    -Hei Helmut,ce faci batrane?l-am intrebat eu entuziast.
    -Salut Bastian,te rog intra,si se dadu la o parte pentru a-mi face loc.
     Am intrat direct intr-o camera mare,luminoasa,si care la prima vedere parea confortabila.O canapea cafenie patata de cafea era amplasata langa geam,2 fotolii de aceiasi culoare flancau o masuta rotunda.Helmut m-a invitat sa i-au loc unde doresc.N-am stat mult pe ganduri si am tasnit ca din tun drept spre fotoliul care mi se parea fascinant din nu stiu ce motiv.
    -Bastian,fata cat mai comod,eu ma duc sa aduc doua cesti de cafea.
     I-am ascultat sfatul si m-am scufundat in fotoliul moale,zdremturos si patat,ma simteam ca un rege pe tronul sau.
   -Norocosul de Helmut ,se aseaza in fotoliul acesta magic si scapa de toate necazurile,poate imi da si mie unul daca ma rog de el.
     Peste 10 minute Helmut reveni,punand pe masa cele doua cesti de cafea.
   -Serveste te rog.
    Am vrut sa intind mana spre ceasca impodobita cu motive florare,insa m-am oprit brusc aducandu-mi aminte de tigari.Le-am scos din buzunar si i le-am inmanat lui Helmut.
   -Poftim Helmut,i-a tigarile astea din partea mea,eu nu le folosesc.
   -O!multumesc mult,iti sunt recunoscator,si ochii ii sclipira ca si cum ar fi vazut aur.
    Am zambit usor malefic si l-am intrebat:
   -Cum a fost seara trecuta batrane?
     Helmut s-a uitat usor enervat la mine,a crezut ca il ironizez,astfel calcandu-i mandria.
   -Mda,ca deobicei,mult fum,transpiratie,nesomn,caldura inabusitoare,parca eram niste raci speriati pusi intr-un cazan prost facut.Plus zgomotul infernal al bombardierelor,si tipetele copiilor inspaimantati si buimaci.
    -Eu draga compatriot am dormit chair bine,cu mici intreruperi insa am dormit.
    -Da,se vede,pari mai vioi astazi decat deobicei,si totusi ai fost norocos,foarte norocos.
    -Norocos?De ce?
    -Uitate pe fereastra.
     Curios din fire,M-am ridicat si m-am dus spre fereastra.La nici 5 metri de blocul nostru era un crater gigant,produs cel mai probabil de o bomba a Aliatilor.Mi s-a facut pielea de gaina la vederea acelui crater impunator,acum chair ma simteam norocos.multumesc ingerasule ca m-ai aparat de bebe mare plin cu explozibl.Am ramas cu ochii atintiti asupra acelei privelisti monstruoase,nu am mai scos niciun cuvant timp de cateva zeci de secunde.Eram oarecum in stare de soc,nesabuinta mea ma putea costa viata.Am intors capul spre Helmut,care se uita la mine mandru,parea sa imi spuna"Ti-am spus eu sa pleci,daca nu erai norocos,erai mort,in schimb eu am fost in siguranta,am fost mai destept ca tine".Avea dreptate,insa aveam si eu mandria mea,nu vroiam sa-i hranesc egoul urias.
    -Da a fost aproape,i-am spus eu pe un ton sigur,insa nu ma lovit,norocos,nenorocos eu am dormit macar bine,nu ca tine batrane obosit cu reumatism.
     Chiar si dupa aceasta replica,Helmut avea aceiasi expresie pe fata.Bosorog nebun care ma face pe mine sa ma simt vinovat.Curand ne-am intors in fotolii pentru a ne savura cafeaua.
    -Helmut imi aduci te rog putin zahar pentru cafea?
    -Bine,bine,pretentiosule,parca esti unul dintre aceia care beau pentru prima data cafea si nu le place mai amaruie.
    -Nu asta-i problema batrane,dar deja ca viata pe care o avem in momentul de fata e amara,macar cafeaua care o beau sa fie cat de cat dulce,si nu mai fi zgarcit,adu-mi niste zahar.Zgarcitule!si am zambit prieteneste.Helmut mi-a raspuns cu un zambet la fel de sincer dupa care s-a facut nevazut in bucatarie.
     Stand linistit in fotoliu,am simtit un miros cunoscut si care nu prea imi placea.Helmut iesi din bucatarie cu dracovenia aia puturoasa aprinsa si pusa in bot.Venea spre mine fumegand ca un tren marfar,si mirosind ca un betiv venit dintr-o fierarie.A pus zaharul pe masa si s-a asezat in fotoliu,inconjurat de nicotina cetoasa.
    -De cand n-am mai baut o cafea fumand o tigara,m-ai binecuvantat Bastian cu tigarile astea.
     Tragea din tigara cu toata puterea,era euforic,sufla fumul delectandu-se cu lungimea lui.Imi venea sa-i iau tigara aia si sa i-o pun pe limba,ce Dumnezeu,eu i-am adus tigarile sa le fumeze cand eu nu sunt prin prajma,dar el pufaia si pufaia si iar pufaia.
    -E cam cald aici,cred ca o sa deschid geamul daca imi permiti.
    -Desigur,sper ca nu te deranjeaza tigara,si expira din nou fumul,
     "Helmut esti un prostanac",mi-am spus  in mintea mea.
    -Nu,nicidecum,continua sa fumezi,arde plamanii batrane!inca cateva si te-ai dus de pe lumea asta.
     Am inceput amandoi sa radem in hohote.Nu observasem pana acum dat Helmut era o companie placuta,daca am elimina din peisaj chestia fumeganda.
    -Batrane,cum de astazi nu te-ai dus la munca?
    -Am primit si eu o zi libera dupa 3 luni de munca,si exclama entuziast,poate o sa dorm si eu bine intr-un final.
    -Asa sper Helmut,de la nesomn te-ai cam ramolit,pari cam subred mosule.
    -Oricum,tu cum mai stai cu munca si banii?
     Dezdanajduit si apatic i-am raspuns
    -Nu prea bine,din pacate
     Conversatia ne-a fost intrerupta brutal de un bocanit in una solida de stejar.Imediat Helmut s-a dus sa vada cine este.Am auzit cateva vorbe scurte,insa nu am putut vedea cu cine a vorbit,deoarece pozitia meu nu era avantajoasa.
     -Era postasul,a venit sa-mi aduca o scrisoare de la fratele meu.
     -A!chiar fratetu' ce mai face?
     -E bine,e angajat la serviciul special de informare din cadrul armatei.
     -Si in ce consta asta?
     -E spion
     -O,pare interesant insa in acelasi timp si riscant.
     -Da,asteapta doar o clipa sa citesc scrisoarea,si rupse plicul si incepu sa citeasca telegrama.
      Asteptam si eu sa aflu ce mai face simpaticul de Shultz,un vechi prieten din copilarie.Intradevar era un om extrem de inteligent,bine facut,cu ochii albastrii ca turcoazul,cu parul blond cret,care intotdeauna purta ce era la moda.Strasnic baiat mai ales in cea ce priveste fetele.
      In cele din urma Helmut pune sec scrisoarea pe masa nesatisfacut se pare de cele scrise in ea.
      -Ei bine?m-am repezit eu sa-l intreb.
      -Mi-a oferit o slujba ca spion,dar e pre riscant pentru mine,la varsta mea nu stiu daca ma mai tin picioarelesa alerg dintr-un loc in altul.Firar,chestia asta e pentru cei tineri,nu pentru tutunari ramoliti ca mine
     -Se plateste bine?am intrebat eu avid de bani.
     -Oho si inca cum!Aici scrie ca pentru fiecare misiune de spionaj terminata bine primesti in jur de 70.000 Reichmark,uneori chiar si mai mult.
     -Hm,interesant, si am inceput sa-mi mangai barbiacu degetul,semn ca eram ganditor,deci interesat.
     -Ai fi interesat Bastian?
      In cateva secunde prin mintea mea se propaga diferite imagini,ganduri,vise si dezastre.Pe langa faptul ca primeam bani,puteam sa-mi ajut si tara,puteam deveni chiar un erou,unul putred de bogat.Pe de alta parte,puteam fi ucis oricand,spectrul mortii sau al prizonieratului pe viata invartindu-se in jurul meu in fiecare moment,in orice loc,eram tot timpul cu sabia deasupra capului.Mi-am ridicat privirea spre Helmut care se uita la mine.In mintea mea era o zarva nemapomenita.
     -Helmut,imi poti oferi ragaz inca o zi de gandire,propunerea m-a luat cam prin surprindere,si mintea mea necoapta nu poate lua decizii atat de rapid sub presiune.
    -Bine baiete,dar maine dimineata,vreau un raspuns caci Shultz vrea un raspuns cat mai rapid.
    -Da Helmut,maine vei primi un raspuns,da un raspuns.
     Ma uitam la tavan,in gol si repetam aceiasi fraza care i-am spus-o lu Helmut.
    -Bastian,hai sa terminam cajeaua asta.
    -Desigur batrane,hai s-o dam pe gat ca un rus care n-a mai baut de mult votca