Primavara anului 1941,Hamburg,Germania.

      Bomardierele Aliatilor survoleaza zi si noapte deasupra cuibului de vulturi.Un bazait surd ca de bondar se auzea in miez de noapte,se auzeau explozii din departare in ecou,provocate de bebelusii explozivi ai bombardiereleor, din nou se dadea alarma antiaeriana.
 In micul meu apartament din suburbia Hamburgului,pe un pat mare care ocupa jumatate 
din camera,stateam eu intins,dezorientat,buimac de somn.Spectacolul de lumini si flacari de afara  imi erau deja comune,acest spectacol monoton si nebun,intocmai ca un vecin alcolist ,care petrece seara de seara cu amicii zdremturosi,dansand impiedicat pe o muzica ciudata si proasta,doar de ei inteleasa.
      Atunci cand se da alarma,in mod normal si logic ar trebui sa iesim din camera abundenta de vise si caldura,si sa mergem intr-un buncar rece,murdar,neprimitor,care avea scopul de a ne proteja de bebe mare.Desigur acest lucru il faceau oameni intrgi la minte,eu dupa cate se pare nu ma numar
printre ei.M-am ridicat greoi,sacadat in miscarisi caut cu mana lampa.Datorita luminilor de afara
am gasit repede lampa care era in penumbra.Finut am apasat butonul si gata,s-a facut lumina.
Stateam in pat morocanos,eram ca un copil mic caruia i se furase ceva,in cazul meu ,sfantul si din ce in ce mai rarul somn.Intr-un final m-am ridicat in picioare,si imediat dupa ce am facut 2 pasi,
podeaua din scandura putrezita a inceput sa scartie ca o vioara neacordata.
     -Podeaua asta ma scoate din minti.Dupa ce se termina nebunia asta o s-o schimb,daca o sa mai am ce sa schimb...
     Condus de podeaua afona,am ajuns la baie,unde dupa ce mi-am dat cu apa rece (nu ca as fi avut
calda)pe fata m-am uitat in oglinda ciobita.De cateva luni eram obisnuit cu privelistea asta,ochii
albastrii impaienjeniti de nesomn,parul castaniu ravasit,pe care il neteazeam cu mana,expresia
de savant nebun pe care cred ca o avea orice neamt,englez sau polonez.Ma uitam confuz la acest personaj din oglinda,parca aveam 40 de ani nu 20.In timp ce ma autoexaminam in oglinda,cineva 
a batut in usa cu putere.
    Plictisit,taraindu-mi picioarele m-am indreptat spre usa care era lovita des,cu forta,si prosteste.
In fata usi mi s-a afisat un barbat in jur de 40 de ani,inalt,cu o mustata urata,cu un nas vulturesc,
bine facut care avea o expresie ciudata.
   -Cine esti si ce doresti in toiul noptii?N-ai somn uratule?
   -Sunt Helmut, vecinul tau,si nu sunt urat!
   -A..Helmut,si am zambit usor.Ce doresti?
   -Cum ce doresc?Tu nu ai auzit alarma?Am venit sa iti spun sa vii cu noi in buncarul antiaerian.
Vrei cumva sa fii lovit de vreo bomba?
   -Am auzit tiuitoarea aia,dar sincer,m-am plictisit sa tot merg in buncarul ala 5 pe 5 in care trebuie sa incapa tot blocul.De o luna tot merg acolo si degeaba,dimineata cladirea asta e tot intreaga,
nevatamata,asa ca nu mai vad rostul mutarii mele pentru seara asta in buncar.Mai pe scurt,dute sanatos mosule.
   -Bastian,esti nebun,cred ca nesomnul ti-a afectat creierul.
   -Chiar deloc,mi-a afectat doar bunastarea.
   -Bastian,daca cade o bomba aici,esti ca si mort,asa ca te rog vino cu mine.
   -Helmut batrane,si i-am pus palma pe umar,imi asum acest risc.Oricum trec maine pe la tine daca sunt inca intreg.
   -Bine,dar eu te-am avertizat,daca te razgandesti stii unde e buncarul.
    I-am pus si cealalta mana pe umar,m-am relaxat si m-am uitat serios fix in ochii lui.
   -Multumesc vecine,dar ar trebui sa stii,eu nu ma razgandesc !
    I-am inchis usa in nas.Pe fata lui se vedea ca era nedumerit si surprins de fermitatea cu care am luat aceasta decizie,nebuneasca,dar ce stie mosul,lui ii e frica si de o fata mare.
    M-am asezat inapoi in patul meu cald,pe salteaua cu arcuri rupte,era bine,ma simteam bine.
Afara spectacolul continua,probabil avea sa tina pana dimineata,ce mai,la noi era Revelion in fiecare seara,la 12 fix veneau bombardierele si in jur de 6-7 plecau.Alamra continua sa sune,
bombele continuau sa cada,si eu vroiam sa dorm linistit,alarma insa parca isi batea joc de mine.
   -Sa se duca cu tot cu alarma lor,si sa ma lase in pace,i-as da un sut in fund celui care o declanseaza.
    Nervos m-am intors cu spatele la fereastra,mi-am pus perna peste cap,si am inceput sa sforai mai tare ca alarma.