Am plecat de la Helmut in jur de ora 2 dupa amiaza.Chiar si in timpul discutiei care a avut loc dupa ce am primit propunera de la Helmut,mintea mea nu procesa altceva decat intrebari care aveau ca raspuns alte intrebari mai enigmatice,era ciudat,poate pentru ca era una dintre primele decizii importante pe care avea sa le iau,si e greu,e greu sa iei decizii singur..Oricum,am ajuns in apartamentul meu modest,unde m-am intins pe pat,pentru a ma odihni pret de cateva minute.Am incercat sa atipesc,dar caldura de afara era prea mare,in apartament aerul era inabusitor,nicio adiere de vant nu indraznea,nu putea sau pur si simplu nu vroia sa intre pe geam.Era cald,neobinsuit de cald pentru acea perioada a anului,iar mei capul imi exploda.
    Transpiram din abundenta,corpul imi era uscat,voiam apa,era cald,ma asfixiam,propria caldura corporala ma scotea din minti.Razele soarelui parca erau focurile iadului care ardeau necrutator pamantul pacatos.Gatul meu era secat,asa ca m-am ridicat si m-am dus la baie pantru a ma da cu apa pe fata,si pentru a-mi reinprospata corpul cu licoarea magica incolora si inodora.M-am stropit cu apa pe tot corpul,insa apa se evapora aproape instantaneu datorita caldurii corpului,Probabil ca ai fi putut praji si un ou pe mine in acele momente.
     Oglinda in fata mea,eu in fata ei,si am vazut ca aratam mai batran,chiar mai batran ca seara trecuta.Dar totusi,atunci eram buimac de somn,eram obosit,acum ar fi trebuit sa arat normal,dar oare de ce aratam mai batran?
    -O fi din cauza caldurii,mi-am spus eu aranjandu-mi parul.Cred ca o scurta plimbare m-ar ajuta.
     Mi-am luat alte haine,mai elegante si mai subtire si am plecat intr-o mica odisee prin oras.Am luat si bucata de branza mucegaita cu gandul de a o arunca,nu vroiam sa-mi imputa caminul.Imediat dupa ce am iesit din bloc un caine lup negru,mi-a sarit in cale mirosind punga unde aveam branza.Se uita la mine cu ochi blajini,implorandu-ma sa-i daruiesc acea bucata insignifianta de branza.
    -Vrei branza?si am scos branza rapid in punga.
      La vazul branzei cainele s-a ridicat in doua labe si mi-a luat-o fara ezitare din mana.
    -Bravo cutu,si am inceput sa-l mangai prieteneste pe cap.
     Am plecat mai departe,insa am observat ca noul meu tovaras se tinea dupa mine.Am zambit larg si am intins mana in directia lui ca semn ca poate veni cu mine.
    -Hai!daca nu-ti dadeam mancarea acum ma mancai pe mine nu?
     Cainele hipnotizat a venit spre mine in goana cea mare si a inceput sa ma linga pe fata.Zambeam,si eram mai relaxat,cel putin cuiva ii pasa de mine.Imi era incontinuare exagerat de cald,dar compania noului meu prieten,imi distragea atentia.Numerase cladiri apareau peste tot,unele semete si bine facute,altele rau famate si slinoase,altele...celelalte erau doar un sac gigantic de moloz,fiind victimele bombardierelor.Peste tot puteam zarii SS-isti imbracati in uniformele lor negre,seriosi,cu mitralierele atarnand la gat.Politistii din Gestapo mentineau ordinea in oras,uneori aceasta mentinere a ordinii realizandu-se cu batai crunte,uneori chiar si mai rau.
    M-am uitat la Schwarz asa il botezasem pe caine,si parea saracul cam insetat.
   -Schwarz baiete hai pe malul Elbei,poate ne mai racorim si noi.
    Am luat-o la pas spre Elba,unde speram sa ma mai racoresc cat de cat.Elba curgea atat de incantatoare,atat de pasnica,ne-am oprit pe un mal,intr-o zona mai tainica,si m-am lungit pe prundisul marunt cu Schwarz la picioarele mele.Am inspirat de doua ori cu putere,pentru a-mi revigora mintea si plamanii.Curand Schwarz a plecat de langa mine,balacindu-se bucuros pe malul Elbei.Stropi cristalini sareau in toate directiile,cainele era entuziast.Stand linistit,visand,dintr-o data ma strafulgerat gandul ca trebuie sa iau o decizie in legatura cu slujba.Din nou transpiram,si imi era cald,desi afara gigantul astru celestde foc apunea boem.Trebuia sa iau o decizie astazi,Helmut nu putea astepta la nesfarsit.Stateam si ma gandeam,cantaream tot ce era posibil in mintea mea,dar nu ma puteam decide.Atentia mi-a fost distrasa de un glas inocent de copil.In apropierea mea se zareau trei persoane,un domn elegant cu o uniforma neagra de militar perfecta pentru fizicul sau semet,o doamna simpatica care purta o rochie lunga de culoarea margarinei,si o palarie brodata manual de toata frumusetea.Intre ei abia puteai vedea un copilas de 6-7 ani,grasut,imbracat cochet  cu palaria de militar a tatalui sau in cap.Erau zambitori,energici,uniti,frumosi in interior,erau o familie.Tatal l-a luat pe micut in brate si a inceput sa il arunce in sus.Fata copilului,radia de fericire,ce peisaj splendid,un peisaj de care eu nu avusem parte niciodata.As fi vrut si eu sa am zile ca acestea in copilarie,as fi vrut sa stiu cum e sa ai o familie.Steateam intins,resemnat,gandindu-ma la tabloul dezolant al copilariei mele.Intr-un orfelinat cu sute de copii,intr-un loc al celor fara casa,al celor singuri.Aflasem ca am fost lasat acolo de catre mama mea,o domana tanara,spre sfarsitul primului razboi mondial.N-o acuz,poate m-a salvat de la o moarte prematura,nu-mi acuz parintii,am acuz pe mine pentru destinul meu,dar eram multumit cu el,asa singur,fara familie,cel putin eram viu,da multumesc ca traiesc!Am inceput sa port un monolog in soapta.
    -Oare familia mea cum m-ar fi sfatuit?si o lacrima cazu jos pe pamant,a cazut si s-a spart la fel ca visele mele.
    -Eu nu am familie,eu decid singur,multi dintre cei care au familie ar vrea poate sa fie in locul meu.Fraierii!
     Plangeam,plangeam prosteste,de fapt pentru ce plangeam?pentru neputinta mea.Schwarz s-a apropiat de mine,si a inceput sa ma impinga usor cu boticul lui negru sclipitor.A inceput sa latre la mine,ori incerca sa ma imbarbateze,ori ii era foame si eu eram masa ideala.M-am uitat in ochii lui de animal,si mi-am vazut reflexia,m-am vazut pe mine,m-am descoperit.
    -Gata Schwarz,am luat o decizie.Helmut ti-am promis ca vei avea un raspuns,maine dimineata il ai.
      L-am mangaiat pe Schwarz de mai multe ori pe blana proaspat spalata,mi-am sters cu maneca lacrimile,gata luasem decizia,puteam merge mai departe.Curand caldura care ma chinuise toata ziua a fost inlocuita de o racoare paciuitoare,simteam vantul care imi despica mormanul incalcit de fire din par,ma simteam liber,acum puteam sa merg acasa.
     -Hai Schwarz,te cazez la mine seara asta,vorbim mai tarziu de chirie,caine nebun,prieten bun,si l-am mangaiat din nou usor.

     In drum spre casa,cerul a inceput sa lacrimeze din abundenta,cand am ajuns in apartament si eu si Schwarz eram uzi leoarca,eram una cu apa,cat de frumos nu?
    -Pun pariu ca o sa racesc,tu Schwarz,tu nu o sa racesti pentru ca esti obisnuit,dar de mirosit,mirosi al dracului de rau,si mi-am dus mana la nas.
     Schwarz ma aproba latrand cu putere de doua ori duca care a inceput sa se scuture de apa.Ghiciti unde a ajuns apa,da chiar pe mine,era exact ce-mi trebuia,mai multa apa.
    -Ai noroc ca m-ai consolat mai devreme,ca te dadeam afara cu doua suturi in funduletu tau de catel nerecunoscator si urat mirositor.
     Drept raspuns s-a mai scuturat o data si s-a dus direct in patul meu.
    -Da,multumesc,abia am schimbat lenjeria.
     M-am schimbat pentru somn nu inaine de a ma spala.Am iesit din baie stergandu-ma pe cap,insa  lipsea ceva din tabloul camerei mele.
     -Schwarz,unde te-ai mai dus acum?
     Nu vedeam nimic,era bezna,asa ca am aprins lumina.Am observat o pata neagra,stransa covrig pe perna mea alba.Era Schwarz care acum era in lumea viselor.Am luat patura si l-am invelit grijului pentru a nu-l terzi.
    -Dormi cutu,domi linistit,Bastian o sa doarma jos,scandura tare imi va face bine la spate.
     Am luat o patura din dulap,o bluza mai groasa care trebuia sa-mi fie perna,si m-am instalat "comfortabil"pe podea.Eram vesel si incantat datorita vremii de afara.Vizibilitate redusa,ploaie si vant,asta insemna ca bombardierele nu vor aparea,daca bombardierele nu apareau,nu pornea alarma,daca nu pornea alarma,si nu-mi venea sa cred ca spun asta,somnul meu va fi neperturbat.
    -Insfarsit,pot sa dorm si eu ca un om normal.
     M-am intors in asa fel pentru a sta cat mai comod.Simteam cum intram in lumea viselor,si incet alunecam in negura minti,si cadeam uniform,cu o viteza constanta,intocmai ca al fizica si am adormit.
     Batai puternice si repetate in usa.In toiul noptii parea ceva bizar,mai ales ca nu am auzit nicio alarma.
    -Sper sa nu fie Helmut,fricosul asta o vrea sa vina sa doarma aici pentru ca ii este frica de furtuna.Daca este el o sa-i dau un pumn de nu o sa mai poata tine tigara in gura.
    Bataile continuau.M-am indreptat spre usa,cu gandul de a fi prima data amabil,dupa care avea sa vina pumnul sfant al somnorosului.
    -Helmut asta este insistent rau,ii e frica cu adevarat,sper macar sa nu se fi usurat in pijamale ca ultima data daca tot vrea sa stea aici.
     Am deschis usa usor,insa spre surprinderea mea ,in fata usii nu statea un mustacios mirosind a tigara,ci o doamna inalta,cu parul brunet lung lasat peste halatul de piele neagra,cu manusi de aceiasi culoare,si ochelari negrii care straluceau straniu.
    -Bastian Schwain?
    -Da,am raspuns eu surprins.
     Din buzunarul mare al halatului a scos usor un pistol,pe care l-a indreptat spre capul meu.Vedeam teava care stralucea demonic,nu ma puteam misca,eram paralizat de teama.A pus degetul pe tragaci si s-a uitat scurt la mine pe sub ochelari.
    -Adio spionule,frumusel prostut!
     Totul s-a intamplat parca in reluare.Am vazut glontul cum a iesit de pe teava,am vazut zambetul sadico-romantic al acelei femei,si glontul se apropia,si venea,ma uitam atintit la el si am simtit sange prelingandumise pe fata si creierul zdrobit de glont si cadeam,si cadeam si cadeam...
     Un sunet ca de fulger s-a auzit si camera s-a luminat.M-am ridicat speriat,eram distrus,m-am uitat in jur si totul era normal,Schwarz dormea,afara ploua nebuneste.Incercam sa-mi controlez respiratia care o luase razna,insa nu reuseam,respiram neregulat si puternic,ochii imi erau iesiti din orbite ,ma uitam confuz cu ochii largi deschisi si tematori in toate directiile.Simteam un lichid care imi curgea neincetat pe frunte.Buimac,speriat la gandul ca voi atunge sange,am dus mana balanganindu-se la frunte.Era ceva umed,insa nu semana cu sangele,era doar transpiratia mea si ea inspaimantata.Afara tuna si fulgera bestial,eu tremuram din toate incheieturile.Ma uitam la usa si aveam frisoane,inebuneam de teama,auzeam voci,impuscaturi,inima batea alert,imi spargea pieptul. Am facut o cruce mare tremurand si in fuga cea mare m-am dus in patul ud si urat mirositor in care dormea Schwarz,dar nu imi pasa cat de ud sau urat mirositor era,m-am asezat langa caine si am inceput sa-l strang in brate cu putere.Constiinta imi punea intruna aceiasi intrebare"Sigur nu vrei sa te razgandesti?"
     Cu glasul tremurand si intr-o liniste abisala i-am raspuns;
    -Eu nu ma razgandesc! 

....

      O lumina puternica ma lovi in fata.Asta insemna ca ori aseara o bomba ma dezintegrat si sunt un norocos ajuns in Rai,ori era dimineata si soarele s-a gandit sa-mi dea desteptarea.Intr-adevar era soarele,fasciculele vesele de lumina se strecurau lasciv prin fereastra,poposind tainic pe fata mea somnoroasa.Deci avusem dreptate,nu m-a lovit nicio bomba,fraieri au fost cei care au fugit in bunacar. Ei au stat stat treji toata noaptea in teroare,pe cand eu am stat linistit la caldura si am visat frumos.Poate seara asta imi urmeaza si ei exeplul si stau linistiti in camere.
     M-am ridicat direct in picioare ,e drept ca eram cam amortit,dar ma simteam cat de cat odihnit. M-am spalat pe fata,mi-am aranjat parul care arata ca un cuib de ciori,si m-am imbracat cu pantalonii obisnuiti si cu o camasa alba,e drept ca devenise cam gri dupa atatea spalari.Mergeam taraganat intocmai ca o rata beata,mergeam sa-mi iau mancare din frigiderul meu incorpit.Defapt era mai mult un beci.Am deschis usita din podea si mi-am luat de acolo o bucata mica si putin cam mucegaita de branza si un colt de paine tare,acesta era micul meu dejun.Am taiat partea mucegaita a branzei si am inceput sa ma infrupt nebuneste din branza moale pe care o combinam simultan cu painea tare si cate o gura de ceai arctic(foarte rece).Acesta era masa mea obisnuita,bineinteles daca aveam ce manca.Dupa terminarea ospatului imperial,mi-am amintit de vecinul meu Helmut caruia i-am spus ca am sa-i fac o vizita.Nu era greu sa ma duc la el,apartamentele noastre fiind fata in fata.Lenes,nebun,prea glumet,isteric,nepasator,puteai spune ca sunt toate astea dar nu puteai spune ca nu eram bine crescut.Prin urmare trebuia sa ii duc ceva din moment ce aveam sa-i fac o vizita.Mi-am amintit ca Helmut era un mare fumator,asa ca am scos de sub pat 3 pachete de tigari pe care le sterpelisem involuntar dintr-un magazin bombardat.Eu nu suportam acele mici dracovenii lunguiete pline cu tutun care scoteau un miros atat de placut incat imi imi dadeau lacrimile si imi venea sa lesim,da eu si tigarile,neamtu si romanu.Euforic am luat tigarile si le-am pus in buzunar.Acum puteam sa merg la Helmut fara alte constrangeri.Am bocanit la usa,am batut in repetate randuri,fara sa insist insa.In cele din urma usa s-a deschis scartaind agasant.
    -Hei Helmut,ce faci batrane?l-am intrebat eu entuziast.
    -Salut Bastian,te rog intra,si se dadu la o parte pentru a-mi face loc.
     Am intrat direct intr-o camera mare,luminoasa,si care la prima vedere parea confortabila.O canapea cafenie patata de cafea era amplasata langa geam,2 fotolii de aceiasi culoare flancau o masuta rotunda.Helmut m-a invitat sa i-au loc unde doresc.N-am stat mult pe ganduri si am tasnit ca din tun drept spre fotoliul care mi se parea fascinant din nu stiu ce motiv.
    -Bastian,fata cat mai comod,eu ma duc sa aduc doua cesti de cafea.
     I-am ascultat sfatul si m-am scufundat in fotoliul moale,zdremturos si patat,ma simteam ca un rege pe tronul sau.
   -Norocosul de Helmut ,se aseaza in fotoliul acesta magic si scapa de toate necazurile,poate imi da si mie unul daca ma rog de el.
     Peste 10 minute Helmut reveni,punand pe masa cele doua cesti de cafea.
   -Serveste te rog.
    Am vrut sa intind mana spre ceasca impodobita cu motive florare,insa m-am oprit brusc aducandu-mi aminte de tigari.Le-am scos din buzunar si i le-am inmanat lui Helmut.
   -Poftim Helmut,i-a tigarile astea din partea mea,eu nu le folosesc.
   -O!multumesc mult,iti sunt recunoscator,si ochii ii sclipira ca si cum ar fi vazut aur.
    Am zambit usor malefic si l-am intrebat:
   -Cum a fost seara trecuta batrane?
     Helmut s-a uitat usor enervat la mine,a crezut ca il ironizez,astfel calcandu-i mandria.
   -Mda,ca deobicei,mult fum,transpiratie,nesomn,caldura inabusitoare,parca eram niste raci speriati pusi intr-un cazan prost facut.Plus zgomotul infernal al bombardierelor,si tipetele copiilor inspaimantati si buimaci.
    -Eu draga compatriot am dormit chair bine,cu mici intreruperi insa am dormit.
    -Da,se vede,pari mai vioi astazi decat deobicei,si totusi ai fost norocos,foarte norocos.
    -Norocos?De ce?
    -Uitate pe fereastra.
     Curios din fire,M-am ridicat si m-am dus spre fereastra.La nici 5 metri de blocul nostru era un crater gigant,produs cel mai probabil de o bomba a Aliatilor.Mi s-a facut pielea de gaina la vederea acelui crater impunator,acum chair ma simteam norocos.multumesc ingerasule ca m-ai aparat de bebe mare plin cu explozibl.Am ramas cu ochii atintiti asupra acelei privelisti monstruoase,nu am mai scos niciun cuvant timp de cateva zeci de secunde.Eram oarecum in stare de soc,nesabuinta mea ma putea costa viata.Am intors capul spre Helmut,care se uita la mine mandru,parea sa imi spuna"Ti-am spus eu sa pleci,daca nu erai norocos,erai mort,in schimb eu am fost in siguranta,am fost mai destept ca tine".Avea dreptate,insa aveam si eu mandria mea,nu vroiam sa-i hranesc egoul urias.
    -Da a fost aproape,i-am spus eu pe un ton sigur,insa nu ma lovit,norocos,nenorocos eu am dormit macar bine,nu ca tine batrane obosit cu reumatism.
     Chiar si dupa aceasta replica,Helmut avea aceiasi expresie pe fata.Bosorog nebun care ma face pe mine sa ma simt vinovat.Curand ne-am intors in fotolii pentru a ne savura cafeaua.
    -Helmut imi aduci te rog putin zahar pentru cafea?
    -Bine,bine,pretentiosule,parca esti unul dintre aceia care beau pentru prima data cafea si nu le place mai amaruie.
    -Nu asta-i problema batrane,dar deja ca viata pe care o avem in momentul de fata e amara,macar cafeaua care o beau sa fie cat de cat dulce,si nu mai fi zgarcit,adu-mi niste zahar.Zgarcitule!si am zambit prieteneste.Helmut mi-a raspuns cu un zambet la fel de sincer dupa care s-a facut nevazut in bucatarie.
     Stand linistit in fotoliu,am simtit un miros cunoscut si care nu prea imi placea.Helmut iesi din bucatarie cu dracovenia aia puturoasa aprinsa si pusa in bot.Venea spre mine fumegand ca un tren marfar,si mirosind ca un betiv venit dintr-o fierarie.A pus zaharul pe masa si s-a asezat in fotoliu,inconjurat de nicotina cetoasa.
    -De cand n-am mai baut o cafea fumand o tigara,m-ai binecuvantat Bastian cu tigarile astea.
     Tragea din tigara cu toata puterea,era euforic,sufla fumul delectandu-se cu lungimea lui.Imi venea sa-i iau tigara aia si sa i-o pun pe limba,ce Dumnezeu,eu i-am adus tigarile sa le fumeze cand eu nu sunt prin prajma,dar el pufaia si pufaia si iar pufaia.
    -E cam cald aici,cred ca o sa deschid geamul daca imi permiti.
    -Desigur,sper ca nu te deranjeaza tigara,si expira din nou fumul,
     "Helmut esti un prostanac",mi-am spus  in mintea mea.
    -Nu,nicidecum,continua sa fumezi,arde plamanii batrane!inca cateva si te-ai dus de pe lumea asta.
     Am inceput amandoi sa radem in hohote.Nu observasem pana acum dat Helmut era o companie placuta,daca am elimina din peisaj chestia fumeganda.
    -Batrane,cum de astazi nu te-ai dus la munca?
    -Am primit si eu o zi libera dupa 3 luni de munca,si exclama entuziast,poate o sa dorm si eu bine intr-un final.
    -Asa sper Helmut,de la nesomn te-ai cam ramolit,pari cam subred mosule.
    -Oricum,tu cum mai stai cu munca si banii?
     Dezdanajduit si apatic i-am raspuns
    -Nu prea bine,din pacate
     Conversatia ne-a fost intrerupta brutal de un bocanit in una solida de stejar.Imediat Helmut s-a dus sa vada cine este.Am auzit cateva vorbe scurte,insa nu am putut vedea cu cine a vorbit,deoarece pozitia meu nu era avantajoasa.
     -Era postasul,a venit sa-mi aduca o scrisoare de la fratele meu.
     -A!chiar fratetu' ce mai face?
     -E bine,e angajat la serviciul special de informare din cadrul armatei.
     -Si in ce consta asta?
     -E spion
     -O,pare interesant insa in acelasi timp si riscant.
     -Da,asteapta doar o clipa sa citesc scrisoarea,si rupse plicul si incepu sa citeasca telegrama.
      Asteptam si eu sa aflu ce mai face simpaticul de Shultz,un vechi prieten din copilarie.Intradevar era un om extrem de inteligent,bine facut,cu ochii albastrii ca turcoazul,cu parul blond cret,care intotdeauna purta ce era la moda.Strasnic baiat mai ales in cea ce priveste fetele.
      In cele din urma Helmut pune sec scrisoarea pe masa nesatisfacut se pare de cele scrise in ea.
      -Ei bine?m-am repezit eu sa-l intreb.
      -Mi-a oferit o slujba ca spion,dar e pre riscant pentru mine,la varsta mea nu stiu daca ma mai tin picioarelesa alerg dintr-un loc in altul.Firar,chestia asta e pentru cei tineri,nu pentru tutunari ramoliti ca mine
     -Se plateste bine?am intrebat eu avid de bani.
     -Oho si inca cum!Aici scrie ca pentru fiecare misiune de spionaj terminata bine primesti in jur de 70.000 Reichmark,uneori chiar si mai mult.
     -Hm,interesant, si am inceput sa-mi mangai barbiacu degetul,semn ca eram ganditor,deci interesat.
     -Ai fi interesat Bastian?
      In cateva secunde prin mintea mea se propaga diferite imagini,ganduri,vise si dezastre.Pe langa faptul ca primeam bani,puteam sa-mi ajut si tara,puteam deveni chiar un erou,unul putred de bogat.Pe de alta parte,puteam fi ucis oricand,spectrul mortii sau al prizonieratului pe viata invartindu-se in jurul meu in fiecare moment,in orice loc,eram tot timpul cu sabia deasupra capului.Mi-am ridicat privirea spre Helmut care se uita la mine.In mintea mea era o zarva nemapomenita.
     -Helmut,imi poti oferi ragaz inca o zi de gandire,propunerea m-a luat cam prin surprindere,si mintea mea necoapta nu poate lua decizii atat de rapid sub presiune.
    -Bine baiete,dar maine dimineata,vreau un raspuns caci Shultz vrea un raspuns cat mai rapid.
    -Da Helmut,maine vei primi un raspuns,da un raspuns.
     Ma uitam la tavan,in gol si repetam aceiasi fraza care i-am spus-o lu Helmut.
    -Bastian,hai sa terminam cajeaua asta.
    -Desigur batrane,hai s-o dam pe gat ca un rus care n-a mai baut de mult votca
    
    
    

          Primavara anului 1941,Hamburg,Germania.

      Bomardierele Aliatilor survoleaza zi si noapte deasupra cuibului de vulturi.Un bazait surd ca de bondar se auzea in miez de noapte,se auzeau explozii din departare in ecou,provocate de bebelusii explozivi ai bombardiereleor, din nou se dadea alarma antiaeriana.
 In micul meu apartament din suburbia Hamburgului,pe un pat mare care ocupa jumatate 
din camera,stateam eu intins,dezorientat,buimac de somn.Spectacolul de lumini si flacari de afara  imi erau deja comune,acest spectacol monoton si nebun,intocmai ca un vecin alcolist ,care petrece seara de seara cu amicii zdremturosi,dansand impiedicat pe o muzica ciudata si proasta,doar de ei inteleasa.
      Atunci cand se da alarma,in mod normal si logic ar trebui sa iesim din camera abundenta de vise si caldura,si sa mergem intr-un buncar rece,murdar,neprimitor,care avea scopul de a ne proteja de bebe mare.Desigur acest lucru il faceau oameni intrgi la minte,eu dupa cate se pare nu ma numar
printre ei.M-am ridicat greoi,sacadat in miscarisi caut cu mana lampa.Datorita luminilor de afara
am gasit repede lampa care era in penumbra.Finut am apasat butonul si gata,s-a facut lumina.
Stateam in pat morocanos,eram ca un copil mic caruia i se furase ceva,in cazul meu ,sfantul si din ce in ce mai rarul somn.Intr-un final m-am ridicat in picioare,si imediat dupa ce am facut 2 pasi,
podeaua din scandura putrezita a inceput sa scartie ca o vioara neacordata.
     -Podeaua asta ma scoate din minti.Dupa ce se termina nebunia asta o s-o schimb,daca o sa mai am ce sa schimb...
     Condus de podeaua afona,am ajuns la baie,unde dupa ce mi-am dat cu apa rece (nu ca as fi avut
calda)pe fata m-am uitat in oglinda ciobita.De cateva luni eram obisnuit cu privelistea asta,ochii
albastrii impaienjeniti de nesomn,parul castaniu ravasit,pe care il neteazeam cu mana,expresia
de savant nebun pe care cred ca o avea orice neamt,englez sau polonez.Ma uitam confuz la acest personaj din oglinda,parca aveam 40 de ani nu 20.In timp ce ma autoexaminam in oglinda,cineva 
a batut in usa cu putere.
    Plictisit,taraindu-mi picioarele m-am indreptat spre usa care era lovita des,cu forta,si prosteste.
In fata usi mi s-a afisat un barbat in jur de 40 de ani,inalt,cu o mustata urata,cu un nas vulturesc,
bine facut care avea o expresie ciudata.
   -Cine esti si ce doresti in toiul noptii?N-ai somn uratule?
   -Sunt Helmut, vecinul tau,si nu sunt urat!
   -A..Helmut,si am zambit usor.Ce doresti?
   -Cum ce doresc?Tu nu ai auzit alarma?Am venit sa iti spun sa vii cu noi in buncarul antiaerian.
Vrei cumva sa fii lovit de vreo bomba?
   -Am auzit tiuitoarea aia,dar sincer,m-am plictisit sa tot merg in buncarul ala 5 pe 5 in care trebuie sa incapa tot blocul.De o luna tot merg acolo si degeaba,dimineata cladirea asta e tot intreaga,
nevatamata,asa ca nu mai vad rostul mutarii mele pentru seara asta in buncar.Mai pe scurt,dute sanatos mosule.
   -Bastian,esti nebun,cred ca nesomnul ti-a afectat creierul.
   -Chiar deloc,mi-a afectat doar bunastarea.
   -Bastian,daca cade o bomba aici,esti ca si mort,asa ca te rog vino cu mine.
   -Helmut batrane,si i-am pus palma pe umar,imi asum acest risc.Oricum trec maine pe la tine daca sunt inca intreg.
   -Bine,dar eu te-am avertizat,daca te razgandesti stii unde e buncarul.
    I-am pus si cealalta mana pe umar,m-am relaxat si m-am uitat serios fix in ochii lui.
   -Multumesc vecine,dar ar trebui sa stii,eu nu ma razgandesc !
    I-am inchis usa in nas.Pe fata lui se vedea ca era nedumerit si surprins de fermitatea cu care am luat aceasta decizie,nebuneasca,dar ce stie mosul,lui ii e frica si de o fata mare.
    M-am asezat inapoi in patul meu cald,pe salteaua cu arcuri rupte,era bine,ma simteam bine.
Afara spectacolul continua,probabil avea sa tina pana dimineata,ce mai,la noi era Revelion in fiecare seara,la 12 fix veneau bombardierele si in jur de 6-7 plecau.Alamra continua sa sune,
bombele continuau sa cada,si eu vroiam sa dorm linistit,alarma insa parca isi batea joc de mine.
   -Sa se duca cu tot cu alarma lor,si sa ma lase in pace,i-as da un sut in fund celui care o declanseaza.
    Nervos m-am intors cu spatele la fereastra,mi-am pus perna peste cap,si am inceput sa sforai mai tare ca alarma.


 

Printre mii de amintiri

   Mergeam cu toti in sir indian,disciplinati si uluiti,uitandu-ne la stropii de apa care se spargeau pe asfaltul romanesc prost facut.In cele din urma am intrat intr-o padure , care conferea o liniste subtila dar enigmatica in acelasi timp.La marginea unui luminis intr-un final ne-am oprit cu totii.Aveam in fata un ansamblu gigantic de
cladiri saracacioase care aveau un aspect jalnic.Pe un postament mai inalt abia zareai un om mic de statura
cu ochelari prea mari pentru fata-i lunguiata.Stropi ricosau ca bilele de biliard din chelia sa,din care mai rasareau 2-3 fire lungi de par.Avea o pereche de pantaloni de stofa cam largi care ii ascundeau pantofii de firma,firma fantoma.Avea o cravata lunga de un metru,rosie cu picatele albe,cu care din cand in cand isi stergea secretiile
nazale care ii siroiau din nas mai ceva ca Amazonul.Sincer acestui om ii trebuia un Catalin Botezatu.La vederea acestui personaj mitic m-a navalit sentimentul
de a rade,arata ca un clovn imbracat elegant.In jurul acestui om am mai observat ca erau si alte persoane,unele mai serioase,altele mai zambitoare,oricum pareau ca il asculta cu mare atentie pe acel stimabil batranel.Nu acelasi lucru se poate spune si despre copii,care erau cu mintea intr-un cu totul alt loc.Curios fiind am ascultat aproximativ patru fraze dupa care m-am intors cu spatele la el intrigat de cat de plictisitor si monotin era discursul sau.
     Slava cerului ca dupa o ora terminase.Acum parea sa se faca o oarecare repartizare a copiilor.Toate mamele erau extrem de atente.Toate pareau sa aiba emotii,aceasta febra cuprinzandu-i aproape instantaneu pe toti copii prezenti..Acestia rand pe rand au inceput sa se alinieze in fata unor doamne zambitoare, frumos
imbracate.Atunci cand mi-a auzit numele strigat mama ma condus spre coloana careia trebuia sa ma alatur.
Aveam in fata mea 30 de copii,fetite si batieti,toti dragalasi si frumos imbracati.Pe fetele tuturor vedeam o oarecare uluire,dar aceasta a disparut de indata ce am inceput sa comunicam,facand loc zambetelor copilaresti.Apoi o doamna ne-a adunat pe toti si ne-a adunat pe toti si ne-a dus intr-o cabana.La vederea acelei cabane sentimentul a fost unul de dispret,era toata mucegaiata,rupta,sparta,si totusi ma atragea.
Odata intrati am vazut 16 paturi supraetajate.Cearsafurile erau pline de urme de maini nespalate si de urme de
argila.Fiecare avea un coleg cu care impartea patul supraetajat.Eu am ales un pat de pe mijloc,ocupand
patul de sus,deoarece mi se parea interesant de urcat acea scara.Sub patul meu,pe un alt patut a fost asezat
un baietel timid,imbujorat de emotie,cam grasut,dar ai carui ochi transmiteau doar iubire si puritate.Am fost
nevoiti sa ne prezentam,dar mai intai ne-a fost specificat ca suntem de acum inainte muncitori primari,iar grupa
noastra se va numi grupa A.Si inca de cand m-am prezentat am starnit zambetele pe fetele noilor mei colegi,
deoarece din cauza emotiilor am spus "ma iumes" in loc de "ma numesc",o greseala prosteasca de care insa sunt mandru,a fost prima mea replica amuzanta adresata acestui nou colectiv.Zambitoare,conducatoarea grupului ne-a prezentat instrumentele care ne vor ajuta sa ne ducem la capat munca.Unul dintre obiectele expuse a fost o lopata mica,perfecta pentru noi.Ni s-a spus ca aveam nevoie de ea pentru a sapa tunele cat mai adanci in minele care ne vor fi prezentate.Dupa ce am fi reusit sa sapam aceste tunele,puteam trece la urmatorul nivel,si la o alta unealta .Dintr-un ungher coordonatoarea a scos un tarcacop,tot la fel de mic ca si
lopata.Cu el trebuia sa extragem aurul care il gaseam in mine.Cu totii eram fascinati de aceste explicatii interesante,care ne stimulau sa incepem munca cat mai repede.Dintr-un dulap gigantic ni s-au oferit uniformele
pe care trebuia sa le purtam la intrarea in mina.Asteptam cu totii sa primim uneletele.Spre surprinderea generala,ni s-a spus ca aveam toate uneltele necesare in ghiozdan.Si asa era,am gasit acolo toate cele
trebuincioase pentru a incepe munca.Odata inarmati cu aceste unelte,ne-am incolonat in mod organizat la indemnul conducatorului nostru.Mina era la o distanta destul de mare fata de locatia noastra,asa ca pe
parcursul drumului am reusit sa ne cunoastem mai bine intre noi,aveam impresia ca imi cunosteam colegii inca
din momentul in care am venit pe lume.Chicoteam impreuna cu alti cativa baieti cu care ma imprietenisem,cand in fata noastra a aparut mareata mina.Era grandioasa,avea dimensiuni fantastice,nu puteam
s-o cuprind cu privirea.Era de o beatitudine edenica,dar imi era prea frica de aceasta frumusete,oare nu eram
prea marunti pentru ea?Afara continua sa ploua,dar nu-mi mai pasa,vroiam doar sa arat ca pot cuceri aceasta
mina,si cred ca acelasi tel il aveau si colegii mei.
    Mina se uita sfidator la mine,parea a fiu un cerber care cu timplul ma va coplesi .Desi eram decis sa intru si s-o cuceresc,aveam o oarecare retinere Unul dintre colegi vazand ca ezit,m-a luat de mana si m-a rugat sa
merg cu el,sa urmez grupul,eram 30,mina doar una,puteam so invingem.M-am uitat in ochii minei zeflemitor
si am pornit pe calea triumfului,am pornit spre Mina.La intrare mi-a fost inmanat un felinar,care avea sa ma ajute in expeditia mea prin mina.Am fost instruiti de coordonatoare in timp ce coboram in galerie sa tinem tot timpul acea flacara indiferent de situatia sau obstacolele pe care le intampinam .Pentru inceput doamna
coordonatoare ne-a indicat locurile unde puteam gasi aurul mai usor.Am inceput cu totii constiinciosi sa muncim sub indrumarea conducatorului nostru .Era destul de greu pentru ca bratele mele erau slabe,si nu puteau lucra la aceiasi intensitate pentru mult timp.Fiecare dintre noi trebuia sa strangem aurul extras intr-un sac pe care la finalul zilei trebuia sa-l caram acasa.Odata ajunsi acasa,aurul trebuia lustruit si slefuit,mama fiind ajutorul meu de nadejde.Dupa o saptamana de munca asidua ni se cantareau sacii de aur stransi,pentru a se face un raport al celor mai muncitori dintre noi.Astfel sau desfasurat 4 ani,in care cantitatea de aur adunata era una extrem de mare,dar cel mai important,in timpul muncii noastre,am devenit mai apropiati,am reusit sa ne deslusim fiecare secret,eram prieteni,eram un tot.Si tot la fel,ca o singura fiinta aveam sa intram intr-o noua faza,dar eram tot noi.Mina mi-a oferit mai multe decat aur,mina mi-a oferit prieteni

Cosmar la patrat

     Dupa ani si ani de munca asidua,am ajuns cea ce nu am vrut,profesor de matematica.Mai mult ca sigur s-a intors lumea cu fundul in sus,altfel nu-mi pot explica cu eu,un elev slab la matematica acum predau chiar acest obiect.A trecut deja jumatate de semestru ca profesor,dar eu inca invat lectia pe care o am de predat a doua zi mai intens decat pentru tezele pe care le dadeam cand eram elev.Trebuia sa le invat,n-o sa le dau eu  doar elevilor prilejul de a descoperi cat sunt de paralel cu matematica.
Dupa ce m-am trezit cu noaptea-n cap sa mai repet lectia si sa refac exercitiile care le stiam ,in mod firesc m-am indreptat spre liceu.Da,sunt profesor de liceu,deci sunt destul de bun nu ?Asta era fraza cu care incercam sa-mi motivez lipsa acuta de cunostinte matematice.Deci cum ziceam,ma indreptam spre liceu,imbracat frumos al patru ace,costumatie
care sa imi confere o atitudine mai riguroasa.Ajung la scoala cu 5 minute
inainte ca elevi sa intre in clase.Intru tantos in cancelarie unde salut profesorii.Colegii mei de breasla ma considerau o tanara speranta,insa sub
costum mie imi tremurau izmenele pe mine cand intram la ore.Iau catalogul,aveam deci prima ora la o clasa de a9a.Cat ma indreptam spre clasa,am decis sa mai citesc o data lectia si exercitiile.Le stiam pe toate
papagaliceste,nu voi avea probleme cu atotstiutorii  matematicieni din
9 B.Of,sunt ca niste dracusori inarmati cu intrebari si rezolvari,tare destepti se mai cred,dar o sa le arat eu lor.Sunt Tihulca Ionut,profesor de
matematica.Inainte de a intra in clasa imi fac 20 de mii de cruci.Deschid usa si intru in clasa cu o atitudine serioasa.
    - Buna ziua,la care grupa mica mi-a raspuns politicos si ea.
    - Buna ziua.
      Normal ca am inceput sa fac prezenta,prezenta la mine facandu-se cateodata si in 10 minute.Trageam de timp,mai mustram cate o fata ca are unghiile nu stiu cum(tipic profesorilor) sau imi mai bateam joc de vreo
unul care nu stia matematica,ii spuneam fasola.Cata inteligenta pe mine si eu care ma consideram prost.
    -Azi vom face o lectie noua,Relatiile lui Viete,si am scris pe tabla.
    -Domn'profesor dar  la "e" trebuia sa puneti accent.
     Acuma se trezi o desteapta olimpica la franceza sa ma contrazica pe mine.
    -Da'in care asa scrie domn'profesor.
    -In carte e scris gresit,e bun asa cum va zic eu.
     Ha!Izbutisem sa inving soarecele francez.De fapt ,m-am uitat mai tarziu in carte si am vazut ca era cum a zis ea.Nu eram un mare geniu nici
la franceaza,dar ce mai conteaza,ce zice profesorul trebuie sa fie litera de lege pentru elevi.
     Le-am predat frumos lectia ,totul a decurs bine,mai ales ca nu s-a trezit
niciunul sa ma intrebe de ce e asa si nu-i asa.Oricum,daca ma intreba,ii spuneam sa incerce sa demonstreze acasa,pentru a prinde gustul matematici cica.
     Le-am mai spus si niste glume de alea originale,preferata mea era aia cu Dacia(masina),era si preferata elevilor,radeau de fiecare data,uneori nu se mai puteau opri,doamne cat mai radeam.Normal ca am adus in discutie si oleaca de politica(tactica diversionista),le-am povestit cum am fost la o ciorba de burta cu Hitler,cum i-am dat pontu la un pahar de vin lu Einstein despre Teoria Relativitatii.Dupa 10 minute nu mai aveam cu ce ma lauda,daca eram mai atent la orele din generla as fi stiut,acolo preda un izvor de laude,unele pareau chiar credibile
     -Acum va propun sa deschideti manualele sa facem cateva aplicatii
       I-am scos rand pe rand la tabla pe aia mai destepti ,ca sa nu ma mai chinui eu sa-mi aduc aminte exercitiile pe care le invatasem pe de rost.Doamne cat de prolific eram.
       Mai erau 15 minute si ora se incheia.Dar nu stiu de ce m-a pus mama
dracului sa intreb daca incornoratii astea mici aveau vreo intrebare.
       -Am eu una,domn'profesor.
        Of,Doamne,era Tocilareanu,cel mai plictisitor soarece de biblioteca care mi-a fost dat sa-l vad.Avea o pereche de pantaloni largi de zici ca ii
luase din buncar,dar el era destept baiatu,si ma plictiseau pe mine cu asta.
       -Da ,te rog,spune.Tremuram din toate incheieturile.Asta era de 100 de ori mai bun ca mine la matematica,deci va dati seama ce problema o
sa-mi bage pe gat.Afurisit soarece!
      -Am gasit o problema pe internet de la faza nationala,care se leaga de
Relatiile lui Viete si nu stiu s-o fac.
        Doamne,olimpiada nationala!Eu abia de am putut sa fac ceva la concursurile alea din generala Smart sau Canguru.Am inghitit in sec,imi
venea sa-l strang de gat si sa il bag cu capul in cosul de gunoi,asa ca i-am
spus.
      -Da,hai sa incercam so facem.
        Si s-a apucat fasola asta de scris,vreo 2 table,asta era enuntul problemei.Ca sa mai trag de timp ,am spus o replica memorabila.
      -Este un exercitiu banal,asta il fac si cei de la filologie.Vreau sa va aud
pe voi cum ganditi.
       Mai erau 10 minute din ora.Fiecare isi deadea cu parerea.Vorbeau niste chinezarii de imi exploda capul,radicali,delta,x la patrat.La un moment dat,au inceput sa se certe intre ei.Era un haos de nedescris,dar acest haos pentru mine era o raza de lumina.M-am uitat la ceas[un Rolex
original cumparat de la Luvru(un magazin de langa gara)] si am vazut ca
mai era doar un minut ,asa ca m-am ridicat.
     -Nu stiti deci,va explic eu.
      Si ce pacat,cand am pus creta pe tabla s-a sunat.
     -Din pacate,s-a sunat,vom rezolva acest exercitiu maine.Ca tema aveti
5 exercitii la alegere de la Relatiile lui Viete.Buna ziua!
     -Buna ziua!
       Am iesit victorios din clasa.Ha ha ha!ti-am facut-o Tocilareanu,
nemernic cu prea multa matematica in cap.Paseam exaltat pe holurile
liceului,biruisem,dar oho,trebuie sa-l sunpe prietenul meu sa-mi rezolve prostia aia de problema de olimpiada.S-au mai bine ,le dau maine un test scurt neanuntat ca doar e din lectia de zi.Ca sa-mi salvez pielea trebuie sa le ard lor niste note.Am scapat,mai am o ora si plec acasa.Invatati matematica,dar nu ca mine.

Printre mii de amintiri

 Era o dimineata mohorata de toamna.Picaturi reci bateau jalnic in fereastra sparta de intuneric.Totul era atat de linistit in micul meu univers cubic,pictat cu un portocalui intens,in mijlocul caruia sub lumina anemica a lampii dormeam,sau mai bine spus munceam,imi puneam la lucru imaginatia care se transpunea in vise sau cosmaruri deopotriva.Cerul era sfartecat de fantasme electrice,tunetele ritmate imi perturbau somnul.
 Un tunet salbatic mi-a spulberat in bucati puzzelul de vise pe care mi-l construisem.Cu ochii incetosati am vazut-o pe mama care intra pe usa,mai frumoasa,mai stralucitoare ca niciodata.S-a aplecat asupra patului meu inundat de vise,si poate si cu altceva datorita tunetelor dezlantuite.
Ii simteam rasuflarea calda care ma umplea cu broboane de sentimente care imi ieseau prin porii mistuiti de soarele verii.Aveam senzatia ca plange ,ca pe pleoapele-i alungite i se preling lacrimile care emanau o stralucire edenica,parand a fi niste licurici in tenebrele camerei.
Ca deobicei  m-am ridicat sacadat si m-am indreptat spre baie.Acolo s-a intamplat ceva extraordinar,m-am uitat in oglinda si am observat ca crescusem cu mult,imi aparuse si un mic rid care imi brazda fruntea,toate acestea se intamplase intr-o singura seara..atat de repede,atat de efemer.Dupa ce am executat rutina de zi cu zi,care sincer deja ma plictisea,m-am indreptat spre bucatarie unde ma astepta un mic dejun pantagruelic.
Cu micii mei papuci de casa,care acum ma cam strangeau datorita cresterii mele spectaculoase,am intrat in bucataria care era in penumbra.Diverse
mirosuri se simteau venind dinspre masa si ca un lup batran m-am napustit asupra farfuriei.Mama se uita intr-un mod ciudat la mine ,dar parea sa traiasca
un sentiment amalgamat de mandrie si tristete.Dupa terminarea mesei aratam intocmai ca un porc,nu mai fusesem la fel de grijului la felul in care mancam,
nu mai eram curatel si inocent,eram murdar si nesatul.Curand am vazut-o pe mama iesind din bucatarie si indreptandu-se spre dulap.De acolo a
scos o camasa,o pereche de pantaloni de stofa si un papion.Mi se parea curios faptul ca mama era atat de incantata de aceasta costumatie,deoarece
deobicei dezagrea aces gen de costumatie.Cand venea spre mine cu acest costum in mana era precum o torta care emana sentimente neintelese,emana tot
ce era mai bun in sufletul ei.Mi-a spus sa ma imbrac.Supus de duiosenia glasului ei m-am imbracat,era o tinuta cu totul noua pentru mine.
Surasului meu de copil acum i s-a suprapus aceasta costumatie mai respectabila,si totusi eram dragut si mama se bucura.Mai apoi mi-a oferit o pereche
de pantofi care aveau o culoare mata de negru,imi veneau bine,uluitor de bine chiar.Pregatit mi-am luat un paltonas negru destul de gros care sa ma apere de
precipitatiile care afara nu mai conteneau.Apoi mama mi-a adus un gen de ghiozdan,care era cam mare pentru mine,era greu,impovarator.Mama mi la pus fad in spate,am fost aproape strivit de greutatea sa nepamanteasca,eram inca prea mic,si chiar daca as fi fost un colos tot cred ca as fi simtit greutatea care o tineam in spate.
 Din dulap m-am inarmat cu o umbrela ,trebuia sa ma protejez,nu trebuia sa racesc,sa ma imbolnavesc,vroiam sa raman asa cum eram neatins.
Odata iesit pe usa,parea sa nu mai fie cale de intoarcere,asa ca marsaluiam tinand-o pe mama de mana pe scarile blocului.Afara ploua torential,apa care acoperise in mare parte stradutele laturalnice faceau ca inaintarea noastra sa devina un chin.Desi in partea de sus a trupului apa nu ajunse pe mine nici macar cu un strop,picioarele imi erau unde,cu toate precautiile mele se parea ca tot aveam sa racesc.Obisnuindu-ma cu acest gand am mers mai departe ,ajungand pe strada principala,unde spre surprinderea mea am vazut si alti copii  de aceiasi varsta cu mine,imbracati la fel, la fel de uzi,tot cu acel ghiozdan gigant in spate tinandu-si mamele de mana.Mergeau cu totii in aceiasi directie,o mare de copii pierduti printre stradutele labirintice ale marelui oras