Baloanele

:))ok in primul rand,cand o sa cititi,sa nu va ganditi la prostii:Dmerci
   



    Inca de cand s-a nascut N a iubit setul sau de baloane.A primit in aceea zi o multime de baloane,de diferite culori;galbene,albastre,verzi,rosii chiar si roz.Mama i-a spus ca un spiridus inaripat i le-a adus la maternitate spunandu-i sa aiba grija de ele,si sa impodobeasca cu ele viitoare camera a bebelusului N.Asa a si facut.Primul cadou material din viata lui N.Trebuie sa fi fost ceva special pentru micut,caci toate lucrurile care se intampla pentru prima oara sunt speciale cumva nu?
    Da,bebelusul N era fascinat de baloanele din camera sa.Statea si le privea ore in sir,uneori chiar speriindu-si bunicac are ii trecea din cand in cand mana prin fata ochilor albastri,sa verifice daca cumva nu era orb,sau chior asa cum obisnuia ea sa se exprime.N parea sa fie conectat la acele mici baloane prin intermediul unor cabluri invizibile,ca cele de la internet.Mai tarziu avea sa capete o conexiune WiFi ,dar pentru moment cablurile reprezentau o solutie rezonabila.Interesant este ca din cand in cand,baloanele luminau,slab cei drept,dar luminau atunci cand N se juca cu navele in balta din fata blocului,sau se juca cu masinutele,pe covor(intr-un cuvant cand se distra),balonul alb lumina,atunci cand N era trist(probabil dein cauza dorului de lapte sau de sanul mamei,N nu isi mai aminteste exact),balonul negru lumina.
    N avea sa gaseasca mai tarziu o caseta video in care era filmat cum dormea.Era dolofan,tuns scurt,scurt de tot,cu obrajii grasuti,rosii si fierbinti,cu nasucul indentic cu cel al ursuletului sau Martinel,pe care il tine strans in gogosile moi abia scoase din cuptor,gogsi cunoscute sub numele de maini.Da N s-a uitat la caseta,si zambea placut surprins de imaginile pe care le vedea."Cat de simplu,fara griji si dragut eram atunci".La un moment dat filmul de pe caseta a inceput sa se "arda",asa ca in filmele vechi prost facute,si un domn serios,cu privirea taioasa,un om e care mai tarziu N avea sa il compare cu proful de mate,a aparut pe ecran."N sa ai grija de baloane,baloanele N,baloanele sunt..."si televizorul s-a inchis.N a ramas blocat,avea doar 5-6 ani,si inca plangea cand trebuia sa mearga la gradinita,deci momementul a fost unul de neinteles.N avea sa se gandeasca mai tarziu ca a fost un episod special din "Fenomene Paranormale" dar si mai tarziu avea sa afle ca 1,emisiunea nu era reala,si 2,ca acel moment nu fusese doar o scena dintr-un show TV.
Interesant er,ca atunci cand ceva rau se intampla,sau daca N avea o dorinta sau un vis care nu se adeverea,baloanele inceapau sa se dezumfe.N incepea sa devina agasat,caci nu se mai putea lauda prietenilor.N a inceput sa creasca,si odata cu asta a invatat si noi metode de a-si arata nemultumirea fata de baloanele care se dezumflau din ce in ce mai mult,cu cat crestea.De la "Ce se intampla mama" a evoluat la "Ce Dumnezeu au chestiile astea",si in cele din urma,ultimul stagiu"Sa-mi bag picioarele si alte parti ale corpului,ce mama dracului se intampla cu handicapatele astea de baloane,ma frec in ele".Da,dupa cum vedeti,vocabularul lui N evoluase mult,si asa facuse si el ca persoana.
     Cu cat crestea,N incepea sa aiba vise din ce in ce mai serioase"o sa invat,o sa am un loc de munca bine platit,o familie fericita....si normal ca o sa imi cumpar un Mercedes misto".Ce vise frumoase avea N,dar acestea reprezentau doar o mica parte din asteptarile sale.Ca in viata oricui,si in viata lui s-a strecurat o chetioara mica,ca un virus nesuferit,virus numit iubire/dragoste/love sau cum ii mai zice.Da,chetia asta a aparut cam cand avea 12-13 ani(se expirase licenta de la antivirusul Inocenta Copilariei).De atunci,paradoxal,balonul rosu(tot timpul e cel rosu)a inceput sa lumineze din ce in ce mai puternic,mama adesea comparandu-l cu un candelabru de hartie chinezesc.Ala,balonul ALA rosu,nesimtitul ala,era cel mai fragil dintre toate.N trebuia sa aiba mare grija ce facea,caci balonul putea exploda oricand...si avea sa explodeze,de mai multe ori...si da,o sa va spun restul povestii lui N si a baloanelor sale colorate altadata.

Tu si manechinul

 Si-un manechin este,
 Si e frumos cu pielea-i maslinie,
 Si e frumos cu ochii-i negrii parca abia pictati,
 Si e fumos,cu trupu-i asemanator tanarului Schwarzenegger,
 Si e frumos,cu hainele-i trandy si mirosul strident de parfum,
 Si nu-mi plac nici hainele ,nici parfumul lui dar tie...nu stiu,
 Si-un manechin este.
 Si te plimbi cu el de mana prin tot mallul,
 Si-i zambesti pasional,muscandu-i buzele cu ochii,
 Si-l impungi cu a ta limba ascutita,si el te impunge,si asa mecanic va sarutati.
 Si-i treci degetele prin paru-i scamosat de atata fixativ,
 Si el iti sopteste ceva la ureche...nu intelegi si totusi razi cu pofta.
 Si-l plimbi prin Leonardo cand sunt reduceri la adidasi,
 Si-l saruti din nou cand treci pe langa rafturile asediate de "puicute"
 Si zambesti satisfacuta,cum nu-mi zambeai,cand auzi"Vai ce super arata ala!"
 Si iar il saruti chiar daca gura ti-a seacat si limba deja sangereaza...are gust bun sangele?
 Si te vad in parcul refacut,printre copacii deveniti W.C-uri,
 Si simt de la distanta mirosul de plastic "bazaristic",
 Si...ce faci bocesti cumva domnisoara?te doare limba?
 Si-un manechin langa ea este.
 Si trec mai departe,caci sunt alergic la plastic(mirosul e acelasi chiar daca e dat cu 1000 de parfumuri),
 Si plec,caci imi dai arsuri la stomac cu ale tale lacrimi prea concentrate pentru placul meu,
 Si tu ramai,si vai cat e de frumos partenerul de pe banca,
 Si vai!pacat de mulajul lui,ca-i interesant,pacat ca nu l-au umplut in fabrica(lipsa de fonduri nu te supara),
 Si-un manechin de plastic este,si tu plangi,si el doar iti zambeste fermecator,
 Si-mi pare rau ca plangi papusa Barbie.

Gloantele si florareasa

Acumulez sentimente in fiecare secunda,
Simt ca o sa explodez,o explozie muta,
Firav trece timpul,acum e prea distorsionat,
Iarna polara ineaca ruinele mele,
Zilele sunt scurte,noptile sfasietor de grele.
Fiecare gand referitor la...e ca un glont,
Un glont ce-mi sfarma si uneste sufletul deopotriva,
Ce ironie,cred ca imi trag singur gloante,caci cineva ma aprovizioneaza,
Da si totusi ce dealer de arme fermecator,ea...
Si daca nu mi-ar mai da gloante,
Si mi-ar da flori,of cat as iubi acea simpla florareasa,
I-as iubii simplitatea,as iubio doar pentru ca imi da flori..nu gloante.
Am putea sadi amandoi flori,intr-o gradina mare,
I-as saruta mainile murdare de pamant,doar fiindca ar fi acolo cu mine,
As alerga ca un copil prin gradina dupa ea,prosindu-ma,
Doar ca sa ii vad chipul de copilul splendid ce rareori se arata
As creea o sonata,doar pentru ea,chiar daca nu stiu sa cant la pian,
As lua lectii,si apoi mi-as scrie sufletul ep o foaie cu liniute
Langa cheia sol as pune o inimioara mica,dupa care as interpreta virtuos
Cu ochii inchisi,simtindu-i respiratia ei flatandu-mi geniul artistic,
As tremura la ultimele note,sufletul mi-ar tremura la fiecare nota,
Fiecare vibratie a coardelor pianului,fiecare vibratie a inimii mele.
Ar avea si versuri "Te iubesc,te iubesc..",le-as repeta la infinit,
Ce prostie,cum as putea sa spun prin doua cuvinte tot ce simt,
Cand simtamantul mi-e infinit.
Surasul ei m-ar opri din cantat,i-as spune fragil ca muzica marilor Beethoven si Mozart
Sunt nimicuri in comparatie cu acel suras care ma zdruncina,imi provoca dureri de burata
Mi-ar fi provocat o indigestie a emotiilor.
I-as spune uitandu-ma la stele intersat de ce nu pot sclipi asemenea ochilor ei,
Ar fi o exmplicatie rudimentara..da sclipirea..ce stele..numi trebuie mii de stele,
Am nevoie doar de doi ochi,de un singur glas,de o singura atingere,de un singur suflu
Dar nu...nu florareasa,dealer de arme pentru mine ea este,
Da..imi surade,uneori,dar nu acel suras eu il caut
Nu caut acea voce asemenea Marii Fugi al lui Beethoven
Nu,desi  imi place si aceea,ciudat
Dar muzica asta imi scartie urechile,imi zboara creierii,
Da..nu-mi place Mare Fuga,
Da..mi-ar place Fur Elize,cantata la pianul vietii mele.
Nesimtit mai sunt...ce nu-mi ajunge Simfonia Gloantelor?
Cata nesimtire...

Din plictiseala

    Atunci cand un ideal iti este sfaramat din diverse cauze ridicole,ideile,conceptele iti sunt date peste cap,astfel iti dai seama ca idealul e mai fragil ca un om fara imunitate.A avea un ideal de care sa te agati zi de zi inseamna a te limita,aceasta limita fiind cuprinsa intr-un anume interval matematic(-infinit iubire,+infinit remuscari in acest caz).Situatiile neprevazute iti aduc aminte ca idealurile bine definite si care par de neschimbat,pe care practic te cladesti tu ca persoana, sunt doar niste plasmuirii irelevante ,caci idealul reprezinta un punct prea sus pentru al putea atinge,de aceea este bine sa ai indealuri,sa lupti pentru ele,sa crezi in ele,insa sa nu spui niciodata ca idealul a fost atins,caci realitatea si idealul nu pot coexista.Chiar cele mai simple lucruri pot fi numite idealuri,spre exemplu sa mergi la toaleta sa iti faci nevoile naturale,poate fi ireal,totul depinde de context,daca iti ia foc casa spre exemplu ,cum ai putea sa te mai pisi,in acest fel acest fapt devine un ideal,idealul de a te pisa in propria ta baie.Totul depinde de imprejurari,noi suntem alcatuiti din ce ne inconjoara....cred ca am cam deviat de la subiect..deci sa nu consideri ca idealul poate fi dobandit...sau poate ca  delirez ..eh ce sa-i faci ..din plictiseala