Hai in padure!

     Imaginati-va doar pentru cateva minute ca sunteti intr-o padure simpla,plina de arbori,unii mai tineri,altii mai batrani.Acum inchideti ochii si incercati sa simtiti vantul molcom,ascent care galopeaza printre acei copaci nemiscati.Acum simtiti caldura extatica care coboara pe frunzele copacilor heraldici,se strecoara onctuos pe pamantul negru si fertil.Un cirus planeaza spectral asupra acestei paduri protejand-o de ultravioletele care se serpuiesc lasciv dar mortal asupra padurii plina cu arbori.Puteti vedea corola de rauri care serpuiesc neincetat printre arbori,raurile care dau viata padurii,raurile care pulseaza viata,izvorate din inima,din inima multelui?Daca nu suteti nebuni si a-ti auzit,vazut si simtit totul,putem trece la pasul urmator.Copacii incep sa vorbeasca intre ei,incep sa susoteasca,copacii prin viata.Se inteleg intre ei,rad,se blameaza,cugeta,se apropie unul de celalalt mai mult si mai mult.Deretici,se curata intre ei de toate uscaciunile lasate de timpul necrutator,de toate insectele care ii pot afecta.Imaginati-va ca uneori cerul plange cu margaritare transparente,care atunci cand ating pamantul explodeaza fad in unde nevazute,ca norii crepusculari acopera soarele,ca fantasme electrice orbitoare si lovituri de ciocan din cer venite,incearca sa tulbure linistea padurii.Atunci copacii se adun,rostind impreuna,uniti incantatii misterioase,si norii se rispipesc si apar fascicule de soare aurii care cazand pe arbori ii reimprospata,ei zambesc acum,au o stare de reverie unanima.Pasarile canta simfoniile neterminate ale naturii,iar copacii privesc spre cer zambind simplu,atat de frumos,stau uniti,sunt ca o familie,ei sunt asemenea familiei mele.
    Acum treziti-va,treziti-va si savurati momentele alaturi de familie,momente din pacate efemere,dar trezitiva oricum,si daca copacii din padurea voastra fermecata sunt la fel,veseliti-va ca sunt ai vostri,veselitiva ca sunt langa voi,veseliti-va caci sunt ai vostri.