Confuzie,raspunsul este da sau nu?

     A fost o noapte teribila,era linsite,doar stropii de apa se auzeau,as fi preferat sa fi venit bombardierele pentru a fugi in buncar alaturi de ceilalti.In cele din urma,soarele si-a scos razele prin intunecimea pulverizata a camerei mele,si s-a facut ziua.Schwarz s-a trezit si el,si a inceput sa ma linga pe fata.Eram insensibil,nu reactionam la gesturile lui de afectiune.Eram ca o stafie prost jucata,visul ma socase,in vis eram mort.Nici in realitate nu aratam prea bine.L-am luat in brate pe Schwarz care se agita si am mers la baie sa ma asigur ca nu aveam fruntea gaurita.Atunci cand m-am uitat in oglinda am crezut ca vad o fantoma,nu omul Bastian Schwain.Eram alb ca marmura,aveam o expresie de psihopat netratat,toata fata imi era contorsionata si slaba,parul arata ca dupa un permanent prost facut.Ma uitam uimit la acea fantoma,ma uitam defapt la mine,la cea ce mai ramase din mine.
    -Schwarz arat deplorabil nu?
     Cainelui parea ori sa-i fie teama,ori ii era mila de mine,caci incepu sa dea din coada agitat si sa latre cu putere ca un cerber,parea ca vrea sa ma intrebe"Cine esti tu mumie?"
    -Schwarz,stai calm,nu sunt o mumie,cel putin asa cred,sunt eu Bastian amicul tau si am inceput sa il mangai pe burta lui neagra ca abanosul.
      M-am imbracat rapid,insa dezordonat,nasturii camasii fiind incheiati gresit,aveam ciorapi de culori diferite,si gulerul camasii arata ca cel al unui betiv cazut in boscheti.Am gasit o bucata de slanina  afumata in mini beciul meu si am inceput sa mananc.Am luat o imbucatura de marime medie si am inceput sa mestec amortit.Invarteam acea bucata uleioasa de slanina in toate coltisoarele gurii,parca mestecam cauciuc,saliva din gura mea secase ca un parau dupa o vara secetoasa.Nu puteam manca,nu simteam nevoia,nu puteam inghiti acea slanina afurisita.Schwarz se uita la mine cu ochii largi deschisi,stand demn si sobru in pozitia de drepti.M-am uitat la slanina,apoi la el si l-am chemat,defapt mai mult am soptit.
    -Hai cutu,macar cineva sa aiba un mic dejun satios,mie mi s-a stramptat gatul,probabil ca a intrat la apa si am zambit apatic.
     Cainele flamand a inceput instantaneu sa devoreze slanina care ii aluneca pe gat ca o patinatoare acrobabitca.Ma uitam la el si eram multumit,probabil ca nu mai mancase asa ceva de multa vreme.Cand mai avea putin isi ridica privirea,tinand slanina in gura si s-a uitat la mine cum admiram ospatul sau.A venit spre mine cu pasi egali,si mi-a facut semn sa iau bucata de slanina ramasa.
    -Nu multumesc,nu mi-e foame,mai ales ca ai garnisito cu saliva.
     Cainele se incrunta,isi ridica urechile si imi mai intinse o data bucata.
    -Stiu ca tie foame,asa ca hai,i-a si-o mananca,aici nu e bufet suedez sa mananci cand vrei.
     Gestul pe care l-a facut m-a marcat profund.A lasat slanina din gura,a impins-o cu laba pana intr-un colt si s-a asezat pe pat langa mine.Statea lipit de mine intocmai ca un soldat german care isi apara camaradul si prietenul,stand alaturi de el in orice situatie.
    -Faci greva foamei prietene?
     Cainele dadu din cap si si-a pus labele pe umerii mei slabiti,Se uita intr-un mod ciudat la mine,dar eu stiam la ce ma uit,nu ma uitam la un caine negru urat mirositor,ma uitam la un prieten.
     Dupa acest moment ma simteam mai bine,acum stiam ca tot timpul va fi cineva langa mine care sa ma apere,sa ma incurajeze si sa-mi ridice moralul,nu eram singur, nu-mi mai era teama.
    Ma uitam pe geam la furnicarul de pe strazile orasului Hamburg cand Schwarz a venit la mine si m-a tras de pantaloni.
    -Ce ai patit?Tie foame?dute la magazin si cumparati.
     Cainele ma tragea cu putere asa ca l-am urmat.Ajuns in fata usii Schwarz mi-a facut semn sa o deschid.
    -Vrei afara?O!haide Schwarz eu n-am dormit toata noaptea si tu ma duci sa alerg in caldura de afara?
     Am deschis totusi usa,si imediat dupa acea Schwarz era in fata usii lui Helmut latrand bucuros.
     M-am lovit cu palma peste frunte si am spus:
    -Am uitat ca trebuie sa-i dau un raspuns lui Helmut,Helmut ramolitule pazea ca vin.
     Am batut la usa,Schwarz ma sustinea cu latratul lui de titan.Helmut a deschis usa intr-un final si ni s-a afisat intr-o pereche de pijamale spalacite rozalii.
    -Buna Helmut,frumoase pijamale,si am inceput sa chicotesc.
    -Da,da stiu mi-a raspuns el pe un ton plictisit,dar astea sunt singurele curate.Oricum ce doresti asa dis de dimineata.
     Sobru,concis si serios i-am raspuns.
    -Am venit sa iti dau un raspuns in legatura cu slujpa.
    -Ei bine?
    -Nu accept.
    -Dar pareai incantat de slujba asta...
    -Nu accept,trebuie sa intelegi,m-am gandit la viata mea si am decis ca e prea periculos.
    -Bine atunci,e alegerea ta,ne mai vedem,si mi-a inchis usa in nas.
    -Schwarz bosorogul chiar m-a crezut,mi-am ratat cariera,trebuia sa fiu actor!
     Bat din nou la usa,usa se deschide din nou,zana cu mustacioara a aparut iarasi.
    -Ce mai vrei acum?m-a intrebat nervos.
    -Helmut prietene,si am inceput sa rad,esti prea serios,tu chiar nu stii de gluma?
    -Poftim,stai putin ca nu inteleg,si a inceput sa se balbaie.
    -Glumeam,batrane,accept slujba,si abia astept sa primesc prima misiune.
    -Deci accepti?
    -Helmut,esti cam greu de cap,da accept.
    -Bine Bastian,hai intra sa  iti dau detaliile necesare.
    -Intru batrane,dar o sa stau la usa.
     Helmut s-a dus si a luat de pe masuta rotunda doua scrisori pe care mi le-a inmanat.
    -Ia aceste doua scrisori.Astazi am primit-o si pe cea de-a doua,in ea ai toate informatiile necesare.
     S-a uitat la mine,m-a examinat din cap pana in picioare si a ranjit pe sub mustata.
    -Bastian,ce ai facut aseara,ai petrecut prea mult?
    -De ce?l-am intrebat eu ridicand-mi o spranceana.
    -Arati ca un cadavru mergator.
    -Serios?i-am raspuns eu ca si cum nu as fi stiut despre ce vorbeste.
     Si batranul a inceput sa rada aratand cu degetul spre mine.Da,aratam ciudat,semanam cu el,dar acest batran intrecuse masura.Si totusi,aveam nevoie  de ceva pentru a-mi reveni complet,si Helmut avea acel lucru.
    -Helmut da-mi o palma tare peste fata!
     Fumatorul se opri din ras,si ma fixa cu privirea.
    -De ce as face asta?
    -Helmut imi cer scuze,dar esti cretin?!da-mi o data o palma ca de nu s-ar putea sa iti dau eu doua.
    -Bine atunci!si ma plesnit cu toata forta.
     Il subestimasem pe Helmut,avea mai multa forta decat credeam.Pielea a inceput sa ma usture ingrozitor,pe langa faptul ca mi-a zdruncinat creierul.
    Ametit si cam bulversat de forta loviturii,i-am intins mana.
    -Multumesc batrane,esti un adevarat prieten,ne mai vedem,si l-am salutat strangandu-i mana.
    -Nu ai pentru ce,a fost o placere sa te pocnesc,ne mai vedem.
     A inchis usa,si probabil ca s-a dus inapo in pat.
    -Batran senil,i-a facut placere,cred ca mi-o cocea demult.
     Schwrz parea cam agitat,asa ca l-am lasat sa se duca afara,sa se laude cu noul lui stapan prietenilor,l-am lasat insa i-am dat instructiuni clare.
    -Schwarz,la ora 6 esti inapoi,fara scandal prin cartier,si sa lasi fetele in pace,n-am chef sa vii acasa cu nevasta si copii da?
     Schwarz pe tot parcursul discursului a stat drept si a fost atent la toate conditiile,dupa care m-a aprobat cu un latrat prietenesc.
     Schwarz a plecat,asa ca am intrat in camera,m-am asezat pe pat si am inceput sa citesc scrisorile.Afara soarele ardea cu putere,propaganda era in floare,o propaganda extrem de eficienta de altfel,ma cuprinse si pe mine,vroiam sa-mi ajut tara,vroiam sa arat ca imi merit nationalitatea de german.
     Dupa o ora in care am citit extrem de atent cele doua scrisor,am tras concluziile.Din cate am inteles,trebuia sa iau cea de-a doua scrisoare cu mine care avea o stampila,pentru a fi recunoscut de Schultz.Nu aveam nevoie de foarte multi bani,imi trebuiau doar haine,si bilet de tren pentru Berlin.In rest in scrisoare se specifica ca voi prmimi toate cele necesare misiunilor direct de acolo.Fara sa mai stau pe ganduri am inceput sa fac bagajele.Intr-un geamantan mare,mi-am pus toate hainele mele adica un tricou,doua camasi,doua perechi de pantaloni rupti,si o pereche de papuci si ei rupti si un sacou vechi in carouri,plus lenjeria intima,asta nu pot sa vo descriu.
     -Macar nu trebuie sa car multa greutate pana la gara.
     Asa ma consolam eu pentru faptu ca nu prea aveam cu ce trece strada fara a fi observat.Geamantanul fiind unul imens,mi-am pus si toata mancarea din mini becil meu,doar aveam de hranit doua fiinte.
    -Acum trebuie sa-mi amintesc unde am pus banii.
     Am cautat disperat toata casa,insa nici urma de bani,
    -Unde o fi oare?poate ia mancat Schwarz.
     M-am linistit si mi-am adus aminte ca am pus toti banii sub perna.Am scos de acolo in jure de 350 Reichmark.50 Reichmark trebuia sa platesc pentru biletul pana la Berlin.
    -Sper ca pentru animale nu se plateste,si mi-am incrunat fruntea la acest gand.
     Cand am terminat de pus bagajul,un latat care venea din direcia usii ma distras.
    -E ora 6,deci trebuie sa fie  Schwarz,ce caine destept stie si ora.
     Am deschis usa si a intrat in casa mai negru,mai urat mirositor si mai murdar ca deobicei.
    -Caine nebun!esti plin de noroi.
     Schwarz se uita la mine implorandu-ma sa-l iert.A reusit,privirea lui mi-a sfasiat furia.
    -Haide!sa-ti fac o baie.
     L-am spalat bine de tot,m-a muscat de 3 ori cand incercam sa-l sterg,insa la sfarsit am fost multumit de rezultat.
    -Arati chiar bine Schwarz,parca ai fi un caine de rasa,nu doar o corcitura de pe strada.
     Cainele a latrat si a marait semn ca il insultasem.
    - Schwarz,corcitura esti sigur,dar esti corcitura mea preferata.Acum hain in pat,maine plecam intr-o aventura,maine plecam la Berlin.
      Schwarz a venit spre pat sarind ca un iepure agitat si s-a asezat cuminte langa mine.Era ora 8 si jumatate,dupa ce mi-am facut rugaciunea de seara,am stins lumina si am pus capul pe perna.In soapta am inceput sa-mi vorbesc.
     -Haide Bastian!tu poti pentru ca tu esti tu,Berlin,viata noua intortocheata vin!

     Am plecat de la Helmut in jur de ora 2 dupa amiaza.Chiar si in timpul discutiei care a avut loc dupa ce am primit propunera de la Helmut,mintea mea nu procesa altceva decat intrebari care aveau ca raspuns alte intrebari mai enigmatice,era ciudat,poate pentru ca era una dintre primele decizii importante pe care avea sa le iau,si e greu,e greu sa iei decizii singur..Oricum,am ajuns in apartamentul meu modest,unde m-am intins pe pat,pentru a ma odihni pret de cateva minute.Am incercat sa atipesc,dar caldura de afara era prea mare,in apartament aerul era inabusitor,nicio adiere de vant nu indraznea,nu putea sau pur si simplu nu vroia sa intre pe geam.Era cald,neobinsuit de cald pentru acea perioada a anului,iar mei capul imi exploda.
    Transpiram din abundenta,corpul imi era uscat,voiam apa,era cald,ma asfixiam,propria caldura corporala ma scotea din minti.Razele soarelui parca erau focurile iadului care ardeau necrutator pamantul pacatos.Gatul meu era secat,asa ca m-am ridicat si m-am dus la baie pantru a ma da cu apa pe fata,si pentru a-mi reinprospata corpul cu licoarea magica incolora si inodora.M-am stropit cu apa pe tot corpul,insa apa se evapora aproape instantaneu datorita caldurii corpului,Probabil ca ai fi putut praji si un ou pe mine in acele momente.
     Oglinda in fata mea,eu in fata ei,si am vazut ca aratam mai batran,chiar mai batran ca seara trecuta.Dar totusi,atunci eram buimac de somn,eram obosit,acum ar fi trebuit sa arat normal,dar oare de ce aratam mai batran?
    -O fi din cauza caldurii,mi-am spus eu aranjandu-mi parul.Cred ca o scurta plimbare m-ar ajuta.
     Mi-am luat alte haine,mai elegante si mai subtire si am plecat intr-o mica odisee prin oras.Am luat si bucata de branza mucegaita cu gandul de a o arunca,nu vroiam sa-mi imputa caminul.Imediat dupa ce am iesit din bloc un caine lup negru,mi-a sarit in cale mirosind punga unde aveam branza.Se uita la mine cu ochi blajini,implorandu-ma sa-i daruiesc acea bucata insignifianta de branza.
    -Vrei branza?si am scos branza rapid in punga.
      La vazul branzei cainele s-a ridicat in doua labe si mi-a luat-o fara ezitare din mana.
    -Bravo cutu,si am inceput sa-l mangai prieteneste pe cap.
     Am plecat mai departe,insa am observat ca noul meu tovaras se tinea dupa mine.Am zambit larg si am intins mana in directia lui ca semn ca poate veni cu mine.
    -Hai!daca nu-ti dadeam mancarea acum ma mancai pe mine nu?
     Cainele hipnotizat a venit spre mine in goana cea mare si a inceput sa ma linga pe fata.Zambeam,si eram mai relaxat,cel putin cuiva ii pasa de mine.Imi era incontinuare exagerat de cald,dar compania noului meu prieten,imi distragea atentia.Numerase cladiri apareau peste tot,unele semete si bine facute,altele rau famate si slinoase,altele...celelalte erau doar un sac gigantic de moloz,fiind victimele bombardierelor.Peste tot puteam zarii SS-isti imbracati in uniformele lor negre,seriosi,cu mitralierele atarnand la gat.Politistii din Gestapo mentineau ordinea in oras,uneori aceasta mentinere a ordinii realizandu-se cu batai crunte,uneori chiar si mai rau.
    M-am uitat la Schwarz asa il botezasem pe caine,si parea saracul cam insetat.
   -Schwarz baiete hai pe malul Elbei,poate ne mai racorim si noi.
    Am luat-o la pas spre Elba,unde speram sa ma mai racoresc cat de cat.Elba curgea atat de incantatoare,atat de pasnica,ne-am oprit pe un mal,intr-o zona mai tainica,si m-am lungit pe prundisul marunt cu Schwarz la picioarele mele.Am inspirat de doua ori cu putere,pentru a-mi revigora mintea si plamanii.Curand Schwarz a plecat de langa mine,balacindu-se bucuros pe malul Elbei.Stropi cristalini sareau in toate directiile,cainele era entuziast.Stand linistit,visand,dintr-o data ma strafulgerat gandul ca trebuie sa iau o decizie in legatura cu slujba.Din nou transpiram,si imi era cald,desi afara gigantul astru celestde foc apunea boem.Trebuia sa iau o decizie astazi,Helmut nu putea astepta la nesfarsit.Stateam si ma gandeam,cantaream tot ce era posibil in mintea mea,dar nu ma puteam decide.Atentia mi-a fost distrasa de un glas inocent de copil.In apropierea mea se zareau trei persoane,un domn elegant cu o uniforma neagra de militar perfecta pentru fizicul sau semet,o doamna simpatica care purta o rochie lunga de culoarea margarinei,si o palarie brodata manual de toata frumusetea.Intre ei abia puteai vedea un copilas de 6-7 ani,grasut,imbracat cochet  cu palaria de militar a tatalui sau in cap.Erau zambitori,energici,uniti,frumosi in interior,erau o familie.Tatal l-a luat pe micut in brate si a inceput sa il arunce in sus.Fata copilului,radia de fericire,ce peisaj splendid,un peisaj de care eu nu avusem parte niciodata.As fi vrut si eu sa am zile ca acestea in copilarie,as fi vrut sa stiu cum e sa ai o familie.Steateam intins,resemnat,gandindu-ma la tabloul dezolant al copilariei mele.Intr-un orfelinat cu sute de copii,intr-un loc al celor fara casa,al celor singuri.Aflasem ca am fost lasat acolo de catre mama mea,o domana tanara,spre sfarsitul primului razboi mondial.N-o acuz,poate m-a salvat de la o moarte prematura,nu-mi acuz parintii,am acuz pe mine pentru destinul meu,dar eram multumit cu el,asa singur,fara familie,cel putin eram viu,da multumesc ca traiesc!Am inceput sa port un monolog in soapta.
    -Oare familia mea cum m-ar fi sfatuit?si o lacrima cazu jos pe pamant,a cazut si s-a spart la fel ca visele mele.
    -Eu nu am familie,eu decid singur,multi dintre cei care au familie ar vrea poate sa fie in locul meu.Fraierii!
     Plangeam,plangeam prosteste,de fapt pentru ce plangeam?pentru neputinta mea.Schwarz s-a apropiat de mine,si a inceput sa ma impinga usor cu boticul lui negru sclipitor.A inceput sa latre la mine,ori incerca sa ma imbarbateze,ori ii era foame si eu eram masa ideala.M-am uitat in ochii lui de animal,si mi-am vazut reflexia,m-am vazut pe mine,m-am descoperit.
    -Gata Schwarz,am luat o decizie.Helmut ti-am promis ca vei avea un raspuns,maine dimineata il ai.
      L-am mangaiat pe Schwarz de mai multe ori pe blana proaspat spalata,mi-am sters cu maneca lacrimile,gata luasem decizia,puteam merge mai departe.Curand caldura care ma chinuise toata ziua a fost inlocuita de o racoare paciuitoare,simteam vantul care imi despica mormanul incalcit de fire din par,ma simteam liber,acum puteam sa merg acasa.
     -Hai Schwarz,te cazez la mine seara asta,vorbim mai tarziu de chirie,caine nebun,prieten bun,si l-am mangaiat din nou usor.

     In drum spre casa,cerul a inceput sa lacrimeze din abundenta,cand am ajuns in apartament si eu si Schwarz eram uzi leoarca,eram una cu apa,cat de frumos nu?
    -Pun pariu ca o sa racesc,tu Schwarz,tu nu o sa racesti pentru ca esti obisnuit,dar de mirosit,mirosi al dracului de rau,si mi-am dus mana la nas.
     Schwarz ma aproba latrand cu putere de doua ori duca care a inceput sa se scuture de apa.Ghiciti unde a ajuns apa,da chiar pe mine,era exact ce-mi trebuia,mai multa apa.
    -Ai noroc ca m-ai consolat mai devreme,ca te dadeam afara cu doua suturi in funduletu tau de catel nerecunoscator si urat mirositor.
     Drept raspuns s-a mai scuturat o data si s-a dus direct in patul meu.
    -Da,multumesc,abia am schimbat lenjeria.
     M-am schimbat pentru somn nu inaine de a ma spala.Am iesit din baie stergandu-ma pe cap,insa  lipsea ceva din tabloul camerei mele.
     -Schwarz,unde te-ai mai dus acum?
     Nu vedeam nimic,era bezna,asa ca am aprins lumina.Am observat o pata neagra,stransa covrig pe perna mea alba.Era Schwarz care acum era in lumea viselor.Am luat patura si l-am invelit grijului pentru a nu-l terzi.
    -Dormi cutu,domi linistit,Bastian o sa doarma jos,scandura tare imi va face bine la spate.
     Am luat o patura din dulap,o bluza mai groasa care trebuia sa-mi fie perna,si m-am instalat "comfortabil"pe podea.Eram vesel si incantat datorita vremii de afara.Vizibilitate redusa,ploaie si vant,asta insemna ca bombardierele nu vor aparea,daca bombardierele nu apareau,nu pornea alarma,daca nu pornea alarma,si nu-mi venea sa cred ca spun asta,somnul meu va fi neperturbat.
    -Insfarsit,pot sa dorm si eu ca un om normal.
     M-am intors in asa fel pentru a sta cat mai comod.Simteam cum intram in lumea viselor,si incet alunecam in negura minti,si cadeam uniform,cu o viteza constanta,intocmai ca al fizica si am adormit.
     Batai puternice si repetate in usa.In toiul noptii parea ceva bizar,mai ales ca nu am auzit nicio alarma.
    -Sper sa nu fie Helmut,fricosul asta o vrea sa vina sa doarma aici pentru ca ii este frica de furtuna.Daca este el o sa-i dau un pumn de nu o sa mai poata tine tigara in gura.
    Bataile continuau.M-am indreptat spre usa,cu gandul de a fi prima data amabil,dupa care avea sa vina pumnul sfant al somnorosului.
    -Helmut asta este insistent rau,ii e frica cu adevarat,sper macar sa nu se fi usurat in pijamale ca ultima data daca tot vrea sa stea aici.
     Am deschis usa usor,insa spre surprinderea mea ,in fata usii nu statea un mustacios mirosind a tigara,ci o doamna inalta,cu parul brunet lung lasat peste halatul de piele neagra,cu manusi de aceiasi culoare,si ochelari negrii care straluceau straniu.
    -Bastian Schwain?
    -Da,am raspuns eu surprins.
     Din buzunarul mare al halatului a scos usor un pistol,pe care l-a indreptat spre capul meu.Vedeam teava care stralucea demonic,nu ma puteam misca,eram paralizat de teama.A pus degetul pe tragaci si s-a uitat scurt la mine pe sub ochelari.
    -Adio spionule,frumusel prostut!
     Totul s-a intamplat parca in reluare.Am vazut glontul cum a iesit de pe teava,am vazut zambetul sadico-romantic al acelei femei,si glontul se apropia,si venea,ma uitam atintit la el si am simtit sange prelingandumise pe fata si creierul zdrobit de glont si cadeam,si cadeam si cadeam...
     Un sunet ca de fulger s-a auzit si camera s-a luminat.M-am ridicat speriat,eram distrus,m-am uitat in jur si totul era normal,Schwarz dormea,afara ploua nebuneste.Incercam sa-mi controlez respiratia care o luase razna,insa nu reuseam,respiram neregulat si puternic,ochii imi erau iesiti din orbite ,ma uitam confuz cu ochii largi deschisi si tematori in toate directiile.Simteam un lichid care imi curgea neincetat pe frunte.Buimac,speriat la gandul ca voi atunge sange,am dus mana balanganindu-se la frunte.Era ceva umed,insa nu semana cu sangele,era doar transpiratia mea si ea inspaimantata.Afara tuna si fulgera bestial,eu tremuram din toate incheieturile.Ma uitam la usa si aveam frisoane,inebuneam de teama,auzeam voci,impuscaturi,inima batea alert,imi spargea pieptul. Am facut o cruce mare tremurand si in fuga cea mare m-am dus in patul ud si urat mirositor in care dormea Schwarz,dar nu imi pasa cat de ud sau urat mirositor era,m-am asezat langa caine si am inceput sa-l strang in brate cu putere.Constiinta imi punea intruna aceiasi intrebare"Sigur nu vrei sa te razgandesti?"
     Cu glasul tremurand si intr-o liniste abisala i-am raspuns;
    -Eu nu ma razgandesc! 

....

      O lumina puternica ma lovi in fata.Asta insemna ca ori aseara o bomba ma dezintegrat si sunt un norocos ajuns in Rai,ori era dimineata si soarele s-a gandit sa-mi dea desteptarea.Intr-adevar era soarele,fasciculele vesele de lumina se strecurau lasciv prin fereastra,poposind tainic pe fata mea somnoroasa.Deci avusem dreptate,nu m-a lovit nicio bomba,fraieri au fost cei care au fugit in bunacar. Ei au stat stat treji toata noaptea in teroare,pe cand eu am stat linistit la caldura si am visat frumos.Poate seara asta imi urmeaza si ei exeplul si stau linistiti in camere.
     M-am ridicat direct in picioare ,e drept ca eram cam amortit,dar ma simteam cat de cat odihnit. M-am spalat pe fata,mi-am aranjat parul care arata ca un cuib de ciori,si m-am imbracat cu pantalonii obisnuiti si cu o camasa alba,e drept ca devenise cam gri dupa atatea spalari.Mergeam taraganat intocmai ca o rata beata,mergeam sa-mi iau mancare din frigiderul meu incorpit.Defapt era mai mult un beci.Am deschis usita din podea si mi-am luat de acolo o bucata mica si putin cam mucegaita de branza si un colt de paine tare,acesta era micul meu dejun.Am taiat partea mucegaita a branzei si am inceput sa ma infrupt nebuneste din branza moale pe care o combinam simultan cu painea tare si cate o gura de ceai arctic(foarte rece).Acesta era masa mea obisnuita,bineinteles daca aveam ce manca.Dupa terminarea ospatului imperial,mi-am amintit de vecinul meu Helmut caruia i-am spus ca am sa-i fac o vizita.Nu era greu sa ma duc la el,apartamentele noastre fiind fata in fata.Lenes,nebun,prea glumet,isteric,nepasator,puteai spune ca sunt toate astea dar nu puteai spune ca nu eram bine crescut.Prin urmare trebuia sa ii duc ceva din moment ce aveam sa-i fac o vizita.Mi-am amintit ca Helmut era un mare fumator,asa ca am scos de sub pat 3 pachete de tigari pe care le sterpelisem involuntar dintr-un magazin bombardat.Eu nu suportam acele mici dracovenii lunguiete pline cu tutun care scoteau un miros atat de placut incat imi imi dadeau lacrimile si imi venea sa lesim,da eu si tigarile,neamtu si romanu.Euforic am luat tigarile si le-am pus in buzunar.Acum puteam sa merg la Helmut fara alte constrangeri.Am bocanit la usa,am batut in repetate randuri,fara sa insist insa.In cele din urma usa s-a deschis scartaind agasant.
    -Hei Helmut,ce faci batrane?l-am intrebat eu entuziast.
    -Salut Bastian,te rog intra,si se dadu la o parte pentru a-mi face loc.
     Am intrat direct intr-o camera mare,luminoasa,si care la prima vedere parea confortabila.O canapea cafenie patata de cafea era amplasata langa geam,2 fotolii de aceiasi culoare flancau o masuta rotunda.Helmut m-a invitat sa i-au loc unde doresc.N-am stat mult pe ganduri si am tasnit ca din tun drept spre fotoliul care mi se parea fascinant din nu stiu ce motiv.
    -Bastian,fata cat mai comod,eu ma duc sa aduc doua cesti de cafea.
     I-am ascultat sfatul si m-am scufundat in fotoliul moale,zdremturos si patat,ma simteam ca un rege pe tronul sau.
   -Norocosul de Helmut ,se aseaza in fotoliul acesta magic si scapa de toate necazurile,poate imi da si mie unul daca ma rog de el.
     Peste 10 minute Helmut reveni,punand pe masa cele doua cesti de cafea.
   -Serveste te rog.
    Am vrut sa intind mana spre ceasca impodobita cu motive florare,insa m-am oprit brusc aducandu-mi aminte de tigari.Le-am scos din buzunar si i le-am inmanat lui Helmut.
   -Poftim Helmut,i-a tigarile astea din partea mea,eu nu le folosesc.
   -O!multumesc mult,iti sunt recunoscator,si ochii ii sclipira ca si cum ar fi vazut aur.
    Am zambit usor malefic si l-am intrebat:
   -Cum a fost seara trecuta batrane?
     Helmut s-a uitat usor enervat la mine,a crezut ca il ironizez,astfel calcandu-i mandria.
   -Mda,ca deobicei,mult fum,transpiratie,nesomn,caldura inabusitoare,parca eram niste raci speriati pusi intr-un cazan prost facut.Plus zgomotul infernal al bombardierelor,si tipetele copiilor inspaimantati si buimaci.
    -Eu draga compatriot am dormit chair bine,cu mici intreruperi insa am dormit.
    -Da,se vede,pari mai vioi astazi decat deobicei,si totusi ai fost norocos,foarte norocos.
    -Norocos?De ce?
    -Uitate pe fereastra.
     Curios din fire,M-am ridicat si m-am dus spre fereastra.La nici 5 metri de blocul nostru era un crater gigant,produs cel mai probabil de o bomba a Aliatilor.Mi s-a facut pielea de gaina la vederea acelui crater impunator,acum chair ma simteam norocos.multumesc ingerasule ca m-ai aparat de bebe mare plin cu explozibl.Am ramas cu ochii atintiti asupra acelei privelisti monstruoase,nu am mai scos niciun cuvant timp de cateva zeci de secunde.Eram oarecum in stare de soc,nesabuinta mea ma putea costa viata.Am intors capul spre Helmut,care se uita la mine mandru,parea sa imi spuna"Ti-am spus eu sa pleci,daca nu erai norocos,erai mort,in schimb eu am fost in siguranta,am fost mai destept ca tine".Avea dreptate,insa aveam si eu mandria mea,nu vroiam sa-i hranesc egoul urias.
    -Da a fost aproape,i-am spus eu pe un ton sigur,insa nu ma lovit,norocos,nenorocos eu am dormit macar bine,nu ca tine batrane obosit cu reumatism.
     Chiar si dupa aceasta replica,Helmut avea aceiasi expresie pe fata.Bosorog nebun care ma face pe mine sa ma simt vinovat.Curand ne-am intors in fotolii pentru a ne savura cafeaua.
    -Helmut imi aduci te rog putin zahar pentru cafea?
    -Bine,bine,pretentiosule,parca esti unul dintre aceia care beau pentru prima data cafea si nu le place mai amaruie.
    -Nu asta-i problema batrane,dar deja ca viata pe care o avem in momentul de fata e amara,macar cafeaua care o beau sa fie cat de cat dulce,si nu mai fi zgarcit,adu-mi niste zahar.Zgarcitule!si am zambit prieteneste.Helmut mi-a raspuns cu un zambet la fel de sincer dupa care s-a facut nevazut in bucatarie.
     Stand linistit in fotoliu,am simtit un miros cunoscut si care nu prea imi placea.Helmut iesi din bucatarie cu dracovenia aia puturoasa aprinsa si pusa in bot.Venea spre mine fumegand ca un tren marfar,si mirosind ca un betiv venit dintr-o fierarie.A pus zaharul pe masa si s-a asezat in fotoliu,inconjurat de nicotina cetoasa.
    -De cand n-am mai baut o cafea fumand o tigara,m-ai binecuvantat Bastian cu tigarile astea.
     Tragea din tigara cu toata puterea,era euforic,sufla fumul delectandu-se cu lungimea lui.Imi venea sa-i iau tigara aia si sa i-o pun pe limba,ce Dumnezeu,eu i-am adus tigarile sa le fumeze cand eu nu sunt prin prajma,dar el pufaia si pufaia si iar pufaia.
    -E cam cald aici,cred ca o sa deschid geamul daca imi permiti.
    -Desigur,sper ca nu te deranjeaza tigara,si expira din nou fumul,
     "Helmut esti un prostanac",mi-am spus  in mintea mea.
    -Nu,nicidecum,continua sa fumezi,arde plamanii batrane!inca cateva si te-ai dus de pe lumea asta.
     Am inceput amandoi sa radem in hohote.Nu observasem pana acum dat Helmut era o companie placuta,daca am elimina din peisaj chestia fumeganda.
    -Batrane,cum de astazi nu te-ai dus la munca?
    -Am primit si eu o zi libera dupa 3 luni de munca,si exclama entuziast,poate o sa dorm si eu bine intr-un final.
    -Asa sper Helmut,de la nesomn te-ai cam ramolit,pari cam subred mosule.
    -Oricum,tu cum mai stai cu munca si banii?
     Dezdanajduit si apatic i-am raspuns
    -Nu prea bine,din pacate
     Conversatia ne-a fost intrerupta brutal de un bocanit in una solida de stejar.Imediat Helmut s-a dus sa vada cine este.Am auzit cateva vorbe scurte,insa nu am putut vedea cu cine a vorbit,deoarece pozitia meu nu era avantajoasa.
     -Era postasul,a venit sa-mi aduca o scrisoare de la fratele meu.
     -A!chiar fratetu' ce mai face?
     -E bine,e angajat la serviciul special de informare din cadrul armatei.
     -Si in ce consta asta?
     -E spion
     -O,pare interesant insa in acelasi timp si riscant.
     -Da,asteapta doar o clipa sa citesc scrisoarea,si rupse plicul si incepu sa citeasca telegrama.
      Asteptam si eu sa aflu ce mai face simpaticul de Shultz,un vechi prieten din copilarie.Intradevar era un om extrem de inteligent,bine facut,cu ochii albastrii ca turcoazul,cu parul blond cret,care intotdeauna purta ce era la moda.Strasnic baiat mai ales in cea ce priveste fetele.
      In cele din urma Helmut pune sec scrisoarea pe masa nesatisfacut se pare de cele scrise in ea.
      -Ei bine?m-am repezit eu sa-l intreb.
      -Mi-a oferit o slujba ca spion,dar e pre riscant pentru mine,la varsta mea nu stiu daca ma mai tin picioarelesa alerg dintr-un loc in altul.Firar,chestia asta e pentru cei tineri,nu pentru tutunari ramoliti ca mine
     -Se plateste bine?am intrebat eu avid de bani.
     -Oho si inca cum!Aici scrie ca pentru fiecare misiune de spionaj terminata bine primesti in jur de 70.000 Reichmark,uneori chiar si mai mult.
     -Hm,interesant, si am inceput sa-mi mangai barbiacu degetul,semn ca eram ganditor,deci interesat.
     -Ai fi interesat Bastian?
      In cateva secunde prin mintea mea se propaga diferite imagini,ganduri,vise si dezastre.Pe langa faptul ca primeam bani,puteam sa-mi ajut si tara,puteam deveni chiar un erou,unul putred de bogat.Pe de alta parte,puteam fi ucis oricand,spectrul mortii sau al prizonieratului pe viata invartindu-se in jurul meu in fiecare moment,in orice loc,eram tot timpul cu sabia deasupra capului.Mi-am ridicat privirea spre Helmut care se uita la mine.In mintea mea era o zarva nemapomenita.
     -Helmut,imi poti oferi ragaz inca o zi de gandire,propunerea m-a luat cam prin surprindere,si mintea mea necoapta nu poate lua decizii atat de rapid sub presiune.
    -Bine baiete,dar maine dimineata,vreau un raspuns caci Shultz vrea un raspuns cat mai rapid.
    -Da Helmut,maine vei primi un raspuns,da un raspuns.
     Ma uitam la tavan,in gol si repetam aceiasi fraza care i-am spus-o lu Helmut.
    -Bastian,hai sa terminam cajeaua asta.
    -Desigur batrane,hai s-o dam pe gat ca un rus care n-a mai baut de mult votca
    
    
    

          Primavara anului 1941,Hamburg,Germania.

      Bomardierele Aliatilor survoleaza zi si noapte deasupra cuibului de vulturi.Un bazait surd ca de bondar se auzea in miez de noapte,se auzeau explozii din departare in ecou,provocate de bebelusii explozivi ai bombardiereleor, din nou se dadea alarma antiaeriana.
 In micul meu apartament din suburbia Hamburgului,pe un pat mare care ocupa jumatate 
din camera,stateam eu intins,dezorientat,buimac de somn.Spectacolul de lumini si flacari de afara  imi erau deja comune,acest spectacol monoton si nebun,intocmai ca un vecin alcolist ,care petrece seara de seara cu amicii zdremturosi,dansand impiedicat pe o muzica ciudata si proasta,doar de ei inteleasa.
      Atunci cand se da alarma,in mod normal si logic ar trebui sa iesim din camera abundenta de vise si caldura,si sa mergem intr-un buncar rece,murdar,neprimitor,care avea scopul de a ne proteja de bebe mare.Desigur acest lucru il faceau oameni intrgi la minte,eu dupa cate se pare nu ma numar
printre ei.M-am ridicat greoi,sacadat in miscarisi caut cu mana lampa.Datorita luminilor de afara
am gasit repede lampa care era in penumbra.Finut am apasat butonul si gata,s-a facut lumina.
Stateam in pat morocanos,eram ca un copil mic caruia i se furase ceva,in cazul meu ,sfantul si din ce in ce mai rarul somn.Intr-un final m-am ridicat in picioare,si imediat dupa ce am facut 2 pasi,
podeaua din scandura putrezita a inceput sa scartie ca o vioara neacordata.
     -Podeaua asta ma scoate din minti.Dupa ce se termina nebunia asta o s-o schimb,daca o sa mai am ce sa schimb...
     Condus de podeaua afona,am ajuns la baie,unde dupa ce mi-am dat cu apa rece (nu ca as fi avut
calda)pe fata m-am uitat in oglinda ciobita.De cateva luni eram obisnuit cu privelistea asta,ochii
albastrii impaienjeniti de nesomn,parul castaniu ravasit,pe care il neteazeam cu mana,expresia
de savant nebun pe care cred ca o avea orice neamt,englez sau polonez.Ma uitam confuz la acest personaj din oglinda,parca aveam 40 de ani nu 20.In timp ce ma autoexaminam in oglinda,cineva 
a batut in usa cu putere.
    Plictisit,taraindu-mi picioarele m-am indreptat spre usa care era lovita des,cu forta,si prosteste.
In fata usi mi s-a afisat un barbat in jur de 40 de ani,inalt,cu o mustata urata,cu un nas vulturesc,
bine facut care avea o expresie ciudata.
   -Cine esti si ce doresti in toiul noptii?N-ai somn uratule?
   -Sunt Helmut, vecinul tau,si nu sunt urat!
   -A..Helmut,si am zambit usor.Ce doresti?
   -Cum ce doresc?Tu nu ai auzit alarma?Am venit sa iti spun sa vii cu noi in buncarul antiaerian.
Vrei cumva sa fii lovit de vreo bomba?
   -Am auzit tiuitoarea aia,dar sincer,m-am plictisit sa tot merg in buncarul ala 5 pe 5 in care trebuie sa incapa tot blocul.De o luna tot merg acolo si degeaba,dimineata cladirea asta e tot intreaga,
nevatamata,asa ca nu mai vad rostul mutarii mele pentru seara asta in buncar.Mai pe scurt,dute sanatos mosule.
   -Bastian,esti nebun,cred ca nesomnul ti-a afectat creierul.
   -Chiar deloc,mi-a afectat doar bunastarea.
   -Bastian,daca cade o bomba aici,esti ca si mort,asa ca te rog vino cu mine.
   -Helmut batrane,si i-am pus palma pe umar,imi asum acest risc.Oricum trec maine pe la tine daca sunt inca intreg.
   -Bine,dar eu te-am avertizat,daca te razgandesti stii unde e buncarul.
    I-am pus si cealalta mana pe umar,m-am relaxat si m-am uitat serios fix in ochii lui.
   -Multumesc vecine,dar ar trebui sa stii,eu nu ma razgandesc !
    I-am inchis usa in nas.Pe fata lui se vedea ca era nedumerit si surprins de fermitatea cu care am luat aceasta decizie,nebuneasca,dar ce stie mosul,lui ii e frica si de o fata mare.
    M-am asezat inapoi in patul meu cald,pe salteaua cu arcuri rupte,era bine,ma simteam bine.
Afara spectacolul continua,probabil avea sa tina pana dimineata,ce mai,la noi era Revelion in fiecare seara,la 12 fix veneau bombardierele si in jur de 6-7 plecau.Alamra continua sa sune,
bombele continuau sa cada,si eu vroiam sa dorm linistit,alarma insa parca isi batea joc de mine.
   -Sa se duca cu tot cu alarma lor,si sa ma lase in pace,i-as da un sut in fund celui care o declanseaza.
    Nervos m-am intors cu spatele la fereastra,mi-am pus perna peste cap,si am inceput sa sforai mai tare ca alarma.