marți, 7 februarie 2012

Din plictiseala

    Atunci cand un ideal iti este sfaramat din diverse cauze ridicole,ideile,conceptele iti sunt date peste cap,astfel iti dai seama ca idealul e mai fragil ca un om fara imunitate.A avea un ideal de care sa te agati zi de zi inseamna a te limita,aceasta limita fiind cuprinsa intr-un anume interval matematic(-infinit iubire,+infinit remuscari in acest caz).Situatiile neprevazute iti aduc aminte ca idealurile bine definite si care par de neschimbat,pe care practic te cladesti tu ca persoana, sunt doar niste plasmuirii irelevante ,caci idealul reprezinta un punct prea sus pentru al putea atinge,de aceea este bine sa ai indealuri,sa lupti pentru ele,sa crezi in ele,insa sa nu spui niciodata ca idealul a fost atins,caci realitatea si idealul nu pot coexista.Chiar cele mai simple lucruri pot fi numite idealuri,spre exemplu sa mergi la toaleta sa iti faci nevoile naturale,poate fi ireal,totul depinde de context,daca iti ia foc casa spre exemplu ,cum ai putea sa te mai pisi,in acest fel acest fapt devine un ideal,idealul de a te pisa in propria ta baie.Totul depinde de imprejurari,noi suntem alcatuiti din ce ne inconjoara....cred ca am cam deviat de la subiect..deci sa nu consideri ca idealul poate fi dobandit...sau poate ca  delirez ..eh ce sa-i faci ..din plictiseala

2 comentarii:

  1. Sau poate nu delirezi din plictiseala,poate exprimi realul fiind tu plictisit,eu asa vad.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu,eu as spune ca realul m.a facut sa delirez,si ca plictiseala m.a facut sa imi inteleg delirul:)

      Ștergere