Baloanele

:))ok in primul rand,cand o sa cititi,sa nu va ganditi la prostii:Dmerci
   



    Inca de cand s-a nascut N a iubit setul sau de baloane.A primit in aceea zi o multime de baloane,de diferite culori;galbene,albastre,verzi,rosii chiar si roz.Mama i-a spus ca un spiridus inaripat i le-a adus la maternitate spunandu-i sa aiba grija de ele,si sa impodobeasca cu ele viitoare camera a bebelusului N.Asa a si facut.Primul cadou material din viata lui N.Trebuie sa fi fost ceva special pentru micut,caci toate lucrurile care se intampla pentru prima oara sunt speciale cumva nu?
    Da,bebelusul N era fascinat de baloanele din camera sa.Statea si le privea ore in sir,uneori chiar speriindu-si bunicac are ii trecea din cand in cand mana prin fata ochilor albastri,sa verifice daca cumva nu era orb,sau chior asa cum obisnuia ea sa se exprime.N parea sa fie conectat la acele mici baloane prin intermediul unor cabluri invizibile,ca cele de la internet.Mai tarziu avea sa capete o conexiune WiFi ,dar pentru moment cablurile reprezentau o solutie rezonabila.Interesant este ca din cand in cand,baloanele luminau,slab cei drept,dar luminau atunci cand N se juca cu navele in balta din fata blocului,sau se juca cu masinutele,pe covor(intr-un cuvant cand se distra),balonul alb lumina,atunci cand N era trist(probabil dein cauza dorului de lapte sau de sanul mamei,N nu isi mai aminteste exact),balonul negru lumina.
    N avea sa gaseasca mai tarziu o caseta video in care era filmat cum dormea.Era dolofan,tuns scurt,scurt de tot,cu obrajii grasuti,rosii si fierbinti,cu nasucul indentic cu cel al ursuletului sau Martinel,pe care il tine strans in gogosile moi abia scoase din cuptor,gogsi cunoscute sub numele de maini.Da N s-a uitat la caseta,si zambea placut surprins de imaginile pe care le vedea."Cat de simplu,fara griji si dragut eram atunci".La un moment dat filmul de pe caseta a inceput sa se "arda",asa ca in filmele vechi prost facute,si un domn serios,cu privirea taioasa,un om e care mai tarziu N avea sa il compare cu proful de mate,a aparut pe ecran."N sa ai grija de baloane,baloanele N,baloanele sunt..."si televizorul s-a inchis.N a ramas blocat,avea doar 5-6 ani,si inca plangea cand trebuia sa mearga la gradinita,deci momementul a fost unul de neinteles.N avea sa se gandeasca mai tarziu ca a fost un episod special din "Fenomene Paranormale" dar si mai tarziu avea sa afle ca 1,emisiunea nu era reala,si 2,ca acel moment nu fusese doar o scena dintr-un show TV.
Interesant er,ca atunci cand ceva rau se intampla,sau daca N avea o dorinta sau un vis care nu se adeverea,baloanele inceapau sa se dezumfe.N incepea sa devina agasat,caci nu se mai putea lauda prietenilor.N a inceput sa creasca,si odata cu asta a invatat si noi metode de a-si arata nemultumirea fata de baloanele care se dezumflau din ce in ce mai mult,cu cat crestea.De la "Ce se intampla mama" a evoluat la "Ce Dumnezeu au chestiile astea",si in cele din urma,ultimul stagiu"Sa-mi bag picioarele si alte parti ale corpului,ce mama dracului se intampla cu handicapatele astea de baloane,ma frec in ele".Da,dupa cum vedeti,vocabularul lui N evoluase mult,si asa facuse si el ca persoana.
     Cu cat crestea,N incepea sa aiba vise din ce in ce mai serioase"o sa invat,o sa am un loc de munca bine platit,o familie fericita....si normal ca o sa imi cumpar un Mercedes misto".Ce vise frumoase avea N,dar acestea reprezentau doar o mica parte din asteptarile sale.Ca in viata oricui,si in viata lui s-a strecurat o chetioara mica,ca un virus nesuferit,virus numit iubire/dragoste/love sau cum ii mai zice.Da,chetia asta a aparut cam cand avea 12-13 ani(se expirase licenta de la antivirusul Inocenta Copilariei).De atunci,paradoxal,balonul rosu(tot timpul e cel rosu)a inceput sa lumineze din ce in ce mai puternic,mama adesea comparandu-l cu un candelabru de hartie chinezesc.Ala,balonul ALA rosu,nesimtitul ala,era cel mai fragil dintre toate.N trebuia sa aiba mare grija ce facea,caci balonul putea exploda oricand...si avea sa explodeze,de mai multe ori...si da,o sa va spun restul povestii lui N si a baloanelor sale colorate altadata.

Tu si manechinul

 Si-un manechin este,
 Si e frumos cu pielea-i maslinie,
 Si e frumos cu ochii-i negrii parca abia pictati,
 Si e fumos,cu trupu-i asemanator tanarului Schwarzenegger,
 Si e frumos,cu hainele-i trandy si mirosul strident de parfum,
 Si nu-mi plac nici hainele ,nici parfumul lui dar tie...nu stiu,
 Si-un manechin este.
 Si te plimbi cu el de mana prin tot mallul,
 Si-i zambesti pasional,muscandu-i buzele cu ochii,
 Si-l impungi cu a ta limba ascutita,si el te impunge,si asa mecanic va sarutati.
 Si-i treci degetele prin paru-i scamosat de atata fixativ,
 Si el iti sopteste ceva la ureche...nu intelegi si totusi razi cu pofta.
 Si-l plimbi prin Leonardo cand sunt reduceri la adidasi,
 Si-l saruti din nou cand treci pe langa rafturile asediate de "puicute"
 Si zambesti satisfacuta,cum nu-mi zambeai,cand auzi"Vai ce super arata ala!"
 Si iar il saruti chiar daca gura ti-a seacat si limba deja sangereaza...are gust bun sangele?
 Si te vad in parcul refacut,printre copacii deveniti W.C-uri,
 Si simt de la distanta mirosul de plastic "bazaristic",
 Si...ce faci bocesti cumva domnisoara?te doare limba?
 Si-un manechin langa ea este.
 Si trec mai departe,caci sunt alergic la plastic(mirosul e acelasi chiar daca e dat cu 1000 de parfumuri),
 Si plec,caci imi dai arsuri la stomac cu ale tale lacrimi prea concentrate pentru placul meu,
 Si tu ramai,si vai cat e de frumos partenerul de pe banca,
 Si vai!pacat de mulajul lui,ca-i interesant,pacat ca nu l-au umplut in fabrica(lipsa de fonduri nu te supara),
 Si-un manechin de plastic este,si tu plangi,si el doar iti zambeste fermecator,
 Si-mi pare rau ca plangi papusa Barbie.

Gloantele si florareasa

Acumulez sentimente in fiecare secunda,
Simt ca o sa explodez,o explozie muta,
Firav trece timpul,acum e prea distorsionat,
Iarna polara ineaca ruinele mele,
Zilele sunt scurte,noptile sfasietor de grele.
Fiecare gand referitor la...e ca un glont,
Un glont ce-mi sfarma si uneste sufletul deopotriva,
Ce ironie,cred ca imi trag singur gloante,caci cineva ma aprovizioneaza,
Da si totusi ce dealer de arme fermecator,ea...
Si daca nu mi-ar mai da gloante,
Si mi-ar da flori,of cat as iubi acea simpla florareasa,
I-as iubii simplitatea,as iubio doar pentru ca imi da flori..nu gloante.
Am putea sadi amandoi flori,intr-o gradina mare,
I-as saruta mainile murdare de pamant,doar fiindca ar fi acolo cu mine,
As alerga ca un copil prin gradina dupa ea,prosindu-ma,
Doar ca sa ii vad chipul de copilul splendid ce rareori se arata
As creea o sonata,doar pentru ea,chiar daca nu stiu sa cant la pian,
As lua lectii,si apoi mi-as scrie sufletul ep o foaie cu liniute
Langa cheia sol as pune o inimioara mica,dupa care as interpreta virtuos
Cu ochii inchisi,simtindu-i respiratia ei flatandu-mi geniul artistic,
As tremura la ultimele note,sufletul mi-ar tremura la fiecare nota,
Fiecare vibratie a coardelor pianului,fiecare vibratie a inimii mele.
Ar avea si versuri "Te iubesc,te iubesc..",le-as repeta la infinit,
Ce prostie,cum as putea sa spun prin doua cuvinte tot ce simt,
Cand simtamantul mi-e infinit.
Surasul ei m-ar opri din cantat,i-as spune fragil ca muzica marilor Beethoven si Mozart
Sunt nimicuri in comparatie cu acel suras care ma zdruncina,imi provoca dureri de burata
Mi-ar fi provocat o indigestie a emotiilor.
I-as spune uitandu-ma la stele intersat de ce nu pot sclipi asemenea ochilor ei,
Ar fi o exmplicatie rudimentara..da sclipirea..ce stele..numi trebuie mii de stele,
Am nevoie doar de doi ochi,de un singur glas,de o singura atingere,de un singur suflu
Dar nu...nu florareasa,dealer de arme pentru mine ea este,
Da..imi surade,uneori,dar nu acel suras eu il caut
Nu caut acea voce asemenea Marii Fugi al lui Beethoven
Nu,desi  imi place si aceea,ciudat
Dar muzica asta imi scartie urechile,imi zboara creierii,
Da..nu-mi place Mare Fuga,
Da..mi-ar place Fur Elize,cantata la pianul vietii mele.
Nesimtit mai sunt...ce nu-mi ajunge Simfonia Gloantelor?
Cata nesimtire...

Din plictiseala

    Atunci cand un ideal iti este sfaramat din diverse cauze ridicole,ideile,conceptele iti sunt date peste cap,astfel iti dai seama ca idealul e mai fragil ca un om fara imunitate.A avea un ideal de care sa te agati zi de zi inseamna a te limita,aceasta limita fiind cuprinsa intr-un anume interval matematic(-infinit iubire,+infinit remuscari in acest caz).Situatiile neprevazute iti aduc aminte ca idealurile bine definite si care par de neschimbat,pe care practic te cladesti tu ca persoana, sunt doar niste plasmuirii irelevante ,caci idealul reprezinta un punct prea sus pentru al putea atinge,de aceea este bine sa ai indealuri,sa lupti pentru ele,sa crezi in ele,insa sa nu spui niciodata ca idealul a fost atins,caci realitatea si idealul nu pot coexista.Chiar cele mai simple lucruri pot fi numite idealuri,spre exemplu sa mergi la toaleta sa iti faci nevoile naturale,poate fi ireal,totul depinde de context,daca iti ia foc casa spre exemplu ,cum ai putea sa te mai pisi,in acest fel acest fapt devine un ideal,idealul de a te pisa in propria ta baie.Totul depinde de imprejurari,noi suntem alcatuiti din ce ne inconjoara....cred ca am cam deviat de la subiect..deci sa nu consideri ca idealul poate fi dobandit...sau poate ca  delirez ..eh ce sa-i faci ..din plictiseala

Povestea Necunoscutului-Partea 1

Noaptea nesfarsita este bantuita de suflete albe,reci ale fulgilor,suflete care se aseaza extenuate pe pamant cautandu-si pacea.Luna se vede clar pe cerul senin,luna acompaniata de miile de stele care o impodobesc seara de seara,ca intr-un vortex nesfarsit.E liniste pe drum,e liniste in casa,dar undeva,zeflemitor cineva sau ceva indraznea sa nu fie linistit.Ma ridic usor din patul tare care imi schilodea cutia toracica,si m-am indreptat spre marele geam,ciobit,prin care frigul intra taindu-mi simturile.Podeaua putreda,nespalata sarcatia agasant,fiecare pas distugandu-mi timpanul,cu fiecare pas in talpile uscate si cioturoase imi intrau aschii lungi si ascutite,care se infingeau si mai adanc la urmatorul pas.Durerea imi era cunoscuta deja,pasisem de prea multe ori desculti pe acea podea pentru a mai baga in seama astfel de cazuri izolate care imi produceau o durere infernala,intepatura din talpa simtindu-se in orice organ,cu aceiasi intensitate,dar continuam sa pasesc sadic,contiunand sa incasez rafale geroase ale vantului,si sa fiu perforat draceste de aschii.Drumul din fericire era destul de scurt,asa ca in scurt timp stateam zgribulit in fata geamului.Lumina fantomatica a lunii trecea prin Marele geam,fiind opturata in continuarea drumului de corpul meu slab,pe care erau asezate niste zdrente urat mirositoare,carpite,aproape transparente prin care se vedea un schelet ca de laborator.Vantul care patrundea prin fisurile geamului imi matura salbatic firele incalcite ale parului castaniu,in timp ce eu ma uitam inexpresiv la geam incercand sa deslusesc reflexia.Oasele fetei se distingeau fiind iesite in relief,ochii albastri rosii de oboseala,pareau ca vor sa paraseasca craniul rotund.Nasul gigant,incovoiat statea usor aplecat asupra buzelor incolore,crapate si uscate.Craniul parea a fi crapat datorita ferestrei ciobite in care ma uitam.Cu gura deschisa,tinand capul stramb plecat,am intins mainile spre fereastra rece.Slabit fiind,m-am sprijinit de fereastra,aceasta tipand odios,in momentul incare partea superioara s-a crapat.Curios,am intins mana spre cioburile cazute,taindu-ma copilareste pe fata,incercand sa o gust.M-am uitat in camera extenuat,cautand o usa,insa camera era practic izolata,fara usi,doar cu geamuri reci care te ranesc.Imi placea cum se auzea sunetul straniu al cioburilor sparte de podea.Adunandu-mi dramul de putere ramasa,m-am impins in fereastra cu tot corpul,trecand prin ea aproape instantaneu.Eram intins pe zapada alba,zambind in timp ce vedeam cu incetinitorul cum cioburile cadeau ascutite pe trupul meu dezgolit,urmate de fulgii ce imi intrau in ochii.Simteam intepaturi in abdomen si in brate,insa zambetul desi fortat,nu indraznea sa ma paraseasca.M-am ridicat in fund,scuturand-ma de zapada care se asezase din abundenta pe trupul meu.Odata zapada indepartata,am inceput sa zaresc mici cioburi care sclipeau sangeriu infipte in mine.Grijuliu,am inceput sa scot cu mainile inghetate cioburile care imi sfartecase pielea subreda.Durerea desi accentuata de frig,era infima in comparatie cu cea produsa de aschiile podelei,care nu puteau fi scoase,fiind practic acum o parte din mine."Pacat,iar s-au murdarit hainele"am spus eu incercand sa curat sangele care tasnea pe zdrente.M-am ridicat,uitandu-ma la fereasta sparta ,la perdelele leganate de si la podeaua de tortuta."O reduta cucerita"am afirmat eu zambind intorcand spatele victorios casei.Garbovit,tinand mainile insangerate infasurate in jurul meu incercam sa strapung granita de nameti ce parea infinita.Gerul imi biciuia necrutator spatele,fata imi era acoperita de un strat subtire de gheata,un strat de continua sa se extinda,asemnea ciumei pe tot corpul meu slabit.Picioarele imi erau afundate pana la genunchi in zapada alba ce imi inghitise simturile din membre,si odata cu acestea su durerile provocate de aschii.Mergeam practic in gol,desertul glaciar parea interminabil,imi era frig,frisoane serpuiau neincetat pe sira spinarii,organismul incerca sa lupte,insa imi simteam toate organele inghetate,simteam cum pe inima se aseza o pelicula de gheata,care ii oprea bataile,inima batea incet,ameteam,ma simteam rapus de oboseala si frig.Cadeam jos in zapada,insa ma ridicam impiedicat fiind purtat de vant dintr-o parte in alta,simteam ca nu mai pot respira corespunzator,tuseam necontrolat incercand sa imi recapat respiratia strangula de ger.Ochii imi erau inghetati,afara viscolea satanic,simteam cum creierul mi se goleste agasant de dureros.Tremuram din toate madularele,nu imi mai puteam controla membrele,picioarele se afundau in zapada miscatoare care ma tragea spre maruntaiele pamantului.Desi vizibiliatea era redusa,am vazut ametit in departare un copac gigantic.Aceasta priveliste imi aparuse in momentul in care abia ma mai taraiam prin zapada,in momentul in care eram gata sa renunt,insa copacul a reprezentat un imbold pentru a continua.Sleit de puteri,inghetat in totalitate,ca prin minune am ajuns la copac si m-am adapostit in scorbora sa.Obosit,am vazut zgariata de nea in departare o trasura care se apropia...doar atat caci in momentul urmator lesinasem. 

Poemul Necunoscutului

   Pasesc in noapte pe cararile pustii ale timpului,
   Merg sfios,plin de amintiri prin ale vietii mele anotimpuri.
   Colind necontenit prin intunericul coagulat cu lumina,
   Caut cu privirea astrul celest care sa ma duca in vesnica gradina.
   O vad de departe,e ca jadul in flacari,dar pura,
   Ma indrept melancolic spre ea cuprins de o dorinta nebuna.
   Vad aceea poarta metalica de care atarna salbatice liane,
   Cred ca nu pot trece de ea,dar voi lupta sa intru sau intunericul azuriu ma va inghiti si va acoperii razele de soare
   Bat cu pumnii firavi in poarta care prin duritatea ei ma raneste,
   Luna mi-e martora ca incerc sa desfac lantul cu puteri mistice,vesnice.
   Din pamantul cu tarana pura iese o raza de lumina si-mi arata lacatul portii,misterul incepe sa se descopuna.
   Lumina se rasfrange pe corpul meu,se opreste pe inima,cheia e in interiorul meu.
   Sacadat in miscari apropii mana de raza,
   Si-o simt,inima-mi bate cu putere ,rasuflarea imi este taiata.
   Simt cum o usita se deschide direct din mine,
   Si scot afara cheia,a mea cheie a fericirii.
   Are un parfum strident,care ma imbata,atat e de frumos,
   Dar nu e facuta din metal ci din a sufletului sentimente forjate in inima mea scrupulos.
   Apropii cheia de lacat si lanturile cad grele,taciturne jos,
   Se deshide poarta spre gradina,spargandu-mi timpanele cu simfonia ei.
   Ma legan ametit,nu-mi mai controlez ale mele membre,
   Merg cu parul ravasit printre-a florilor mirifice siluete.
   Sunt hipnotizat de acest lan enigmatic multicolor,
   Ma simt rapus de oboseala,acum vreau sa visez,sa adorm.
   Brize calde ma matura,ma curata de tot ce-i putred,
   Acum traiesc sentimente edenice neintalnite,sunt ca un nebun care vrea sa se otraveasca cu otrava dulce.
   Nu-mi mai este frig,cum imi era cand nu eram in gradina,
   Acum sunt cald inauntru,ma incalzeste aceea floare cu privirea sa sublima.
   Ard cu putere,inima-mi bate cu repeziciune,
   Dar imi place sa ard ca o torta efemera alimentata de a florii splendoare.
   O privesc indelung,simt ca ma cheama,
   Ma simt slab si molcom,duma la ea o tu vant de primavara!
   Vantul ma asculta,ma poarta pe brate nevazute,
   N-am abstacole de doborat,planez luand din cer cele mai frumoase planete,
   O sa ii sarut frunzele,o sa sorb cu putere din efemera fericire.
   O ating suav,romantic pe ale ei unice petale,
   Ea ma saruta cu polen ce-mi cutremura simturile interioare.
   O privesc hipnotizat sub clar de luna,clepsidra nu mai curge.
   O tin strans ,nu vreau sa plece dar simt cum ploaia incetul incepe.
   Cade usor din sfantul cer,se propaga peste alea ei petale,
   Parca plange cand fulgera obsesiv si puternic in despicata zare.
   Vreau sa o ating,dar ceva nemaipomenit se intampla
   Din pamant ies spini ce-mi sfarteca a mea impunatoare tinuta.
   Ma tin departe de ea,ei tot se inalta,
   O inconjoara incet si o ceata densa se lasa.
   O aud cum ma striga zeflemitor in fiecare zgomot,
   Si imi spune cu un suspin indoielnic de la revedere
   "Adio iubite,poate ne vom mai vedea,dar nu acum,nu te teme"
   Prele transparente reci imi siroiesc pe fata,
   "Adio si tie,tu floarea mea frumoasa..."
    Sunt in genunchi si sunt tras afara din gradina,
    Ploaia se opreste,dar inima-mi de barbat falnic imi suspina.
    Caut langa inima aceea cheie veche,
    Dar...a disparaut,cheia nu mai este.
    Insa simt dint-o data ceva,se faureste o alta cheie langa inima mea.
    Inima nu mai plange acum,aceea cheie asteapta sa deschida alt lacat,sau tot acela.
    Regretele ma inconjoara,stiu ca am gresit,altfel de ce ploaia ar fi inceput,sau poate ea a gresit
    Dar acum e liniste,e pace si privesc cerul mut,
    Ma uit la cer cu un suras umil dar sincer pe buze,
    O sa gasesc din nou gradina si alta floare dulce
P.S:calitatile mele in ale poeziei sunt indoielnice:D

"Garda moare,dar nu se preda" partea1

-Imparatul meu,lupta este aproape pierduta!

 Imparatul care se uita pierdut de la fereastra fermei spre campul de lupa,la auzirea acestei voci fatidice si-a aplecat putin capul,zambind fara pofta,si s-a intors pe calcaie militareste continuand sa zambeasca fad.Chipul sau era incadrat ca intr-o pictura de rama inchisa la culoare a geamului murdar;fata ii era palida din cauza bolii,parul brunet era frumos aranjat ca deobicei,hainele putin sifonate erau imbracate dupa cate se putea vedea din aspectul jalnic in graba,si totusi asa bolnav,aproape infrant,stand cu mainile incrucisate,cu ochii inchisi,chipul sau emana putere,postura sa incredere,zambetul sau ironic,speranta.

  Pasea incet,pe muzica orchestrata de tunuri,se misca in jurul generalului sau,dand din cap si zambind enervant.Se invartea in jurul sau gratios,atipic unui soldat, cu mainile la spate,parea linistit din perspectiva generalului,tinea ochii inchisi,parea ca se fereste de privirea tanarului.Se opri pentru o clipa ,isi intoarse capul usor 90 de grade,si-a deschis ochii,si se uita incruntat  spre general,defapt privirea sa afisa mai mult o dezamagire crunta decat furie.A tras aer in piept uitandu-se rugator spre tavan vrand sa spuna ceva important,dar isi musca buzele secate ducand mana dreapta spre ochi si incepand sa se lamendeze din cine stie ce motiv.

    -Nu,nu,spuse el incet ,dupa care isi recapata zambetul.

     S-a apropiat de general,cu capul in jos,in pasi de mars,i-a trantit palmele aspre pe ambii umeri,fixandu-l cu privirea.Zambetul disparuse,ochii ii erau din nou inchisi.

    -Da dragul meu,aproape am pierdut,si totusi(a deschis ochii plapand,sacadat,afisind din nou acelasi zambet fortat, zeflemitor lasand sa i se vada dintii cafenii ca de soldat),totusi,oare poate fi invins visul,destinul,unei natiuni glorioase,a unei armate invincibile,a unui imparat revolutionar?

     Si-a lasat bratele sa cada lent pe langa corp si a  repornit marsul in jurul generalului asteptandu-i reactia.Generalul a ramas cu privirea in gol,nemiscat,framantat de ganduri.Si-a lasat privirea in jos,clipind in repetate randuri,lasand transpiratia sa ii curete noroiul de pe fata.

    -Nu imparatul meu,nu..s-a avantat el,insa fu intrerupt de cel caruia i se adresa.

    -Ssst!a exclamat el tinand degetul putin indoit aproape de buze,generale relua acesta,nu e nevoie,la o asemenea intrebare nu este nevoie de un raspuns,nu de unul adresat mie,nu este nevoie,dar incearca sa iti raspunzi tie sincer,pentru ca eu stiu raspunsul,il stiu pentru ca daca nu l-as sti...se opri o clipa dramatic,pentru ce as mai trai generale?

     Vru sa se aseze la masa pe care erau imprastiate hari,insa s-a razgandit,dand din mana ca si cum nu ar mai fi avut niciun motiv sa se uite peste acele bucati de hartie pe care erau asezate diverse figurine.Linistit si-a reluat plimbarea prin mica camera, din cand in cand aruncandu-i cate o privire scurta si fulgeratoare generalului care statea in mijlocul camerei intemnitat de privirile imparatului.

     S-a apropiat de fereastra de unde se putea vedea campul de lupta,si-a infipt palmele in pervaz ,apasand cu putere ,stangandu-si pumnii,scrasnind din dinti,taind artileria coalitiei in doua cu privirea.In camera slab luminata de soarele care se ascundea de tunuri,stand cu spatele,incordat,parea a fi o silueta din lemn,fixata acolo pentru decor,fara reactie,dupa aceasta silueta ,prin fumul dens se distingeau uniformele inchise la culoare care continuau sa lupte sub presiunea zdrobitoare a infrangerii.Era nefiresc sa il vezi asa,insa imaginea armatei sale,secerata de cavaleria inamica,zdrobita de gloante,dezintegrata de tunuri,toate astea le simtea,fiecare sarja,fiecare glont ce strapungea un trup,fiecare ghiulea care ateriza mortal,el le simtea,caci el era una cu acei oameni,suferise alaturi de ei,impartasise bucuria victoriei alaturi de ei.Armata reprezenta puntea sa spre visele sale,si vedea acest pod,prabusindu-se la fiecare glont,el cazand in gol,in uitare odata cu el,lasand inamicii sa se infrupte din visele sale,il durea,pentru ca nu putea accepta una ca asta.Linistea din camera a fost distrusa de o lovitura de pumn puternica in perveaz,urmata de rasuflari accentuate si de inca o lovitura de pumn,mai slaba,mai dezdanajduita.

     S-a intors rapid,garbovit,ascutindu-si privirea,respirand salbatic,indreptanduse cu pasi repezi spre masa cu harti.Cu o miscare ampla a mainilor a dat la o parte  toate hartile,sunetul figurinelor rupte si a fosnetului de hartie ii readuse imparatului acel zambet fad incat in sadism.Agil,s-a asezat rapid pe scaunul crutat,stand putin aplecat cu mainile pe genunchi,continuand sa se uite sadic ,cu ochii larg deschisi la obiectele imprastiate pe jos.

    -Sire,te simti bine?a intrebat tanarul general uitandu-se speriat.

     Imparatul si-a intors putin capul,cat sa il poata vedea cu coada ochiului,si parca surprins de prezenta acestuia acolo,s-a intros spre masa,si-a sprijinit coatele pe ea,si si-a dus palmele spre fata oftand indelung.Printre deschizaturile laste de degete,din figura i se distingeau doar ochii care straluceau bizar.

    -Da,totul e bine,a spus e gemand.Imi,imi cer scuze,nu m-am putut controla a adaugat el cu vocea aproape stinsa.

    -Domnule ,ce ordonati sa facem?

     Imparatul ca si cum nu l-ar fi auzit,ridicandu-se de pe scaun s-a dus la cealalta fereastra a camerei.Fata sa parea insangerata,lovita de fasciculele rosii ale soarelui.

    -Vezi tu,spuse el ingandurat,soarele apune,cat de efemera este aparitia lui,apare boem in feicare zi,frumos,insufland bucurie,rasare aducand speranta,cu totii asteptam soarele pentru a aduce o noua zi,soarele aduce speranta nu?..(s-a oprit pentru un moment cantarindu-si cuvintele).Tu ce simti cand vezi soarele?

    -Eu sire,spuse el oarecum rusinat,cand vad soarele stiu ca totul va fi bine,chiar daca apar si alte lucuri neplacute,eu le consider firesti,insa stiu ca orice s-ar intampla,bine sau rau,soarele este acolo deasupra mea,ma incalzeste,ma hraneste,si stiu ca el nu ma paraseste nici macar atunci cand nu il vad din cauza norilor,si simt,in mod straniu,de fiecare data cand il vad fiori calzi pe sira spinarii,caci stiu ca am sansa sa pot face ce doresc,stiu ca l-am mai vazut si ieri,stiu ca acum ca a aparut din nou pot traii o alta zi a vietii mele simple in care ma desfat cu vantul cald si iarba umeda,proaspata,pe camp muncindu-mi pamantul alaturi de familie.

    -Bravo,bravo,spuse imparatul aplaudand si zambind emotionat.

     Dupa cateva momente de reverie redeveni serios vazand ca soarele se scufunda.

    -Tot ce ai spus tu e adevarat,insa vezi tu,acum soarele binefacator apune,uitate la el,e spectaculos,chiar si cand dispare,nu ne ramne indiferent,insa totusi dispare,lasand in urma doar o amintire a unei zile ,e drept,una splendida,dar totusi e doar o amintire,si dispare,fiind uitat,si usor,o patura morbida se aseaza peste plaiurile luminate,si luna ii ia locul.Oare acum este momentul pentru o eclipsa solara,oare e timpul ca acest soare sa se recunoasca invins,fara glorie,oare sa dispara pe vecie,oare poate sa moara fara glorie?Oare sa ii fie stearsa amintirea glorioasa a zilei in care a stralucit fara oprire,oare poate sa moara ince,incet dupa luna?

     Se uita la soare intr-un mod special,ii intelegea sentimentele,soarele apunea.

    -Oare noi putem sa apunem?se intreba el cu vocea tremrata.

    -Sire,soarele nu a apus,nu inca,si de sa apuna?

    -Dar uite,apune,i-a raspuns acesta uitandu-se inspre cele doua ferestre pe rand.

    -Macar sa apuna glorios,afirma generalul sobru.

    -Spuneai ca atat timp cat vezi soarele poti face ce iti doresti.

    -Asa este imparatul meu.

    -Spunemi,iti doresti sa stai pana la sfarsit langa soarele imperial,langa mine.

    -Oare exista glorie mai mare?

     Napoleon zambi,si se uita la cel cu care dialoga recunoscator,simtea din nou adrenalina circuland,fata i se facu rosie asemenea culorii imperiale,avea din nou acea aura imperiala,era din nou Napoleon Bonaparte,Imparatul Frantei

Noi cei curajosi...

     Ma uitam in jur,speriat,demoralizat,blestemat de imagini.Am vazut un geamantan sub scaunul meu,in el era Schwarz.M-am ridicat plapand,laganandu-ma sinistru si anemic.Picioarele mi se afundau prin sange,ma impiedicam adesea de capetele linistite de gloante,cadeam jos,simteam un miros puternic zdrobindu-mi narile,dar in cele din urma am ajuns langa geamantan.Acest drum nu avea mai mult de 3 metri,dar vesnicia mortii il facu sa dureze mult in mintea mea.Scaunul care proteja geamantanul era strapuns de un glont.
    -Bietul Schwarz.
     Am deschis servieta usor rapus de durerile fizice,dar si de cele ale sufletului,simteam ca o sa gasesc doar un corp,un corp si un glont.Tineam ochii inchisi,eram prea inspaimantat,am atins usor cainele,ii simteam blana,ii simteam mirosul urat de potaie.Era mort mai mult ca sigur,si asa era,era mort,insa doar in mintea mea bulversata care nu vedea altceva decat moarte.A inceput sa tremure si atunci am inceput sa tremur si eu,eu de fericire,el de teama.
    -Schwarz,Zeul Catel a avut grija de tine,te-a salvat pe tine jegosule(si am inceput sa il scarpin,poate avea vre un purice razboinic care il chinuia).
     Khloe s-a apropiat in liniste de mine,mi-a mangaiat parul cu mana,s-a asezat langa mine.
    -Bastian...cred ca te doare rana.
    -Da,ma doare chiar tare...prea tare,dar incep sa ma obisnuiesc.
     Atunci ea s-a ridicat,a rupt o fasie din rochia ei,si mi-a legato la umar.
    -Ce faci?
    -Bine,tu?incerc sa te ajut cu durerea.
    -Ei e bine,macar rochia miroase frumos,mersi.
    -Stai linistit,o sa fac nodul,sa nu plangi te rog.
     A fost o durere mare cand am simtit bucata de rochie strangandu-se in jurul ranii.Durere,asta e tot ce simteam,dar cel putin,avea sa imi opreasca sangerarea.Ma uitam din nou in jur,nu stiam de ce,parca imi placea sa tot vad morti,sa vad sange,eram traumatizat defapt.Am inchis ochii,dar aveam aceiasi imagine a vagonului morbid si sadic.Liniste,rasuflarile ne erau taiate,nimic,noi eram niste nimicuri pentru soimul cu gloante,toti aveau ochii inchisi,caci creierul nu le mai procesa nicio stare,niciun sentiment in acele momente,eram animale,puteam doar sa inchidem ochii.
     Sira spinarii era fragmentata de impulsuri ale fricii,aveam buzele uscate,tineam capul ca si cum cineva mi l-ar fi taiat si apoi mi l-a pus la loc,asa de forma(un criminal de treaba).Mirosul de cadavre era puternic,insa am mai simtit un miros,mai putin morbid,insa unul mai familiar.Am inspirat caineste in repetate randuri ,instinctul animalic,m-a instiintat,ca eram gazati lent cu fum.Ceilalti au sesizat mirosul comun,acel miros care il simteai cand iti dadei foc la mana prosteste in joaca,si au deschis ochii.
    -Vine fum de undeva,a spus adulmecand precum un copoi unul dintre ei.
     Facuse o remarca extrem de desteapta,un adevarat geniu,si totusi acest geniu nu mi-a putut raspunde la intrebarea "Dar de unde vine mai savantule?"
    -Haide sa vedem,daca nu iti este frica,mi-a propus el insufland curajul prostului.
    -Consider ca nu iti trebuie curaj sa iti misti fundul,si cred ca pot sa imi misc fundul chiar bine,ca o dansatoare orientala.
    -Da,da fundulet dansator,nu mai vorbi si haide.
     M-am ridicat greoi de parca o mie de fete ma tineau de gat,balansandu-mi fundul(cred ca eram intoxicat de fum si ma vedeam prin Turcia stand fund in fund cu o dansatoare atragatoare).Tovarasul meu savant o lua inainte,insa se opri in apropierea usii ce facea legatura intre compartimente.Greu,continuand sa imi misc fundul ca si cum as fi vrut sa hipnotizez pe cineva am ajuns langa el.Aveam capul lasat in jos,si cu mana ma sprijineam de Omul Curaj.
    -Ei bine,de ce te-ai oprit,o tu maret cavaler in armura de carton?
     Mi-a apucat capul cu ambele maini,si mi l-a ridicat,aproape desprinzandu-l de corp.Pe moment l-am apostrofat.
    -Hei matahala!ce vrei sa fiu cunoscut ca Pasagerul fara cap?
     Rasufaland greoi ,mi-a fixat privirea inspre usa.
    -Uite...
     Rafale de foc ucigatoare,cuprinse vagonul din fata,arzand puternic,carbonizand totul,vagonul alaturat era in doliu,era de culoare neagra,se transforma lent in scrum,insa sabiile de foc continuau sa taie tot tot,sabiile in flacari(bine ca nu erau banane),veneau spre vagonul nostru.Focul constituia o silueta barbara,a unui om salbatic,care cioparteste totul,fara mila,fara greseala.
    -Bai tu esti nebun?trebuia sa ma anunti mai repede ca sa am timp sa fug ca un soricel speriat...sobolan imi cer scuze.
    -Toata lumea,iesiti afara din vagon,repede!Altfel veti arde!
    -Khloe i-al pe Schwarz si fugi afara!
     Din mortii,mai morti decat ar trebui sa fie un mort,oamenii,fiarele ranite,au redevenit vii,adrenalina s-a activat,in pericol au redevenit oameni,in pericol au inceput sa se suprasolicite,teama a fost cel mai bun imbold,teama i-a transformat in superoameni.
     Vagonul a inceput sa fie asediat de barbar,eu si individul de langa mine reprezentam prima linie de aparare,sau mai bine spus primele muste care vor fi strivite.
    -Trebuie sa fugim,i-am spus eu ferm omului cu nume necunoscut.
     Acesta parea ca vrea sa infrunte barbarul,parea ca vrea sa moara in lupta,defapt cred ca vroia sa scape de durerile fizice si cele ale constiintei,ce imbecil...cea ce nu intelegea fiindca era un prost din punctul meu de vedere,era ca lupta cu un inamic invincibil,cel putin cu unul pe care nu il poate infrunta doar cu mainile goale,caci daca incerca avea sa arda,ca o torta,ar fi ars in chinuri si nu mai putea fi ars de jaratecul iubirii..chiar daca uneori si acesta te arde in chinuri cumplite.
    Ne retrageam usor,continuand sa ne uitam la barbarul avid moarte si durere.Auzeam tipatul unei mame,care striga dupa ajutor,zgomotul era infundat.
    -Va rog,salvati-mi copilul,va rog!
     M-am intors si am vazut un copil de 4-5 ani,o fetita dragalasa,nevinovata,ale carei picioare erau blocate sub un morman de cadavre.Savantul a iesit afara,toata lumea era afara,doar eu,mama disperata si fetita,eram inca acolo,fata in fata cu asediatorul.Femeia,m-a apucat de mana si a inceput sa ma traga tragic.
    -Te implor(cuvintele erau imbibate in lacrimi),te implor salveaza-mi copilul!
     Ma uitam la ea nemiscat,eram confuz,valvataia se apropia amenintator de vagonul nostru,teama ma facea sa actinonez instinctiv.
    -Te rog domnule,ajutama,nu vreau sa ard,mi-a spus fetita incet,stalcit,slabita de puteri,uitandu-se cu ochii inlacrimati la mine.
    -Bine,doamna,ajutama sa dau corpurile astea la o parte.
     Peste micutele-i picioare erau prabusite doua corpuri(fratele si tatal ei..morti),unul al unui domn slabut,iar celalat,ei bine,era al unui porc de Craciun.
     Impingeam amandoi corpurile la o parte,caldura devenea din ce in ce mai intensa,transpiram abundent,simteam focul cum ma arde,cum asteapta sa ma injunghie lent si dureros.Nu puteam sa il mut pe tatal fetei..era practic prea mare...prea gras(probabil daca ar fi putut ar fi stiut ca fetita lui este in pericol..ar fi revenit printre cei vii pentru cateva secunde pentru a-si muta corpul..asa ar fi facut)
    -Asta nu a auzit de cura de slabit?
     Respiram din ce in ce mai greu,simteam ca ma inec cu fum.
    -Nu pot!imi pare rau
    -Va rog...sunteti ultima sansa pentru ea..pentru mine
    -Veniti doamna,macar dumneavoastra sa nu fiti carbonizata.
     Am apucato de mana si am incercat sa o trag afara din vagon.
    -Nu!Lasama!a exclamat ea ravasita uitandu-se infuriata la mine.
    -Dar...doamna o sa muriti aici.
    -Nu imi pasa,nu pot trai fara copilul meu,tu nu intelegi,nu pot lasa sa mi-l ia si pe el..am pierdut deja tot.
     Ma uitam la ea nedumerit,de ce nu si-ar salva viata,cand era clar ca pruncul ei avea sa moara,fie ca ea ramanea acolo sau nu.Am prinso din nou de mana si am traso cu putere.
    -Da-mi drumul!imbecilule,om fara suflet,tu nu intelegi...!
     O trageam din ce in ce mai tare,ea ma lovea peste fata cu putere,insa nu aveam de gand sa o las sa moara,era inca tanara,avea sansa sa traiasca,si totusi o refuza.Tumefiat de lovituri,am reusit sa o trag afara din acel iad,continua sa tipe si sa isi strige copilul.
    -Elda!
    -Mami,nu ma lasa aici,mi-e frica!S-a auzit un tipat inocent,tulburat,fara scapare.
     Femeia a incercat sa se intoarca,insa cu ultimele resurse de energie am blocato.
    -Doamna,chiar vreti sa muriti?
    -Imbecilule,daca moare copilul meu,mor si eu,spiritual,tu nu intelegi...
     Flacarile se vedeau fantomatic in noapte,se ridicau pana la cei,privirile tuturor erau acaparate de acesl peisaj fantastic,frumos si ucigator.
     Femeia vazand ca nu are nicio sansa de a intra inapoi pentru a-si salva copilul,fiind sleita de puteri,a inceput sa alerge haotic de la un barbat la altul.
    -Te rog!salveaza-mi copilul.Asa li se adresa lor,tinandu-i de guler.
     Toti acestia,se uitau la ea,lacrimau,focul care ardea avea o alta culoare,un alt inteles daca te uitai in ochii lor inlacrimati,speriati,insa niciunul nu avea curaj sa intre in iad sa salveze ingerul.
     -Animale fara suflet!Imi lasati copilul sa arda de viu!fricosilor,barbati..se spune ca barbatii ar trebui sa aiba curaj,inceput sa planga,niste muieri plangacioase asta sunteti,fara pic de curaj,fara pic de mila.
     Toti barbatii..da barbatii inclusiv eu ne uitam la ea neputinciosi,apo ne utam la trenul in flacari care ne omora orice spirit de ajutorare,orice picatura de curaj nebun se evapora in fata semineului mortal.
    -Copilul meu!Ma duc dupa el!
     Femeia se porni spre furnal insa fu oprita de o persoana a carei fata nu o puteam distinge in intuneric.
    -Stati aici,ma duc eu acolo,si va promit ca ma introc cu fetita,sau o sa ard impreuna cu ea.
     Facu doi pasi si am distins conturul fetei in lumina demonica,era Khloe.Se indrepta spre vagonul care ardea.
    -Stai Khloe unde te duci ?am intrebat eu speriat.
    -Sa salvez copilul,mi-a raspuns ea uitanduse la flacari.
    -Khloe,nu inteleg,nu ti-e frica de moarte,si in plus ai putea muri in zadar,poate fetita e chiar acum mistuita de flacari...
    -Mi-e frica,asa e,mi-e frica ca o sa mor prosteste din prea mult exces de zel,dar oare acelei creaturi inocente nu ii este frica ca o sa moara,oare ea nu simte la fel ca noi?
     A plecat mai departe,o silueta frumoasa se indrepta spre valurile de flacari.Eu slab,fara inima,ud in pantaloni din cauza fricii,am ramas paralizat de teama,imi era atat de frica de propria mea moarte,incat nu ma puteam gandi la viata acelei fiinte nevinovate care nu gustase din viata.Eu fricosul,noi,barbatii de acolo,curajosii am fi lasat-o sa arda,caci nu vroiam sa fim arsi noi,noi am fi lasat-o sa moara in flacari,pentru a avea sansa de a ne salva pe noi(un instinct rational..logic cica).Imi era scarba de mine,si totusi frica ma domina,eram un tampit si totusi nu ma duceam,pentru ca imi iubeam prea mult viata,nu dadeam doi bani pe vietile celorlalti.Daca toata omenirea ar fi fost acolo intre flacari,gamand de durere,tot asa am fi stat toti afara,caci nu ne-ar fi pasat daca ramaneam singuri pe pamant,atat timp cat noi traiam,poate doar un imbold al sufletului,nu al mintii,sa ne fi facut sa ne aruncam kamicaze in flacari,pentru cei dragi,doar atat,cum facusem inainte..cand am protejato pe Khloe.
     Khloe si-a rupt o bucata din esarfa care o avea la gat,si-a legato la gura ,si a intrat,tremurand de frica,ezitand cateva momente,insa a intrat si nu am mai vazut decat focul care dansa draceste.
     Umbrele morbide ale flacarilor se intensificau,sateam si admiram,cu pantalonii imbibati de urina,acest carnagiu.Femeia statea in genunchi,tinandu-se de piciorul meu si plangea,si eu plangeam,toti plangeam,de parca altceva mai bun nu aveam de facut.
    -Trebuie sa fac ceva,nu mai pot rabda sinuciderea asta voita a lui Khloe.
     Speriat,nebun de teama,ma apropiam de flacari,le simteam caldura,ma topeam,ochii imi lacrimau puternic,dar trebuia sa intru,trebuia sa fac ceva.Am pasit inauntru,dezorientat,si am vazut cum focul mistuia totul,insa coridorul apropiat nu ardea inca puternic.
    -Khloe! esti aici?
     Prin fum am vazut 3 siluete,care veneau in graba spre mine.Erau Khloe,fetita(teafara),si un domn,batran,a carui picior drept era ars.M-am dus repede spre ei printre scaunele care incepeau sa arda.
    -Bastian! ajutal pe domnul este ranit.
     L-am apucat repede pe batran,si am iesit afara,toti 4,miraculos vii.L-am lasat pe batran pe iarba rece.
    -Multumesc tinere,a spus el gemand,dute si vezi cum se simte fetita.
    -Veniti va rog cineva si ajutati-l!
     M-am dus alaturi de Khloe la mama care plangea,atat de tare incat acel potop de flacari putea fi stins cu lacrimile sale.
    -Mami!traiesc,traiesc mami!i-a spus fetita tusind
    -Elda,si a luato repede in brate,traiesti,nu imi vine sa cred!te iubesc fata mea.
     A ridicat privirea si s-a uitat la Khloe care era neagra la fata,si i-a spus plangand..acum de bucurie.
    -Esti o zeita!multumesc,multumesc ca mi-ai salvat sufletul din acel iad,iti multumesc.te iubesc fiinta necunoscuta,tu mi-ai demonstrat ca mai exista oameni,oameni in adevaratul sens al cuvantului.
    -Multumesc,dar acel domn de acolo a salvato..nu eu..eu doar i-am ajutat sa iasa de acolo.
     Toti 4 ne-am retras langa batran,si ne-am aseazat jos langa ceilalti,pe iarba rece.Focul lumina in noapte,focul lumina fetele tuturor,dar in ochii mei folcul nu lumina decat doua fete,cea a batranului,a eroului a carei medalie din piept stralucia puternic,si a lui Khloe,pentru ca doar fetele lor meritau sa fie luminte,pentru ca ei au infruntat moarte,petru altcineva.

    

O scrisorica

               Draga Tuomas,
   
     Te salut cu multa caldura din insorita si plina de gropi Romania.M-am hotarat sa iti trimit aceasta scrisoare pentru a-ti spune ce se mai intampla in The Land Of Choise.Apropo de asta cred ca a fost un slogan destul de inspirat(spun "a fost" caci acum trebuie sa vina perfectii de afara sa Explore the Carpathian Garden,stii tu reclama cu frunzulita de palmier).Sa revenim,a fost un slogan excelent caci dupa cate stii e tara unde alegi ce sa ti se fure:banii,bagajele,femeia,sau mai nou avem promotie,all-inclusive(romanii sunt ospitalieri,te ajuta sa scapi de greutati).
     Ar trebui sa iti trimit un dosar destul de gros pentru a-ti descrie viata cea de toate zilele.Spre surprinderea mea,astazi nu m-am impiedicat decat de 10 gropi.E vina mea ca nu am fost atent,asa zic "sefii",trebuia sa le ocolesc.Dus n-am mai facut de trei zile,desi transpir ca un ogar.Sunt defectiuni tehnice iminente,dar Dorel si prietenii incerca sa remedieze problema,folosind unelte moderne oferite de stat,lopata si manuta.E bine macar ca nu au lasat lucrarea in punctul mort.Sunt sigur ca o sa-mi spui ca mana nu le-a dat-o statul ci Dumnezeu,ei,bine,esti cam credul,statul,maretul stat ti-a dat mana,caci acum e democratie,nu ca pe vremea lu' Vladut ala cu cornite,cand ,daca furai,cu o mana luai pe cealalta n-o mai aveai.Ti-as aminti si de tezaurul nostru national,de caini maidanezi,care daca iti vine sa crezi abia au ajuns la jumatatea populatiei umane,cred ca au descoperit "balonasele",si inca un lucru imbucurator,saptamana asta n-au bagat in spital decat 500 de oameni,si pe mine m-au muscat doar de 3 ori,dragii de ei,nu-i asa ca s-au cizelat?Si politia a mai progresat,de curand am avut ocazia sa vad politia in actiune.Un plutonier respectat de toata lumea,ca orice plutonier,patrula pe strada,cand s-a trezit inconjurat de niste oameni simpatici in negru,care nu i-au facut altceva decat,sa ii traga doua gloante in picior(arma s-a descarcat accidental)l-au dat cu capul de bordura,capul crapandui-se prin autoprecipitare si apoi grijuliu i-au pus catusele care se pare din lipsa de fonduri erau cumparate de la Sex Shop.Motivul acestei actiuni in forta a fost acela ca suspectul avea un pistol in dotare(ceva extrem de ilegal la un politist).Asta a spus la stirile de la 5 un nene sergent destept(asta a fost un subiect pe langa omoruri,violuri,si altele de astea omenesti).Stai putin doar sa vad ce fac doreii jos.(pauza mare)
        Da,acopera fantana arteziana din asfalt,bine ca pun asfaltul peste apa,cred ca o sa tia si pentru viitoarele generatii.Oricum se pare ca guvernul a autorizat construirea unui par de distractii peste un cimitir din Capitala."Nu m-ar mira sa construiasca cimitire peste parcul de distractie"asta mi-a spus un domn mai OK ca mine.Nu toti suntem asa,dar oricum toti tigani,hoti,huligani ramanem pentru cei de afara asa ca sunt imun deja.
       Te rog sa-mi raspunzi din Danemarca si sa-mi povesteti ce se mai intampla,dar pana atunci aloha si sa moara dusmanii mei ca eu am bani mai multi ca ei.
  P.S:Ti-as fi parfumat scrisoarea,desi ti-o trimit Virtual,dar parfumul de scump si e criza aici,a si te rog adu si o bucata mica de autostrada cand vii.
                                                                                    Cu drag,
                                                                                                Eu 

Liniste

     Trenul mergea clatinandu-se in toate directiile.Norii de fum produsi de locomotiva se contopeau in zare cu norii albi si batrani.Soarele iesea incet,dar grandios dintre vaile verzi mutilate de bombe.Peisajul se schimba la fiecare cinci minute,nu era nimic monoton,sorbeam din ochi frumusetea neimbalnzita a plaiurilor care se raspandeau parca pana la nori.
     Eu stateam rezemat cu ochii pe jumatate inchisi si admiram peisajul pitoresc.Nu mai fusesem niciodata cu trenul pana atunci asa ca aceasta calatorie mi se parea mai interesanta si fabuloasa din acest motiv.
    -E frumos cu trenul nu Schwarz?
     Cainelui parea sa nu il prea intereseze trenul,el era bucuros deoarece nu l-am abandonat,era fericit,asemenea unui om.Conform datelor,ar fi trebuit sa ajung la Berlin in jur de ora 8.Eram ingrijorat totusi,deoarece nu aveam unde sa petrec noaptea,singura mea sansa era sa gasesc un hotel mai ieftin.Mai aveam putin si atipeam cand un glas dulce mi-a gadilat simturile.
    -Ma scuzati acest loc este ocupat?
     M-am intors 180 de grade pentru a vedea faptura care mi-a pus acea intrebare inocenta.Era o femeie in jur de 22 de ani,de inaltime medie,cu ochii verzi incantatori.Parul saten putin ondulat cadea peste umerii ei uniform bronzati.Purta o rochita simpla insa draguta de vara,alba cu buline negre asemenea unor buburuze arse,care ii trecea putin de genunchi.Tinea in mana un geamantan mic si cochet.Avea ceva special in zambet,era frumoasa,era imperfecta,ma atragea,era o femeie.Mi-am scuturat capul de doua ori pentru a-mi reveni din aceasta hipnoza covarsitor de speciala care ma cuprinse.
    -Nu,te rog i-a loc.
     A zambit usor,copilareste si s-a asezat elegant langa mine.
     Simteam cum bataile inimii scapa de sub control,simteam cum sangele pulsa neincetat avand un ingredient misterios in el,simteam ca ma scufund intr-o lume mistica si legendara din care cu greu puteam fi scos,simteam cum fericirea era mai aproape ademenindu-ma cu mirosul florilor care imi anesteziau simturiele lent,simteam ca nu mai eram eu,eram slab,simteam ceva unic si ciudat,simeatam ceva ce nu mai gustasem.
    -Te simti bine?m-a intebat ea ingrijorata.
    -Da,imi este doar putin cald,atata tot.
    -Te cred,la cate haine ai pe tine,omule ai inebunit?si mi-a zambit din nou miscandu-si pleoapele rapid.
    -Nu,nu cred ca este de la asta,am o boala,se numeste O.M.D.B(traducere:O Minciuna Despre Boala) si este in cel mai mare stagiu posibil.
    -O.M.D.B?exisata chestia asta ?m-a intrebat ea curioasa.
     Sigur pe minciunea mea stupida am inceput sa ii insir tot felul de povesti,care sa ma faca sa par si destept.
    -Adica nu ai auzit despre aceasta boala?E drept ca este una extrem de rara,este o boala genetica din nastere care se produce prin diletia bratului scurt al celui de-al optulea cromozom,cel putin asa mi-au spus medicii specialisti care semanau cu niste salcii plutitoare cand au aflat asta.
    -Da,foarte interesant.
     Parea ca planul meu a resuit, asa ca zambeam prosteste,pana la urma nu era asa desteapta.
    -Dar de M.A,sau Minciunita Acuta mai exact ai auzit?si a inceput sa rada.
    Eram oarecum socat,cai am crezut ca minciuna pusa in combinatie cu caliteatea mea neslefuita de actor aveau sa o pacaleasca,dar ea era ceva mai speciala.Aveam totusi increderea ca pot redresa situatia,pentru a nu face impresie proasta inca de la inceput,trebuia sa-mi hranesc prostescul ego mascultin.
    -Te rog sa nu razi,eu chiar vorbesc serios.
    -Atunci eu ca asistenta ar fi trebuit sa stiu nu?
    -Pai,si am inceput sa ma balbai,este o boala aparuta in ultimii 7 ani.
    -A,deci asta inseamna ca ai doar 7 ani pentru ca spuneai ca este o boala din nastere nu?Si eu care credeam ca stau de vorba cu un baiat simpatic si cu ceva calitati,nu cu un mucos mincinos care abia a iesit din scutece,dar ma mai insel si eu.
    -Eu...si n-am mai spus un cuvant.
    -Lasa te inteleg,nu vroiai sa cred ca arati ca un ciudat,te inteleg doar esti barbat.
    -Da,imi cer scuze,dar am vrut sa fac o inpresie buna,i-am raspuns eu rusinat.
    -Mintind?ei bine n-ai reusit,mai bine ciudat decat mincinos.
     Am plecat capul in pamant,si gandurile au inceput sa ma schingiuiasca.
    -Cum te numesti?
    -Bastian,Bastian Schwin,i-am raspuns eu mormaind.
    -Sper ca acesta este numele tau,minciunila,si a inceput sa rada simpatic.
    -Nu,nu te mint,iti spun sincer,i-am dat reokuca imbufnat.
    -Numele meu este Khloe Harden,si nu mai fi rusinat,hai ridica capul si uitate la mine bebe.
     Am ridicat capul incet,si m-am uitat in ochii ei,si am simtit ca ma revigoreaza,ca imi recapat increderea.
    -Si totusi Bastian,care e motivul acestei costumatii speciale?m-a intrebat ea chicotind.
    -Promiti sa nu spui nimanui?
    -O,haide Bastian,unii dintre noi nu au 7 ani.
    -Bine atunci,uitate in geamanta.
     Am deschis suspicios geamantanul uitandu-ma in toate partile pentru a nu fi observat.Cu cat deschideam mai larg valiza,cu atat trasaturile lui Schwarz se conturau mai clar.
    -Ce ascunzi acolo domnule Schwain?m-a intrebat ea cu ochii larg deschisi.
     Dintr-o data un botic negru,umed i-a atins fata.
    -O,ce dragut un catel!a exclamat ea entuziasmata.
     Toata lumea din apropierea noastra a inceput sa priveasca curioasa.Un caine in tren era ceva cu totul nemaintalnit.Am inchis repede geamantanul,riscam sa fim dati jos din tren.
    -De ce l-ai inchis?m-a intrebat ea incruntandu-si sprancenele usor arcuite.
    -Din cauza tipatului tau,si i-am soptit la ureche,cainii nu au voie in tren.
    -Imi cer scuze,n-am stiut,oricum,cum a ajuns bietul caine in geamantan?sunteti un domn extrem de interesant.
    -Un domn extrem de inventiv mai bine spus.Acesta e motivul pentru care am atatea haine  pe mine.Pentru a pacali controlul a fost nevoie sa il pun pe Schwarz in geamantan,asa am ajuns in acest stadiu,fierband la foc mic.
    -Supa de Bastian,cred ca are un gust splendid,a afirmat ea zambind copilareste.
     La randu-mi am inceput sa rad,simtindu-ma minunat in compania acelei domnisoare.
    -Bastian,tu incotro mergi?
    -La Berlin,i-am raspuns eu scurt.
    -Saracul de tine,inseamna ca o sa trebuiasca sa ma suporti tot drumul,mi-a spus ea pe un ton grav.
    -Nu te teme,cunosc tehnici de supravietuire elementare atunci cand vine vorba de domnisoare.
    -Ei bine baiete,o sa trebuiasca sa le folosesti pe toate,caci vei avea un drum lung garnisit cu multa vorbarie,si zambi inchizandu-si ochii.
    -Schwarz,daca o sa cad pe campul de lupta te rog sa preiei stafeta,poate tu vei fi mai puternic.
    -Schwarz,mai bine te-ai preda inainte ca lupta sa inceapa,nu vreau sa fac doua victime in aceiasi zi,te avertizez,si am inceput sa radem.
     Ar fi trebuit sa iau in serios avertismentul domnisoarei Harden,caci buzele-i aromate se miscau neincetat,vocea sa pamanteana spunea o multime de intamplari,teluri,constrangeri,era o enciclopedie umana care cunostea,traise,sau vazuse aproape orice la cei doar 22 de ani ai sai.
     In timpul discutiei care ma extenua intr-un mod placut,am aflat ca urma sa fie voluntara ca asistenta.
    -Nu voi sta cu mainile in san fluierand desi familia mea este una respectabila,nu pot sa stau si sa nu fac nimic,atat timp cat altii fac atatea pentru mine.
     Asa imi vorbea ea,inflacarata,razboinica,si totusi toate aceste atribute mi se pareau ciudate pentru o asemean fiinta.
     Era ora 4 si teoretic mai aveam 4 ore pana cand vom ajunge la Berlin.Stationam de aproximativ 10 minute intr-o gara.
    -Oare ce o dura atat?am intrebat eu trangand perdeluta de pe geam.
     Afara era multa agitatie,cativa oameni fugind incolo si incoace.
    -Se intampla ceva,uite SS-isti,m-a avertizat Khloe aproprindu-se de geam.
     Intradevar erau aproximativ 20 de membri ai SS-ului cu mitralierele in mana care dirijau cu mare precizie ceva.
    -Poti sa vezi ce se intampla Bastian?
    -Nu,dar vad ca toti se indreapta spre capatul trenului.
    -Probabil o fi vreo defectiune,mi-a spus Khloe impasibila lasandu-se pe spate trancandu-si mana prin par.
    -Da,cred ca ai dreptate si am tras perdeluta.
     Linistea se asternuse in tren spre surprinderea mea,asa ca am privit-o pe Khloe care nu mai scoase nicio vorba.M-am uitat la ea si am inceput sa zambesc.Khloe dormea,visa ceva  frumos,caci si ea avea zambetul pe buze,dormea si eu eram langa ea sa o vechez.
    -Domnisoara Harden se pare ca atata vorbarie va extenuat,am spus eu in soapta continuand sa zambesc.
     I-am pus sacoul meu pe ea deoarece odata nu venirea serii si temperatura a mai scazut.M-am lasat pe spate in scaunul meu si ii priveam pe Khloe si Schwarz cum paseau armonios in lumea viselor.Dupa aproximativ 20 de minute trenul s-a pus in miscare si calatoria noastra putea continua conform planului.Trenul era ca un leagan,norii erau ca niste miei care sareau peste razele apuse ale soarelul,intreg vagonul era in penumbra,domnea o liniste ca de manastire arsa,doar eu si inca cativa oameni am rezistat tentatiei si nu am atipit.Unii dintre ei erau ocupati cu cititul cartilor,altii statau inexpresibili,ca stanele de piatra.Eu ma uitam pe geam desi era amurg si privelistea era neclara si parca forfecata in bucati mici.Un vultur singuratic zbura imperial,strajuind cu privirea acest peisaj fantomatic.Printre arborii solemni,mi se parea ca vad acele spirite ale padurii care strajuiesc pe timp de noapte tinuturile neatinse.Tot printre copaci,vedeam zanele albe despre care ni se povestea cand eram mici,le vedeam dansand,impletind cunune de flori cu zambetul pe buze.Totul se intuneca,usor,caldura din tren ma molesea,simteam pleoapele ca mi se scurg peste ochi asemenea cascadelor.
     -E ora sapte,in jur de ora noua o sa ajungem la Berlin.
     Am inchis ochii,incercam sa adorm macar pentru jumatate de ora.Am atipit pentru un sfert de ora cand din cauza leganatului feroviar am dat cu capul de geam.
    -Firar cu trenul vostru cu tot!am inceput sa ma lamentez frecandu-mi capul cu palma.
     M-am asezat inapoi la locul meu injurand ca un om trezit fortat si am inchis ochii.Insa parca prin vis am auzit un sunet de motor care se apropia.M-am trezit oarecum surprins,m-am uitat in jur,insa toata lumea dormea.
    -Oare o fi fost doar un vis?m-am intrebat eu tragand perdeluta la o parte.
     Am examinat perimetrul pe care il puteam observa,insa nu am vazut nimic.Si totusi acel motor se auzea incontinuare.
    -Bastian,batrane,cred ca aceasta caldura iti provoaca halucinatii,mi-am vorbit stergandu-mi sudoare pe pe frunte.
     Pentru a fi sigur ca pot atipi la loc linisit,am decis sa ma uit din nou,In primele 10 secunde nu am vazut nimic,insa o luminita care palpaia apatic pe cer mi-a atras atentia.
    -Cred ca este un avion,dar oare o fi unul aliat sau inamic,m-am intrebat eu temator.
     Obiectul luminat se apropia,si acum eram sigur ca era un avion.
    -Avion german nu poate fi pentru ca mu s-ar apropia asa mult,si totusi de ce ar ataca Aliatii un tren de pasageri?
     Avionul se apropia amenintator,iar eu stateam ca o leguma fara sa actionez,cugetand ca un idiot.Niste punctulete luminoase asemenea stelelor care inconjurau avionul se propagau cu o viteza uluitoare spre tren.Instantaneu mi-am dat seama ca sunt gloante.
    -La pamant,suntem atacati!
     Toata lumea s-a tezit imediat,insa buimaci de somn nu au putut reactiona la timp.Eu am luat-o pe Khloe si ne-am aruncat pe podeaua din mijlocul vagonului,la fel au facut si altii.Un domn insa cam amortit,a ales sa ma mustreze pe mine.
    -Baiete,tu esti nebun?sperii lumea fara motiv.
     Nu a mai apucat sa spuna altceva caci un glont i-a zdrobit teasta,crapandu-i craniul,creierul amestecat cu sange izbindu-se violent de podeaua unde stateam toti inghesuiti,rugandune.N-am mai auzit altceva decat un zbierat de animal ranit si cadavrul care s-a scurs pe podeaua din fata scaunului,ramanand acolo plin de sange,cu cohii caprui larg deschisi,uitandu-se in directia mea.
     Multi dintre cei din tren si-au pierdut nervii si au inceput sa tipe disperati.
    -Suntetm morti,suntem morti!si lacrimile o oprira pe femeie sa continue.
     Cosmarul inaripat continua sa traga,vagonul fiind ciuruit de gloante.
     Un glont letal a strapuns o femeie din apropierea mea direct in cat,sangele tasnindu-i direct pe fata mea,a lui Khloe si a altor cativa pasageri.Tipetele se intensificau,trenul gonea nebuneste prin perdeaua de gloante,cosmarul s-a dezlantuit furibund.
     Lipiti de pamant tot mai multi isi gaseau sfarsitul sau erau raniti diabolic de dureros.Rasuflari necontrolate,tipete neomenesti de disperare,podeaua devenise un fluviu rosu,lipicios,dezgustator,pe care pluteau fara viata cadavre mutilate care se strecurau printre mortii-vii care erau inebuniti.Ma uitam la Khloe si vedeam cum frumosul ei par saten era acum inecleat cu sange,avand suvite rosii oribile.
    -Bastian,de aici nu mai scapam,si lacrimile incepu sa i se amestece cu sangele eterogen.
    -Ba da Khloe,cel putin tu vei scapa,voi incerca.
     Mi-am asezat trupul deasupra ei pentru a fi un scut uman,in caz ca vreun glont va incerca sa sfasie acel zambet atat de frumos,atat de copilaresc,atat de special al lui Khloe,si deci paream curajos,imi era team,teama de moarte.
     Geamantanul in care statea Schwarz parea neatins,fiind protejat de scaun.Il vedeam totusi pe bravul Schwarz cum tremura,cum avea spasme de teama.
     O noua rafala de gloante a penetrat acoperisul trenului,facand un zgomot infernal la intalnirea cu fierul.Rafala de gloante marsaluia printre resturi direct spre noi.Khloe a incercat sa ma dea la o parte,sa ma impinga.
     -Bastian!
     Am simtit o durere sfasietoare,draconica in umar.Un glont mi-a penetrat osul,iesind prin partea cealalta.Am avut aceiasi senzatie pe care ai aveao daca umarul ti-ar fi zdrobit de un ciocan.N-am mai avut puterea sa scot niciun sunet.Bratul stang in care ma sprijineam s-a prabusit alaturi de corp peste biata Khloe care era alba ca o stafie.Probabil ca corpul sau sculptat frumos a fost ciobit de greutatea corpului meu.
    -Bastian!Unde esti ranit?a intrebat ea tipand incercand sa ma de-a la o parte.
    -In umar,bratul stang mi-e vlaguit si amortit,am raspuns eu ametit,turmentat de durere,sufocat.
     Gloantele continuau sa se contopeasca cu trupurile omenesti,continuau sa ne arda de durere.Eram ametit,vedeam in ceata,urechile parca imi erau infundate,creierul statea sa imi erupa din cuta craniana.O vedeam pe Khloe cum tipa,vedeam oameni tarandu-se fara rost,vedeam gloante dezamorsate de trupui,dar cel mai calr vedeam o figura indescifrabila,mergand printre oamenii muribunzi,mergea impasibil si plictisit in mantia lui neagra,se uita la toti pe rand,ii examina,acum se uita la mine,si venea.Acel personaj venea sper mine lovind cu piciorul oamenii care ii stateau in cale.Era la cativa pasi de mine cand am auzit-o pe Khloe.
    -Bastian,revinoti!
     Eram incontinuare ametit insa acel tipat strident ma readuse in mijlocul infernului.Curand gloantele au tacut,motorul nu se mai auzea,trenul incetinea.Acum era din nou liniste.
     In cele din urma am reusit sa imi  misc corpul intr-o parte cu ajutorul bratului sanatos.Khloe a deschis ochii,si a inceput sa respire cu putere,tusind spasmodic,era insa bine.
    -Khloe esti bine?am intrebat-o eu gemand de durere.
    -Da Bastian,datorita tie.Te doare rana?
     Aveam grimase pe toata fata,plangeam de durere,incercam sa nu respir pentru a nu simti gaura perfect facuta.
    -Da,ma doare,dar cred ca putea fi mai grav.Cred ca tricoul si camasile au mai stopat din impact,i-am raspuns zambind sub stindardul dureii.
     M-am rezemat de scaun si stand in fund,tinandu-mi umarul spart,am  inceput sa privesc in jur.Din cei aproximativ 50 de pasageri ai vagonului,nu cred ca supravietuisera mai mult de 20.Podul insangerat de cadavre in descompunere traversa tot vagonul pe deasupra raului scarbos de rosu.Nimeni nu scotea un cuvant,toti erau inmarmuriti,toti se uitau in sus,in gol,neputind sa se uite la tabloul sadic din care faceau parte.Era liniste,multa liniste.
    
   

Hai in padure!

     Imaginati-va doar pentru cateva minute ca sunteti intr-o padure simpla,plina de arbori,unii mai tineri,altii mai batrani.Acum inchideti ochii si incercati sa simtiti vantul molcom,ascent care galopeaza printre acei copaci nemiscati.Acum simtiti caldura extatica care coboara pe frunzele copacilor heraldici,se strecoara onctuos pe pamantul negru si fertil.Un cirus planeaza spectral asupra acestei paduri protejand-o de ultravioletele care se serpuiesc lasciv dar mortal asupra padurii plina cu arbori.Puteti vedea corola de rauri care serpuiesc neincetat printre arbori,raurile care dau viata padurii,raurile care pulseaza viata,izvorate din inima,din inima multelui?Daca nu suteti nebuni si a-ti auzit,vazut si simtit totul,putem trece la pasul urmator.Copacii incep sa vorbeasca intre ei,incep sa susoteasca,copacii prin viata.Se inteleg intre ei,rad,se blameaza,cugeta,se apropie unul de celalalt mai mult si mai mult.Deretici,se curata intre ei de toate uscaciunile lasate de timpul necrutator,de toate insectele care ii pot afecta.Imaginati-va ca uneori cerul plange cu margaritare transparente,care atunci cand ating pamantul explodeaza fad in unde nevazute,ca norii crepusculari acopera soarele,ca fantasme electrice orbitoare si lovituri de ciocan din cer venite,incearca sa tulbure linistea padurii.Atunci copacii se adun,rostind impreuna,uniti incantatii misterioase,si norii se rispipesc si apar fascicule de soare aurii care cazand pe arbori ii reimprospata,ei zambesc acum,au o stare de reverie unanima.Pasarile canta simfoniile neterminate ale naturii,iar copacii privesc spre cer zambind simplu,atat de frumos,stau uniti,sunt ca o familie,ei sunt asemenea familiei mele.
    Acum treziti-va,treziti-va si savurati momentele alaturi de familie,momente din pacate efemere,dar trezitiva oricum,si daca copacii din padurea voastra fermecata sunt la fel,veseliti-va ca sunt ai vostri,veselitiva ca sunt langa voi,veseliti-va caci sunt ai vostri.

Prima "operatiune"

     Alarma a pornit din nou.Cred ca era ora unu cand sunetul produs de motoarele gigantice ale bombardierelor m-au trezit.Eram buimac de somn,si nu prea imi deadeam seama ce se intampla.Curand,insa datorita zgomotului inebunitor de afara,am reactionat prompt.
     -Trezestete Schwarz,mergem in buncar,vreau sa mai traiesc,de dormit o sa dorm cand se va termina debandada asta numita razboi.
     M-am dat jos din pat,mi-am luat papucii cascand si eram pregatit impreuna cu Schwarz sa evadez din apartament,acest focar de pericole iminente,cand am auzit un zgomot de motoare.Nu semanau cu cele ale bombardierelor,erau mai silentioase,pe cat de silentios poate fi un avion,deci era un avion de mici dimensiuni.
     Deschizand fereastra m-am uitat pe cerul negru strapnns de avioane.
    -Stai Schwarz,cred ca vad avioanele de vanatoare ale Luftwaffe.
     Alarma se opri si imediat o voce a inceput sa citeasca un text precum o masinarie.
    -Stati linistiti in casele voastre,brava aviatie a celui de-al treilea Reich a interceptat fortele inamice,anihilandu-i pentru Fuhrer si poporul german.Heil Hitler!
     Am rasuflat usurat,priveam iadul ce se dezlantuise pe cerul instelat.Avioanele noastre doborau rand pe rand toate bombardierele.Cerul era o mare de foc,tipete si rafale nesfarsite de gloante.Zambeam usor sadic,insa era doar un zambet tamp de moment.
    -Insfarsit,isi face treaba si Luftwaffen,bietii oameni din bombardiere,totusi a venit si randul lor sa moara sau sa fie supusi ororii de a se prabusi in agonie,asa cum au murit si bietii civili, dezintegrati,arsi sau mutilati de bebelusul lor explozibil.
     M-am uitat la Schwarz care privea pe fereastra alatrui de mine spectacolul de razboi,insa acest animal,nu parea prea incantat de ce vedea.Eu simteam o oarecare bucurie in strafundul meu cand vedeam cate un bombardier picand ca o pasare ranita deoarece civilii erau razbunati,Schwaz in schimb se uita inmarmurit si scarbit.
    -Da Schwarz,ai dreptate,era mai bine daca nu ar fi murit oameni.era mai bine prietene.
     Curand cerul era survolat doar de avioanele de vanatoare germane,contraatacul se incheiase,macelul era definitivat.
    -Haide Schwarz la culcare,mai avem aproximativ patru ore de dormi,maine avem de calatorit.
     Inainte de a inchide fereastra si de a pleca in pat,am dus mainile la gura si am facut un anunt:
    -Va rog nu mai deranjati,unii mai vor sa doarma in numele celui de-al treilea Reich si a poprului german,multumesc anticipat,tara va multumeste!
     M-am intors vesel in pat mandru de anuntul meu si am pus capul pe perna moale umpluta cu puf.
    -Sper sa fie liniste,ca de nu incep sa le cant ca o doamna umflata de la opera si o sa aiba cosmaruri o luna.
     Schwarz s-a pus la picioarele mele si astepta semnalul de sforait.
    -Baiete,sa nu faci vreo surpriza in pat seara asta,daca intelegi ce vreau sa spun.
     Schwarz mi-a confirmat si eram gata de inca cateva ore de somn bine meritate.
     Sulite luminoase se vedeau rasarind de dupa cladiri,vantul batea molcom printre ramasitele copacilor.Eu eram in lumea viselor,eram impasibil la tot ce se intampla in jurul meu.Schwarz s-a gandit insa ca dorm prea bine asa ca a inceput sa latre la urechea mea.Speriat si un pic cam surd m-am ridicat direct in fund.
    -Cei zgomotul asta?!
     Niciun raspuns,in schimb un miros straniu mi-a invadat narile,gazandu-mi creierul.
    -Dar mai importat,ce-i mirosul asta?!am intrebat eu iritat
     Schwarz a sarit de pe pat,s-a dus langa fereastra si a inceput sa imi arate ceva.Cu ochii intredeschisi am vazut cea de-a opta minune a lumii.
    -Schwarz!am tipat eu furios,ce ti-am spus eu in legatura cu surprizele?Uite ce-ai facut acolo,arata ca un turn urat mirositor putin inclinat.
     Nervos,am continuat sa tip la el,injurand nebuneste,insa nepasator,cainele s-a dus langa noptiera si mi-a adus ceasul.
    -Mai lasama in pace,caine afurisit,da-mi cesul odata!
     Am luat cesul furios dintre dintii lui Schwarz si l-am pus la mana.
    -Dumnezeule e ora 6 si un sfert!trenul pleaca la 7 fara un sfert.20 de minute fac numai pana la gara,am incurcat-o,am inceput eu sa tip impacientat.
     M-am imbracat in graba,nu cred a durat mai mult de un minut,am luat geamantanul gigantic in mana,scrisorile si eram gata de plecare.Eram imbracat ca un idiot,asa bine m-am aranjat eu intr-un minut.
    -Grabestete Schwarz,ratam trenul vietii noastre.
     Am iesit repede afara,am incuiat apartamentul si am pus cheia in buzunar.
    -Sper sa fii intreg cand ma intorc.
     In graba mea era sa uit sa ii spun la revedere prietenului meu ramolit,Helmut.Am deschis usa fara a bocani si l-am vazut pregatindu-se de munca,era doar in lenjerie intima.
    -Helmut batrane,sanatate,nu mai fuma atat,si vezi poate iti gasesti o sotie,si daca faci asta spalate pe dinti,mirosi ingrozitor cand deschizi gura.
     Batranul nici nu a apucat sa-mi raspunda si am plecat,am auzit doar un zbierat slab si infundat;
    -Bastian esti un nesimtit!
     Am iesit din bloc si am luat-o la goana pe strazile linistite ale orasului.Alergam cot la cot cu Schwarz,eram intr-o goana nebuna,era 6:30 si eram abia la jumatatea distantei.In goana mea am auzit o voce severa strigand.
    -Stai pe loc!
     Mi-am intros privirea si am vazut un camion militar plin cu soldati.
     Of,Dumnezeule!asta imi mai trebuia.De ce eu,de ce numai mie mi se intampla?
     M-am oprit din alergat,cu moralul la pamant.Camionul a ajuns imediat in dreptul meu.Un domn de 40-50 de ani,care parea a fi conducatorul acelei mini-divizii m-a intrebat pe un ton sever cum doar militarii puteau sa aiba.
    -Unde te grabesti asa baiete?Am crezut ca esti vreun atlet asa alergai.
     Cu rasuflarea taiata datorita efortului si ud tot i-am raspuns dezamagit.
    -Fugeam la gara,trebuie sa merg la Berlin,trebuie sa preiau un post de spion.
    -Spion zici nu?asta inseamna ca te pui in slujba statului nu?
    -Da,am raspuns eu grabit.
    -Atunci urca baiete,ai curaj daca ai acceptat o slujba ca asta.
     Fara a mai spune ceva am urcat in camionul plin de soldati.Schwarz era alaturi de mine,il mangaiam pentru ca daca nu ar fi fost el si minunea lui probabil as fi dormit mult si bine.
     In cinci minute am ajuns la gara.Am ajuns la timp.
    -Va multumesc din suflet domnule.
    -Nu ai pentru ce tinere,succes,si lupta pentru tara asta.
     Camionul a plecat in tromba inconjurat de un nor dens de praf razboinic.
     Am scos 50 de Reichmark si m-am dus sa imi iau bilet.Din fericire se parea ca trenul nu va fi aglomerat caci casa de bilete era libera.
     -Un bilet pana la Berlin va rog.
     -Desigur,poftim domnule.
     I-am zambit frumos dupa care i-am aruncat o privire romantica.
    -Multumesc,i-am spus eu euforic.
     Fata s-a inrosit si a lasat privirea in jos.
    -Multumesc si eu.
     Mai aveam cinci minute pana venea trenul.
    -Am reusit Schwarz,am reusit!
     Curand trenul a ajuns si era gata de plecare in zece minute,datorita unor probleme tehnice,din cate am inteles.
     Am luat bagajul si am vrut sa intru in vagon.Un domn dolofan si urat mi-a intrerupt marsul triumfal spre tren.
    -Animalele nu au voie in tren,mi-a spus el serios.
    -Dar..nu se poate face o exceptie?
    -Nu imi pare rau,scapati de caine si puteti intra in tren.
     M-am indepartat de tren,si m-am dus intr-un colt.Schwarz se uita la mine dezamagit si ma implora sa nu-l parasesc.
    -Baiete,se pare totusi ca nu vom reusi impreuna,i-am spus luandu-l in brate si sarutandul pe bot.
     Privind in gol,l-am lasat pe caine jos,mi-am pus mana in cap si am inceput sa-mi mangai parul.
    -Schwarz pregatestete sa mergi clandestin.
     Am inceput sa scot toate lucurile din geamantan,si sa ma imbrac cu ele.Acum aveam pe mine trei perechi de pantaloni,trei camasi plus un tricou,si un sacou.Mancarea am depozitato in toate buzunarele,aratam ca un ciudat care era si nebun.Doar imaginativa un om imbracat cu atatea lucruri,cand afara erau 25 de grade.In geamantan au mai ramas doar papucii,in care am pus putina mancare,si lenjeria intima.
    -Schwarz,hai intra in geamantan.
     Cainele s-a uitat la mine uimit,credea ca glumesc.
    -Haide intra,vrei sa mergi sau nu?
     Bieteul animal s-a conformat si a intrat,chiar confortabil in geamantanul gigantic.
    -Sa fii cuminte,cand intram in tern o sa deschid geamantanul in asa fel sa poti respira.
     Operatiunea "Cainele clandestin"a inceput.M-am dus din nou spre tren si acelasi domn m-a oprit.
    -Unde este cainele?
    -Am scapat de el dupa cum mi-ati spus.
    -Bine,dar nu va este cald?pareti cam rosu.
    -Nu,chiar deloc,ma simt excelent,si am soptit,sunt mai friguros de felul meu,sufar de o boala.
     Schwarz auzind-i vocea acelui barbat a inceput sa maraie in geamantan.
    -Mi s-a parut mie sau geamantanul a marait?
    -Vi s-a parut,cred ca soarele va afectat,si am dat un ghiont in geamantan.
    -Tot ce este posibil,soarele asta arde chiar tare.
    -Da ,da asa este.
    -Bine domnule atunci drum bun.
    -Multumesc mult,i-am raspuns eu zambind fals.
     Odata intrat in tren,scapasem,operatiunea mea imi reusise.M-am asezat la locul meu si am deschis usor geamantanul in asa fel incat Schwazr sa poata respira.I-am vazut boticul mat si ochii negrii stralucind,era bine.
    -Grasan afurisit,din cauza lui imi chinui eu prietenul,si l-am atins finut pe cap.
     La cateva minute dupa aceea trenul s-a pus in miscare,reusisem,plecam la Berlin.plecam spre necunsocut. 
    

Confuzie,raspunsul este da sau nu?

     A fost o noapte teribila,era linsite,doar stropii de apa se auzeau,as fi preferat sa fi venit bombardierele pentru a fugi in buncar alaturi de ceilalti.In cele din urma,soarele si-a scos razele prin intunecimea pulverizata a camerei mele,si s-a facut ziua.Schwarz s-a trezit si el,si a inceput sa ma linga pe fata.Eram insensibil,nu reactionam la gesturile lui de afectiune.Eram ca o stafie prost jucata,visul ma socase,in vis eram mort.Nici in realitate nu aratam prea bine.L-am luat in brate pe Schwarz care se agita si am mers la baie sa ma asigur ca nu aveam fruntea gaurita.Atunci cand m-am uitat in oglinda am crezut ca vad o fantoma,nu omul Bastian Schwain.Eram alb ca marmura,aveam o expresie de psihopat netratat,toata fata imi era contorsionata si slaba,parul arata ca dupa un permanent prost facut.Ma uitam uimit la acea fantoma,ma uitam defapt la mine,la cea ce mai ramase din mine.
    -Schwarz arat deplorabil nu?
     Cainelui parea ori sa-i fie teama,ori ii era mila de mine,caci incepu sa dea din coada agitat si sa latre cu putere ca un cerber,parea ca vrea sa ma intrebe"Cine esti tu mumie?"
    -Schwarz,stai calm,nu sunt o mumie,cel putin asa cred,sunt eu Bastian amicul tau si am inceput sa il mangai pe burta lui neagra ca abanosul.
      M-am imbracat rapid,insa dezordonat,nasturii camasii fiind incheiati gresit,aveam ciorapi de culori diferite,si gulerul camasii arata ca cel al unui betiv cazut in boscheti.Am gasit o bucata de slanina  afumata in mini beciul meu si am inceput sa mananc.Am luat o imbucatura de marime medie si am inceput sa mestec amortit.Invarteam acea bucata uleioasa de slanina in toate coltisoarele gurii,parca mestecam cauciuc,saliva din gura mea secase ca un parau dupa o vara secetoasa.Nu puteam manca,nu simteam nevoia,nu puteam inghiti acea slanina afurisita.Schwarz se uita la mine cu ochii largi deschisi,stand demn si sobru in pozitia de drepti.M-am uitat la slanina,apoi la el si l-am chemat,defapt mai mult am soptit.
    -Hai cutu,macar cineva sa aiba un mic dejun satios,mie mi s-a stramptat gatul,probabil ca a intrat la apa si am zambit apatic.
     Cainele flamand a inceput instantaneu sa devoreze slanina care ii aluneca pe gat ca o patinatoare acrobabitca.Ma uitam la el si eram multumit,probabil ca nu mai mancase asa ceva de multa vreme.Cand mai avea putin isi ridica privirea,tinand slanina in gura si s-a uitat la mine cum admiram ospatul sau.A venit spre mine cu pasi egali,si mi-a facut semn sa iau bucata de slanina ramasa.
    -Nu multumesc,nu mi-e foame,mai ales ca ai garnisito cu saliva.
     Cainele se incrunta,isi ridica urechile si imi mai intinse o data bucata.
    -Stiu ca tie foame,asa ca hai,i-a si-o mananca,aici nu e bufet suedez sa mananci cand vrei.
     Gestul pe care l-a facut m-a marcat profund.A lasat slanina din gura,a impins-o cu laba pana intr-un colt si s-a asezat pe pat langa mine.Statea lipit de mine intocmai ca un soldat german care isi apara camaradul si prietenul,stand alaturi de el in orice situatie.
    -Faci greva foamei prietene?
     Cainele dadu din cap si si-a pus labele pe umerii mei slabiti,Se uita intr-un mod ciudat la mine,dar eu stiam la ce ma uit,nu ma uitam la un caine negru urat mirositor,ma uitam la un prieten.
     Dupa acest moment ma simteam mai bine,acum stiam ca tot timpul va fi cineva langa mine care sa ma apere,sa ma incurajeze si sa-mi ridice moralul,nu eram singur, nu-mi mai era teama.
    Ma uitam pe geam la furnicarul de pe strazile orasului Hamburg cand Schwarz a venit la mine si m-a tras de pantaloni.
    -Ce ai patit?Tie foame?dute la magazin si cumparati.
     Cainele ma tragea cu putere asa ca l-am urmat.Ajuns in fata usii Schwarz mi-a facut semn sa o deschid.
    -Vrei afara?O!haide Schwarz eu n-am dormit toata noaptea si tu ma duci sa alerg in caldura de afara?
     Am deschis totusi usa,si imediat dupa acea Schwarz era in fata usii lui Helmut latrand bucuros.
     M-am lovit cu palma peste frunte si am spus:
    -Am uitat ca trebuie sa-i dau un raspuns lui Helmut,Helmut ramolitule pazea ca vin.
     Am batut la usa,Schwarz ma sustinea cu latratul lui de titan.Helmut a deschis usa intr-un final si ni s-a afisat intr-o pereche de pijamale spalacite rozalii.
    -Buna Helmut,frumoase pijamale,si am inceput sa chicotesc.
    -Da,da stiu mi-a raspuns el pe un ton plictisit,dar astea sunt singurele curate.Oricum ce doresti asa dis de dimineata.
     Sobru,concis si serios i-am raspuns.
    -Am venit sa iti dau un raspuns in legatura cu slujpa.
    -Ei bine?
    -Nu accept.
    -Dar pareai incantat de slujba asta...
    -Nu accept,trebuie sa intelegi,m-am gandit la viata mea si am decis ca e prea periculos.
    -Bine atunci,e alegerea ta,ne mai vedem,si mi-a inchis usa in nas.
    -Schwarz bosorogul chiar m-a crezut,mi-am ratat cariera,trebuia sa fiu actor!
     Bat din nou la usa,usa se deschide din nou,zana cu mustacioara a aparut iarasi.
    -Ce mai vrei acum?m-a intrebat nervos.
    -Helmut prietene,si am inceput sa rad,esti prea serios,tu chiar nu stii de gluma?
    -Poftim,stai putin ca nu inteleg,si a inceput sa se balbaie.
    -Glumeam,batrane,accept slujba,si abia astept sa primesc prima misiune.
    -Deci accepti?
    -Helmut,esti cam greu de cap,da accept.
    -Bine Bastian,hai intra sa  iti dau detaliile necesare.
    -Intru batrane,dar o sa stau la usa.
     Helmut s-a dus si a luat de pe masuta rotunda doua scrisori pe care mi le-a inmanat.
    -Ia aceste doua scrisori.Astazi am primit-o si pe cea de-a doua,in ea ai toate informatiile necesare.
     S-a uitat la mine,m-a examinat din cap pana in picioare si a ranjit pe sub mustata.
    -Bastian,ce ai facut aseara,ai petrecut prea mult?
    -De ce?l-am intrebat eu ridicand-mi o spranceana.
    -Arati ca un cadavru mergator.
    -Serios?i-am raspuns eu ca si cum nu as fi stiut despre ce vorbeste.
     Si batranul a inceput sa rada aratand cu degetul spre mine.Da,aratam ciudat,semanam cu el,dar acest batran intrecuse masura.Si totusi,aveam nevoie  de ceva pentru a-mi reveni complet,si Helmut avea acel lucru.
    -Helmut da-mi o palma tare peste fata!
     Fumatorul se opri din ras,si ma fixa cu privirea.
    -De ce as face asta?
    -Helmut imi cer scuze,dar esti cretin?!da-mi o data o palma ca de nu s-ar putea sa iti dau eu doua.
    -Bine atunci!si ma plesnit cu toata forta.
     Il subestimasem pe Helmut,avea mai multa forta decat credeam.Pielea a inceput sa ma usture ingrozitor,pe langa faptul ca mi-a zdruncinat creierul.
    Ametit si cam bulversat de forta loviturii,i-am intins mana.
    -Multumesc batrane,esti un adevarat prieten,ne mai vedem,si l-am salutat strangandu-i mana.
    -Nu ai pentru ce,a fost o placere sa te pocnesc,ne mai vedem.
     A inchis usa,si probabil ca s-a dus inapo in pat.
    -Batran senil,i-a facut placere,cred ca mi-o cocea demult.
     Schwrz parea cam agitat,asa ca l-am lasat sa se duca afara,sa se laude cu noul lui stapan prietenilor,l-am lasat insa i-am dat instructiuni clare.
    -Schwarz,la ora 6 esti inapoi,fara scandal prin cartier,si sa lasi fetele in pace,n-am chef sa vii acasa cu nevasta si copii da?
     Schwarz pe tot parcursul discursului a stat drept si a fost atent la toate conditiile,dupa care m-a aprobat cu un latrat prietenesc.
     Schwarz a plecat,asa ca am intrat in camera,m-am asezat pe pat si am inceput sa citesc scrisorile.Afara soarele ardea cu putere,propaganda era in floare,o propaganda extrem de eficienta de altfel,ma cuprinse si pe mine,vroiam sa-mi ajut tara,vroiam sa arat ca imi merit nationalitatea de german.
     Dupa o ora in care am citit extrem de atent cele doua scrisor,am tras concluziile.Din cate am inteles,trebuia sa iau cea de-a doua scrisoare cu mine care avea o stampila,pentru a fi recunoscut de Schultz.Nu aveam nevoie de foarte multi bani,imi trebuiau doar haine,si bilet de tren pentru Berlin.In rest in scrisoare se specifica ca voi prmimi toate cele necesare misiunilor direct de acolo.Fara sa mai stau pe ganduri am inceput sa fac bagajele.Intr-un geamantan mare,mi-am pus toate hainele mele adica un tricou,doua camasi,doua perechi de pantaloni rupti,si o pereche de papuci si ei rupti si un sacou vechi in carouri,plus lenjeria intima,asta nu pot sa vo descriu.
     -Macar nu trebuie sa car multa greutate pana la gara.
     Asa ma consolam eu pentru faptu ca nu prea aveam cu ce trece strada fara a fi observat.Geamantanul fiind unul imens,mi-am pus si toata mancarea din mini becil meu,doar aveam de hranit doua fiinte.
    -Acum trebuie sa-mi amintesc unde am pus banii.
     Am cautat disperat toata casa,insa nici urma de bani,
    -Unde o fi oare?poate ia mancat Schwarz.
     M-am linistit si mi-am adus aminte ca am pus toti banii sub perna.Am scos de acolo in jure de 350 Reichmark.50 Reichmark trebuia sa platesc pentru biletul pana la Berlin.
    -Sper ca pentru animale nu se plateste,si mi-am incrunat fruntea la acest gand.
     Cand am terminat de pus bagajul,un latat care venea din direcia usii ma distras.
    -E ora 6,deci trebuie sa fie  Schwarz,ce caine destept stie si ora.
     Am deschis usa si a intrat in casa mai negru,mai urat mirositor si mai murdar ca deobicei.
    -Caine nebun!esti plin de noroi.
     Schwarz se uita la mine implorandu-ma sa-l iert.A reusit,privirea lui mi-a sfasiat furia.
    -Haide!sa-ti fac o baie.
     L-am spalat bine de tot,m-a muscat de 3 ori cand incercam sa-l sterg,insa la sfarsit am fost multumit de rezultat.
    -Arati chiar bine Schwarz,parca ai fi un caine de rasa,nu doar o corcitura de pe strada.
     Cainele a latrat si a marait semn ca il insultasem.
    - Schwarz,corcitura esti sigur,dar esti corcitura mea preferata.Acum hain in pat,maine plecam intr-o aventura,maine plecam la Berlin.
      Schwarz a venit spre pat sarind ca un iepure agitat si s-a asezat cuminte langa mine.Era ora 8 si jumatate,dupa ce mi-am facut rugaciunea de seara,am stins lumina si am pus capul pe perna.In soapta am inceput sa-mi vorbesc.
     -Haide Bastian!tu poti pentru ca tu esti tu,Berlin,viata noua intortocheata vin!