Printre mii de amintiri

   Mergeam cu toti in sir indian,disciplinati si uluiti,uitandu-ne la stropii de apa care se spargeau pe asfaltul romanesc prost facut.In cele din urma am intrat intr-o padure , care conferea o liniste subtila dar enigmatica in acelasi timp.La marginea unui luminis intr-un final ne-am oprit cu totii.Aveam in fata un ansamblu gigantic de
cladiri saracacioase care aveau un aspect jalnic.Pe un postament mai inalt abia zareai un om mic de statura
cu ochelari prea mari pentru fata-i lunguiata.Stropi ricosau ca bilele de biliard din chelia sa,din care mai rasareau 2-3 fire lungi de par.Avea o pereche de pantaloni de stofa cam largi care ii ascundeau pantofii de firma,firma fantoma.Avea o cravata lunga de un metru,rosie cu picatele albe,cu care din cand in cand isi stergea secretiile
nazale care ii siroiau din nas mai ceva ca Amazonul.Sincer acestui om ii trebuia un Catalin Botezatu.La vederea acestui personaj mitic m-a navalit sentimentul
de a rade,arata ca un clovn imbracat elegant.In jurul acestui om am mai observat ca erau si alte persoane,unele mai serioase,altele mai zambitoare,oricum pareau ca il asculta cu mare atentie pe acel stimabil batranel.Nu acelasi lucru se poate spune si despre copii,care erau cu mintea intr-un cu totul alt loc.Curios fiind am ascultat aproximativ patru fraze dupa care m-am intors cu spatele la el intrigat de cat de plictisitor si monotin era discursul sau.
     Slava cerului ca dupa o ora terminase.Acum parea sa se faca o oarecare repartizare a copiilor.Toate mamele erau extrem de atente.Toate pareau sa aiba emotii,aceasta febra cuprinzandu-i aproape instantaneu pe toti copii prezenti..Acestia rand pe rand au inceput sa se alinieze in fata unor doamne zambitoare, frumos
imbracate.Atunci cand mi-a auzit numele strigat mama ma condus spre coloana careia trebuia sa ma alatur.
Aveam in fata mea 30 de copii,fetite si batieti,toti dragalasi si frumos imbracati.Pe fetele tuturor vedeam o oarecare uluire,dar aceasta a disparut de indata ce am inceput sa comunicam,facand loc zambetelor copilaresti.Apoi o doamna ne-a adunat pe toti si ne-a adunat pe toti si ne-a dus intr-o cabana.La vederea acelei cabane sentimentul a fost unul de dispret,era toata mucegaiata,rupta,sparta,si totusi ma atragea.
Odata intrati am vazut 16 paturi supraetajate.Cearsafurile erau pline de urme de maini nespalate si de urme de
argila.Fiecare avea un coleg cu care impartea patul supraetajat.Eu am ales un pat de pe mijloc,ocupand
patul de sus,deoarece mi se parea interesant de urcat acea scara.Sub patul meu,pe un alt patut a fost asezat
un baietel timid,imbujorat de emotie,cam grasut,dar ai carui ochi transmiteau doar iubire si puritate.Am fost
nevoiti sa ne prezentam,dar mai intai ne-a fost specificat ca suntem de acum inainte muncitori primari,iar grupa
noastra se va numi grupa A.Si inca de cand m-am prezentat am starnit zambetele pe fetele noilor mei colegi,
deoarece din cauza emotiilor am spus "ma iumes" in loc de "ma numesc",o greseala prosteasca de care insa sunt mandru,a fost prima mea replica amuzanta adresata acestui nou colectiv.Zambitoare,conducatoarea grupului ne-a prezentat instrumentele care ne vor ajuta sa ne ducem la capat munca.Unul dintre obiectele expuse a fost o lopata mica,perfecta pentru noi.Ni s-a spus ca aveam nevoie de ea pentru a sapa tunele cat mai adanci in minele care ne vor fi prezentate.Dupa ce am fi reusit sa sapam aceste tunele,puteam trece la urmatorul nivel,si la o alta unealta .Dintr-un ungher coordonatoarea a scos un tarcacop,tot la fel de mic ca si
lopata.Cu el trebuia sa extragem aurul care il gaseam in mine.Cu totii eram fascinati de aceste explicatii interesante,care ne stimulau sa incepem munca cat mai repede.Dintr-un dulap gigantic ni s-au oferit uniformele
pe care trebuia sa le purtam la intrarea in mina.Asteptam cu totii sa primim uneletele.Spre surprinderea generala,ni s-a spus ca aveam toate uneltele necesare in ghiozdan.Si asa era,am gasit acolo toate cele
trebuincioase pentru a incepe munca.Odata inarmati cu aceste unelte,ne-am incolonat in mod organizat la indemnul conducatorului nostru.Mina era la o distanta destul de mare fata de locatia noastra,asa ca pe
parcursul drumului am reusit sa ne cunoastem mai bine intre noi,aveam impresia ca imi cunosteam colegii inca
din momentul in care am venit pe lume.Chicoteam impreuna cu alti cativa baieti cu care ma imprietenisem,cand in fata noastra a aparut mareata mina.Era grandioasa,avea dimensiuni fantastice,nu puteam
s-o cuprind cu privirea.Era de o beatitudine edenica,dar imi era prea frica de aceasta frumusete,oare nu eram
prea marunti pentru ea?Afara continua sa ploua,dar nu-mi mai pasa,vroiam doar sa arat ca pot cuceri aceasta
mina,si cred ca acelasi tel il aveau si colegii mei.
    Mina se uita sfidator la mine,parea a fiu un cerber care cu timplul ma va coplesi .Desi eram decis sa intru si s-o cuceresc,aveam o oarecare retinere Unul dintre colegi vazand ca ezit,m-a luat de mana si m-a rugat sa
merg cu el,sa urmez grupul,eram 30,mina doar una,puteam so invingem.M-am uitat in ochii minei zeflemitor
si am pornit pe calea triumfului,am pornit spre Mina.La intrare mi-a fost inmanat un felinar,care avea sa ma ajute in expeditia mea prin mina.Am fost instruiti de coordonatoare in timp ce coboram in galerie sa tinem tot timpul acea flacara indiferent de situatia sau obstacolele pe care le intampinam .Pentru inceput doamna
coordonatoare ne-a indicat locurile unde puteam gasi aurul mai usor.Am inceput cu totii constiinciosi sa muncim sub indrumarea conducatorului nostru .Era destul de greu pentru ca bratele mele erau slabe,si nu puteau lucra la aceiasi intensitate pentru mult timp.Fiecare dintre noi trebuia sa strangem aurul extras intr-un sac pe care la finalul zilei trebuia sa-l caram acasa.Odata ajunsi acasa,aurul trebuia lustruit si slefuit,mama fiind ajutorul meu de nadejde.Dupa o saptamana de munca asidua ni se cantareau sacii de aur stransi,pentru a se face un raport al celor mai muncitori dintre noi.Astfel sau desfasurat 4 ani,in care cantitatea de aur adunata era una extrem de mare,dar cel mai important,in timpul muncii noastre,am devenit mai apropiati,am reusit sa ne deslusim fiecare secret,eram prieteni,eram un tot.Si tot la fel,ca o singura fiinta aveam sa intram intr-o noua faza,dar eram tot noi.Mina mi-a oferit mai multe decat aur,mina mi-a oferit prieteni

Cosmar la patrat

     Dupa ani si ani de munca asidua,am ajuns cea ce nu am vrut,profesor de matematica.Mai mult ca sigur s-a intors lumea cu fundul in sus,altfel nu-mi pot explica cu eu,un elev slab la matematica acum predau chiar acest obiect.A trecut deja jumatate de semestru ca profesor,dar eu inca invat lectia pe care o am de predat a doua zi mai intens decat pentru tezele pe care le dadeam cand eram elev.Trebuia sa le invat,n-o sa le dau eu  doar elevilor prilejul de a descoperi cat sunt de paralel cu matematica.
Dupa ce m-am trezit cu noaptea-n cap sa mai repet lectia si sa refac exercitiile care le stiam ,in mod firesc m-am indreptat spre liceu.Da,sunt profesor de liceu,deci sunt destul de bun nu ?Asta era fraza cu care incercam sa-mi motivez lipsa acuta de cunostinte matematice.Deci cum ziceam,ma indreptam spre liceu,imbracat frumos al patru ace,costumatie
care sa imi confere o atitudine mai riguroasa.Ajung la scoala cu 5 minute
inainte ca elevi sa intre in clase.Intru tantos in cancelarie unde salut profesorii.Colegii mei de breasla ma considerau o tanara speranta,insa sub
costum mie imi tremurau izmenele pe mine cand intram la ore.Iau catalogul,aveam deci prima ora la o clasa de a9a.Cat ma indreptam spre clasa,am decis sa mai citesc o data lectia si exercitiile.Le stiam pe toate
papagaliceste,nu voi avea probleme cu atotstiutorii  matematicieni din
9 B.Of,sunt ca niste dracusori inarmati cu intrebari si rezolvari,tare destepti se mai cred,dar o sa le arat eu lor.Sunt Tihulca Ionut,profesor de
matematica.Inainte de a intra in clasa imi fac 20 de mii de cruci.Deschid usa si intru in clasa cu o atitudine serioasa.
    - Buna ziua,la care grupa mica mi-a raspuns politicos si ea.
    - Buna ziua.
      Normal ca am inceput sa fac prezenta,prezenta la mine facandu-se cateodata si in 10 minute.Trageam de timp,mai mustram cate o fata ca are unghiile nu stiu cum(tipic profesorilor) sau imi mai bateam joc de vreo
unul care nu stia matematica,ii spuneam fasola.Cata inteligenta pe mine si eu care ma consideram prost.
    -Azi vom face o lectie noua,Relatiile lui Viete,si am scris pe tabla.
    -Domn'profesor dar  la "e" trebuia sa puneti accent.
     Acuma se trezi o desteapta olimpica la franceza sa ma contrazica pe mine.
    -Da'in care asa scrie domn'profesor.
    -In carte e scris gresit,e bun asa cum va zic eu.
     Ha!Izbutisem sa inving soarecele francez.De fapt ,m-am uitat mai tarziu in carte si am vazut ca era cum a zis ea.Nu eram un mare geniu nici
la franceaza,dar ce mai conteaza,ce zice profesorul trebuie sa fie litera de lege pentru elevi.
     Le-am predat frumos lectia ,totul a decurs bine,mai ales ca nu s-a trezit
niciunul sa ma intrebe de ce e asa si nu-i asa.Oricum,daca ma intreba,ii spuneam sa incerce sa demonstreze acasa,pentru a prinde gustul matematici cica.
     Le-am mai spus si niste glume de alea originale,preferata mea era aia cu Dacia(masina),era si preferata elevilor,radeau de fiecare data,uneori nu se mai puteau opri,doamne cat mai radeam.Normal ca am adus in discutie si oleaca de politica(tactica diversionista),le-am povestit cum am fost la o ciorba de burta cu Hitler,cum i-am dat pontu la un pahar de vin lu Einstein despre Teoria Relativitatii.Dupa 10 minute nu mai aveam cu ce ma lauda,daca eram mai atent la orele din generla as fi stiut,acolo preda un izvor de laude,unele pareau chiar credibile
     -Acum va propun sa deschideti manualele sa facem cateva aplicatii
       I-am scos rand pe rand la tabla pe aia mai destepti ,ca sa nu ma mai chinui eu sa-mi aduc aminte exercitiile pe care le invatasem pe de rost.Doamne cat de prolific eram.
       Mai erau 15 minute si ora se incheia.Dar nu stiu de ce m-a pus mama
dracului sa intreb daca incornoratii astea mici aveau vreo intrebare.
       -Am eu una,domn'profesor.
        Of,Doamne,era Tocilareanu,cel mai plictisitor soarece de biblioteca care mi-a fost dat sa-l vad.Avea o pereche de pantaloni largi de zici ca ii
luase din buncar,dar el era destept baiatu,si ma plictiseau pe mine cu asta.
       -Da ,te rog,spune.Tremuram din toate incheieturile.Asta era de 100 de ori mai bun ca mine la matematica,deci va dati seama ce problema o
sa-mi bage pe gat.Afurisit soarece!
      -Am gasit o problema pe internet de la faza nationala,care se leaga de
Relatiile lui Viete si nu stiu s-o fac.
        Doamne,olimpiada nationala!Eu abia de am putut sa fac ceva la concursurile alea din generala Smart sau Canguru.Am inghitit in sec,imi
venea sa-l strang de gat si sa il bag cu capul in cosul de gunoi,asa ca i-am
spus.
      -Da,hai sa incercam so facem.
        Si s-a apucat fasola asta de scris,vreo 2 table,asta era enuntul problemei.Ca sa mai trag de timp ,am spus o replica memorabila.
      -Este un exercitiu banal,asta il fac si cei de la filologie.Vreau sa va aud
pe voi cum ganditi.
       Mai erau 10 minute din ora.Fiecare isi deadea cu parerea.Vorbeau niste chinezarii de imi exploda capul,radicali,delta,x la patrat.La un moment dat,au inceput sa se certe intre ei.Era un haos de nedescris,dar acest haos pentru mine era o raza de lumina.M-am uitat la ceas[un Rolex
original cumparat de la Luvru(un magazin de langa gara)] si am vazut ca
mai era doar un minut ,asa ca m-am ridicat.
     -Nu stiti deci,va explic eu.
      Si ce pacat,cand am pus creta pe tabla s-a sunat.
     -Din pacate,s-a sunat,vom rezolva acest exercitiu maine.Ca tema aveti
5 exercitii la alegere de la Relatiile lui Viete.Buna ziua!
     -Buna ziua!
       Am iesit victorios din clasa.Ha ha ha!ti-am facut-o Tocilareanu,
nemernic cu prea multa matematica in cap.Paseam exaltat pe holurile
liceului,biruisem,dar oho,trebuie sa-l sunpe prietenul meu sa-mi rezolve prostia aia de problema de olimpiada.S-au mai bine ,le dau maine un test scurt neanuntat ca doar e din lectia de zi.Ca sa-mi salvez pielea trebuie sa le ard lor niste note.Am scapat,mai am o ora si plec acasa.Invatati matematica,dar nu ca mine.

Printre mii de amintiri

 Era o dimineata mohorata de toamna.Picaturi reci bateau jalnic in fereastra sparta de intuneric.Totul era atat de linistit in micul meu univers cubic,pictat cu un portocalui intens,in mijlocul caruia sub lumina anemica a lampii dormeam,sau mai bine spus munceam,imi puneam la lucru imaginatia care se transpunea in vise sau cosmaruri deopotriva.Cerul era sfartecat de fantasme electrice,tunetele ritmate imi perturbau somnul.
 Un tunet salbatic mi-a spulberat in bucati puzzelul de vise pe care mi-l construisem.Cu ochii incetosati am vazut-o pe mama care intra pe usa,mai frumoasa,mai stralucitoare ca niciodata.S-a aplecat asupra patului meu inundat de vise,si poate si cu altceva datorita tunetelor dezlantuite.
Ii simteam rasuflarea calda care ma umplea cu broboane de sentimente care imi ieseau prin porii mistuiti de soarele verii.Aveam senzatia ca plange ,ca pe pleoapele-i alungite i se preling lacrimile care emanau o stralucire edenica,parand a fi niste licurici in tenebrele camerei.
Ca deobicei  m-am ridicat sacadat si m-am indreptat spre baie.Acolo s-a intamplat ceva extraordinar,m-am uitat in oglinda si am observat ca crescusem cu mult,imi aparuse si un mic rid care imi brazda fruntea,toate acestea se intamplase intr-o singura seara..atat de repede,atat de efemer.Dupa ce am executat rutina de zi cu zi,care sincer deja ma plictisea,m-am indreptat spre bucatarie unde ma astepta un mic dejun pantagruelic.
Cu micii mei papuci de casa,care acum ma cam strangeau datorita cresterii mele spectaculoase,am intrat in bucataria care era in penumbra.Diverse
mirosuri se simteau venind dinspre masa si ca un lup batran m-am napustit asupra farfuriei.Mama se uita intr-un mod ciudat la mine ,dar parea sa traiasca
un sentiment amalgamat de mandrie si tristete.Dupa terminarea mesei aratam intocmai ca un porc,nu mai fusesem la fel de grijului la felul in care mancam,
nu mai eram curatel si inocent,eram murdar si nesatul.Curand am vazut-o pe mama iesind din bucatarie si indreptandu-se spre dulap.De acolo a
scos o camasa,o pereche de pantaloni de stofa si un papion.Mi se parea curios faptul ca mama era atat de incantata de aceasta costumatie,deoarece
deobicei dezagrea aces gen de costumatie.Cand venea spre mine cu acest costum in mana era precum o torta care emana sentimente neintelese,emana tot
ce era mai bun in sufletul ei.Mi-a spus sa ma imbrac.Supus de duiosenia glasului ei m-am imbracat,era o tinuta cu totul noua pentru mine.
Surasului meu de copil acum i s-a suprapus aceasta costumatie mai respectabila,si totusi eram dragut si mama se bucura.Mai apoi mi-a oferit o pereche
de pantofi care aveau o culoare mata de negru,imi veneau bine,uluitor de bine chiar.Pregatit mi-am luat un paltonas negru destul de gros care sa ma apere de
precipitatiile care afara nu mai conteneau.Apoi mama mi-a adus un gen de ghiozdan,care era cam mare pentru mine,era greu,impovarator.Mama mi la pus fad in spate,am fost aproape strivit de greutatea sa nepamanteasca,eram inca prea mic,si chiar daca as fi fost un colos tot cred ca as fi simtit greutatea care o tineam in spate.
 Din dulap m-am inarmat cu o umbrela ,trebuia sa ma protejez,nu trebuia sa racesc,sa ma imbolnavesc,vroiam sa raman asa cum eram neatins.
Odata iesit pe usa,parea sa nu mai fie cale de intoarcere,asa ca marsaluiam tinand-o pe mama de mana pe scarile blocului.Afara ploua torential,apa care acoperise in mare parte stradutele laturalnice faceau ca inaintarea noastra sa devina un chin.Desi in partea de sus a trupului apa nu ajunse pe mine nici macar cu un strop,picioarele imi erau unde,cu toate precautiile mele se parea ca tot aveam sa racesc.Obisnuindu-ma cu acest gand am mers mai departe ,ajungand pe strada principala,unde spre surprinderea mea am vazut si alti copii  de aceiasi varsta cu mine,imbracati la fel, la fel de uzi,tot cu acel ghiozdan gigant in spate tinandu-si mamele de mana.Mergeau cu totii in aceiasi directie,o mare de copii pierduti printre stradutele labirintice ale marelui oras