-Imparatul meu,lupta este aproape pierduta!
Imparatul care se uita pierdut de la fereastra fermei spre campul de lupa,la auzirea acestei voci fatidice si-a aplecat putin capul,zambind fara pofta,si s-a intors pe calcaie militareste continuand sa zambeasca fad.Chipul sau era incadrat ca intr-o pictura de rama inchisa la culoare a geamului murdar;fata ii era palida din cauza bolii,parul brunet era frumos aranjat ca deobicei,hainele putin sifonate erau imbracate dupa cate se putea vedea din aspectul jalnic in graba,si totusi asa bolnav,aproape infrant,stand cu mainile incrucisate,cu ochii inchisi,chipul sau emana putere,postura sa incredere,zambetul sau ironic,speranta.
Pasea incet,pe muzica orchestrata de tunuri,se misca in jurul generalului sau,dand din cap si zambind enervant.Se invartea in jurul sau gratios,atipic unui soldat, cu mainile la spate,parea linistit din perspectiva generalului,tinea ochii inchisi,parea ca se fereste de privirea tanarului.Se opri pentru o clipa ,isi intoarse capul usor 90 de grade,si-a deschis ochii,si se uita incruntat spre general,defapt privirea sa afisa mai mult o dezamagire crunta decat furie.A tras aer in piept uitandu-se rugator spre tavan vrand sa spuna ceva important,dar isi musca buzele secate ducand mana dreapta spre ochi si incepand sa se lamendeze din cine stie ce motiv.
-Nu,nu,spuse el incet ,dupa care isi recapata zambetul.
S-a apropiat de general,cu capul in jos,in pasi de mars,i-a trantit palmele aspre pe ambii umeri,fixandu-l cu privirea.Zambetul disparuse,ochii ii erau din nou inchisi.
-Da dragul meu,aproape am pierdut,si totusi(a deschis ochii plapand,sacadat,afisind din nou acelasi zambet fortat, zeflemitor lasand sa i se vada dintii cafenii ca de soldat),totusi,oare poate fi invins visul,destinul,unei natiuni glorioase,a unei armate invincibile,a unui imparat revolutionar?
Si-a lasat bratele sa cada lent pe langa corp si a repornit marsul in jurul generalului asteptandu-i reactia.Generalul a ramas cu privirea in gol,nemiscat,framantat de ganduri.Si-a lasat privirea in jos,clipind in repetate randuri,lasand transpiratia sa ii curete noroiul de pe fata.
-Nu imparatul meu,nu..s-a avantat el,insa fu intrerupt de cel caruia i se adresa.
-Ssst!a exclamat el tinand degetul putin indoit aproape de buze,generale relua acesta,nu e nevoie,la o asemenea intrebare nu este nevoie de un raspuns,nu de unul adresat mie,nu este nevoie,dar incearca sa iti raspunzi tie sincer,pentru ca eu stiu raspunsul,il stiu pentru ca daca nu l-as sti...se opri o clipa dramatic,pentru ce as mai trai generale?
Vru sa se aseze la masa pe care erau imprastiate hari,insa s-a razgandit,dand din mana ca si cum nu ar mai fi avut niciun motiv sa se uite peste acele bucati de hartie pe care erau asezate diverse figurine.Linistit si-a reluat plimbarea prin mica camera, din cand in cand aruncandu-i cate o privire scurta si fulgeratoare generalului care statea in mijlocul camerei intemnitat de privirile imparatului.
S-a apropiat de fereastra de unde se putea vedea campul de lupta,si-a infipt palmele in pervaz ,apasand cu putere ,stangandu-si pumnii,scrasnind din dinti,taind artileria coalitiei in doua cu privirea.In camera slab luminata de soarele care se ascundea de tunuri,stand cu spatele,incordat,parea a fi o silueta din lemn,fixata acolo pentru decor,fara reactie,dupa aceasta silueta ,prin fumul dens se distingeau uniformele inchise la culoare care continuau sa lupte sub presiunea zdrobitoare a infrangerii.Era nefiresc sa il vezi asa,insa imaginea armatei sale,secerata de cavaleria inamica,zdrobita de gloante,dezintegrata de tunuri,toate astea le simtea,fiecare sarja,fiecare glont ce strapungea un trup,fiecare ghiulea care ateriza mortal,el le simtea,caci el era una cu acei oameni,suferise alaturi de ei,impartasise bucuria victoriei alaturi de ei.Armata reprezenta puntea sa spre visele sale,si vedea acest pod,prabusindu-se la fiecare glont,el cazand in gol,in uitare odata cu el,lasand inamicii sa se infrupte din visele sale,il durea,pentru ca nu putea accepta una ca asta.Linistea din camera a fost distrusa de o lovitura de pumn puternica in perveaz,urmata de rasuflari accentuate si de inca o lovitura de pumn,mai slaba,mai dezdanajduita.
S-a intors rapid,garbovit,ascutindu-si privirea,respirand salbatic,indreptanduse cu pasi repezi spre masa cu harti.Cu o miscare ampla a mainilor a dat la o parte toate hartile,sunetul figurinelor rupte si a fosnetului de hartie ii readuse imparatului acel zambet fad incat in sadism.Agil,s-a asezat rapid pe scaunul crutat,stand putin aplecat cu mainile pe genunchi,continuand sa se uite sadic ,cu ochii larg deschisi la obiectele imprastiate pe jos.
-Sire,te simti bine?a intrebat tanarul general uitandu-se speriat.
Imparatul si-a intors putin capul,cat sa il poata vedea cu coada ochiului,si parca surprins de prezenta acestuia acolo,s-a intros spre masa,si-a sprijinit coatele pe ea,si si-a dus palmele spre fata oftand indelung.Printre deschizaturile laste de degete,din figura i se distingeau doar ochii care straluceau bizar.
-Da,totul e bine,a spus e gemand.Imi,imi cer scuze,nu m-am putut controla a adaugat el cu vocea aproape stinsa.
-Domnule ,ce ordonati sa facem?
Imparatul ca si cum nu l-ar fi auzit,ridicandu-se de pe scaun s-a dus la cealalta fereastra a camerei.Fata sa parea insangerata,lovita de fasciculele rosii ale soarelui.
-Vezi tu,spuse el ingandurat,soarele apune,cat de efemera este aparitia lui,apare boem in feicare zi,frumos,insufland bucurie,rasare aducand speranta,cu totii asteptam soarele pentru a aduce o noua zi,soarele aduce speranta nu?..(s-a oprit pentru un moment cantarindu-si cuvintele).Tu ce simti cand vezi soarele?
-Eu sire,spuse el oarecum rusinat,cand vad soarele stiu ca totul va fi bine,chiar daca apar si alte lucuri neplacute,eu le consider firesti,insa stiu ca orice s-ar intampla,bine sau rau,soarele este acolo deasupra mea,ma incalzeste,ma hraneste,si stiu ca el nu ma paraseste nici macar atunci cand nu il vad din cauza norilor,si simt,in mod straniu,de fiecare data cand il vad fiori calzi pe sira spinarii,caci stiu ca am sansa sa pot face ce doresc,stiu ca l-am mai vazut si ieri,stiu ca acum ca a aparut din nou pot traii o alta zi a vietii mele simple in care ma desfat cu vantul cald si iarba umeda,proaspata,pe camp muncindu-mi pamantul alaturi de familie.
-Bravo,bravo,spuse imparatul aplaudand si zambind emotionat.
Dupa cateva momente de reverie redeveni serios vazand ca soarele se scufunda.
-Tot ce ai spus tu e adevarat,insa vezi tu,acum soarele binefacator apune,uitate la el,e spectaculos,chiar si cand dispare,nu ne ramne indiferent,insa totusi dispare,lasand in urma doar o amintire a unei zile ,e drept,una splendida,dar totusi e doar o amintire,si dispare,fiind uitat,si usor,o patura morbida se aseaza peste plaiurile luminate,si luna ii ia locul.Oare acum este momentul pentru o eclipsa solara,oare e timpul ca acest soare sa se recunoasca invins,fara glorie,oare sa dispara pe vecie,oare poate sa moara fara glorie?Oare sa ii fie stearsa amintirea glorioasa a zilei in care a stralucit fara oprire,oare poate sa moara ince,incet dupa luna?
Se uita la soare intr-un mod special,ii intelegea sentimentele,soarele apunea.
-Oare noi putem sa apunem?se intreba el cu vocea tremrata.
-Sire,soarele nu a apus,nu inca,si de sa apuna?
-Dar uite,apune,i-a raspuns acesta uitandu-se inspre cele doua ferestre pe rand.
-Macar sa apuna glorios,afirma generalul sobru.
-Spuneai ca atat timp cat vezi soarele poti face ce iti doresti.
-Asa este imparatul meu.
-Spunemi,iti doresti sa stai pana la sfarsit langa soarele imperial,langa mine.
-Oare exista glorie mai mare?
Napoleon zambi,si se uita la cel cu care dialoga recunoscator,simtea din nou adrenalina circuland,fata i se facu rosie asemenea culorii imperiale,avea din nou acea aura imperiala,era din nou Napoleon Bonaparte,Imparatul Frantei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu