O scrisorica

               Draga Tuomas,
   
     Te salut cu multa caldura din insorita si plina de gropi Romania.M-am hotarat sa iti trimit aceasta scrisoare pentru a-ti spune ce se mai intampla in The Land Of Choise.Apropo de asta cred ca a fost un slogan destul de inspirat(spun "a fost" caci acum trebuie sa vina perfectii de afara sa Explore the Carpathian Garden,stii tu reclama cu frunzulita de palmier).Sa revenim,a fost un slogan excelent caci dupa cate stii e tara unde alegi ce sa ti se fure:banii,bagajele,femeia,sau mai nou avem promotie,all-inclusive(romanii sunt ospitalieri,te ajuta sa scapi de greutati).
     Ar trebui sa iti trimit un dosar destul de gros pentru a-ti descrie viata cea de toate zilele.Spre surprinderea mea,astazi nu m-am impiedicat decat de 10 gropi.E vina mea ca nu am fost atent,asa zic "sefii",trebuia sa le ocolesc.Dus n-am mai facut de trei zile,desi transpir ca un ogar.Sunt defectiuni tehnice iminente,dar Dorel si prietenii incerca sa remedieze problema,folosind unelte moderne oferite de stat,lopata si manuta.E bine macar ca nu au lasat lucrarea in punctul mort.Sunt sigur ca o sa-mi spui ca mana nu le-a dat-o statul ci Dumnezeu,ei,bine,esti cam credul,statul,maretul stat ti-a dat mana,caci acum e democratie,nu ca pe vremea lu' Vladut ala cu cornite,cand ,daca furai,cu o mana luai pe cealalta n-o mai aveai.Ti-as aminti si de tezaurul nostru national,de caini maidanezi,care daca iti vine sa crezi abia au ajuns la jumatatea populatiei umane,cred ca au descoperit "balonasele",si inca un lucru imbucurator,saptamana asta n-au bagat in spital decat 500 de oameni,si pe mine m-au muscat doar de 3 ori,dragii de ei,nu-i asa ca s-au cizelat?Si politia a mai progresat,de curand am avut ocazia sa vad politia in actiune.Un plutonier respectat de toata lumea,ca orice plutonier,patrula pe strada,cand s-a trezit inconjurat de niste oameni simpatici in negru,care nu i-au facut altceva decat,sa ii traga doua gloante in picior(arma s-a descarcat accidental)l-au dat cu capul de bordura,capul crapandui-se prin autoprecipitare si apoi grijuliu i-au pus catusele care se pare din lipsa de fonduri erau cumparate de la Sex Shop.Motivul acestei actiuni in forta a fost acela ca suspectul avea un pistol in dotare(ceva extrem de ilegal la un politist).Asta a spus la stirile de la 5 un nene sergent destept(asta a fost un subiect pe langa omoruri,violuri,si altele de astea omenesti).Stai putin doar sa vad ce fac doreii jos.(pauza mare)
        Da,acopera fantana arteziana din asfalt,bine ca pun asfaltul peste apa,cred ca o sa tia si pentru viitoarele generatii.Oricum se pare ca guvernul a autorizat construirea unui par de distractii peste un cimitir din Capitala."Nu m-ar mira sa construiasca cimitire peste parcul de distractie"asta mi-a spus un domn mai OK ca mine.Nu toti suntem asa,dar oricum toti tigani,hoti,huligani ramanem pentru cei de afara asa ca sunt imun deja.
       Te rog sa-mi raspunzi din Danemarca si sa-mi povesteti ce se mai intampla,dar pana atunci aloha si sa moara dusmanii mei ca eu am bani mai multi ca ei.
  P.S:Ti-as fi parfumat scrisoarea,desi ti-o trimit Virtual,dar parfumul de scump si e criza aici,a si te rog adu si o bucata mica de autostrada cand vii.
                                                                                    Cu drag,
                                                                                                Eu 

Liniste

     Trenul mergea clatinandu-se in toate directiile.Norii de fum produsi de locomotiva se contopeau in zare cu norii albi si batrani.Soarele iesea incet,dar grandios dintre vaile verzi mutilate de bombe.Peisajul se schimba la fiecare cinci minute,nu era nimic monoton,sorbeam din ochi frumusetea neimbalnzita a plaiurilor care se raspandeau parca pana la nori.
     Eu stateam rezemat cu ochii pe jumatate inchisi si admiram peisajul pitoresc.Nu mai fusesem niciodata cu trenul pana atunci asa ca aceasta calatorie mi se parea mai interesanta si fabuloasa din acest motiv.
    -E frumos cu trenul nu Schwarz?
     Cainelui parea sa nu il prea intereseze trenul,el era bucuros deoarece nu l-am abandonat,era fericit,asemenea unui om.Conform datelor,ar fi trebuit sa ajung la Berlin in jur de ora 8.Eram ingrijorat totusi,deoarece nu aveam unde sa petrec noaptea,singura mea sansa era sa gasesc un hotel mai ieftin.Mai aveam putin si atipeam cand un glas dulce mi-a gadilat simturile.
    -Ma scuzati acest loc este ocupat?
     M-am intors 180 de grade pentru a vedea faptura care mi-a pus acea intrebare inocenta.Era o femeie in jur de 22 de ani,de inaltime medie,cu ochii verzi incantatori.Parul saten putin ondulat cadea peste umerii ei uniform bronzati.Purta o rochita simpla insa draguta de vara,alba cu buline negre asemenea unor buburuze arse,care ii trecea putin de genunchi.Tinea in mana un geamantan mic si cochet.Avea ceva special in zambet,era frumoasa,era imperfecta,ma atragea,era o femeie.Mi-am scuturat capul de doua ori pentru a-mi reveni din aceasta hipnoza covarsitor de speciala care ma cuprinse.
    -Nu,te rog i-a loc.
     A zambit usor,copilareste si s-a asezat elegant langa mine.
     Simteam cum bataile inimii scapa de sub control,simteam cum sangele pulsa neincetat avand un ingredient misterios in el,simteam ca ma scufund intr-o lume mistica si legendara din care cu greu puteam fi scos,simteam cum fericirea era mai aproape ademenindu-ma cu mirosul florilor care imi anesteziau simturiele lent,simteam ca nu mai eram eu,eram slab,simteam ceva unic si ciudat,simeatam ceva ce nu mai gustasem.
    -Te simti bine?m-a intebat ea ingrijorata.
    -Da,imi este doar putin cald,atata tot.
    -Te cred,la cate haine ai pe tine,omule ai inebunit?si mi-a zambit din nou miscandu-si pleoapele rapid.
    -Nu,nu cred ca este de la asta,am o boala,se numeste O.M.D.B(traducere:O Minciuna Despre Boala) si este in cel mai mare stagiu posibil.
    -O.M.D.B?exisata chestia asta ?m-a intrebat ea curioasa.
     Sigur pe minciunea mea stupida am inceput sa ii insir tot felul de povesti,care sa ma faca sa par si destept.
    -Adica nu ai auzit despre aceasta boala?E drept ca este una extrem de rara,este o boala genetica din nastere care se produce prin diletia bratului scurt al celui de-al optulea cromozom,cel putin asa mi-au spus medicii specialisti care semanau cu niste salcii plutitoare cand au aflat asta.
    -Da,foarte interesant.
     Parea ca planul meu a resuit, asa ca zambeam prosteste,pana la urma nu era asa desteapta.
    -Dar de M.A,sau Minciunita Acuta mai exact ai auzit?si a inceput sa rada.
    Eram oarecum socat,cai am crezut ca minciuna pusa in combinatie cu caliteatea mea neslefuita de actor aveau sa o pacaleasca,dar ea era ceva mai speciala.Aveam totusi increderea ca pot redresa situatia,pentru a nu face impresie proasta inca de la inceput,trebuia sa-mi hranesc prostescul ego mascultin.
    -Te rog sa nu razi,eu chiar vorbesc serios.
    -Atunci eu ca asistenta ar fi trebuit sa stiu nu?
    -Pai,si am inceput sa ma balbai,este o boala aparuta in ultimii 7 ani.
    -A,deci asta inseamna ca ai doar 7 ani pentru ca spuneai ca este o boala din nastere nu?Si eu care credeam ca stau de vorba cu un baiat simpatic si cu ceva calitati,nu cu un mucos mincinos care abia a iesit din scutece,dar ma mai insel si eu.
    -Eu...si n-am mai spus un cuvant.
    -Lasa te inteleg,nu vroiai sa cred ca arati ca un ciudat,te inteleg doar esti barbat.
    -Da,imi cer scuze,dar am vrut sa fac o inpresie buna,i-am raspuns eu rusinat.
    -Mintind?ei bine n-ai reusit,mai bine ciudat decat mincinos.
     Am plecat capul in pamant,si gandurile au inceput sa ma schingiuiasca.
    -Cum te numesti?
    -Bastian,Bastian Schwin,i-am raspuns eu mormaind.
    -Sper ca acesta este numele tau,minciunila,si a inceput sa rada simpatic.
    -Nu,nu te mint,iti spun sincer,i-am dat reokuca imbufnat.
    -Numele meu este Khloe Harden,si nu mai fi rusinat,hai ridica capul si uitate la mine bebe.
     Am ridicat capul incet,si m-am uitat in ochii ei,si am simtit ca ma revigoreaza,ca imi recapat increderea.
    -Si totusi Bastian,care e motivul acestei costumatii speciale?m-a intrebat ea chicotind.
    -Promiti sa nu spui nimanui?
    -O,haide Bastian,unii dintre noi nu au 7 ani.
    -Bine atunci,uitate in geamanta.
     Am deschis suspicios geamantanul uitandu-ma in toate partile pentru a nu fi observat.Cu cat deschideam mai larg valiza,cu atat trasaturile lui Schwarz se conturau mai clar.
    -Ce ascunzi acolo domnule Schwain?m-a intrebat ea cu ochii larg deschisi.
     Dintr-o data un botic negru,umed i-a atins fata.
    -O,ce dragut un catel!a exclamat ea entuziasmata.
     Toata lumea din apropierea noastra a inceput sa priveasca curioasa.Un caine in tren era ceva cu totul nemaintalnit.Am inchis repede geamantanul,riscam sa fim dati jos din tren.
    -De ce l-ai inchis?m-a intrebat ea incruntandu-si sprancenele usor arcuite.
    -Din cauza tipatului tau,si i-am soptit la ureche,cainii nu au voie in tren.
    -Imi cer scuze,n-am stiut,oricum,cum a ajuns bietul caine in geamantan?sunteti un domn extrem de interesant.
    -Un domn extrem de inventiv mai bine spus.Acesta e motivul pentru care am atatea haine  pe mine.Pentru a pacali controlul a fost nevoie sa il pun pe Schwarz in geamantan,asa am ajuns in acest stadiu,fierband la foc mic.
    -Supa de Bastian,cred ca are un gust splendid,a afirmat ea zambind copilareste.
     La randu-mi am inceput sa rad,simtindu-ma minunat in compania acelei domnisoare.
    -Bastian,tu incotro mergi?
    -La Berlin,i-am raspuns eu scurt.
    -Saracul de tine,inseamna ca o sa trebuiasca sa ma suporti tot drumul,mi-a spus ea pe un ton grav.
    -Nu te teme,cunosc tehnici de supravietuire elementare atunci cand vine vorba de domnisoare.
    -Ei bine baiete,o sa trebuiasca sa le folosesti pe toate,caci vei avea un drum lung garnisit cu multa vorbarie,si zambi inchizandu-si ochii.
    -Schwarz,daca o sa cad pe campul de lupta te rog sa preiei stafeta,poate tu vei fi mai puternic.
    -Schwarz,mai bine te-ai preda inainte ca lupta sa inceapa,nu vreau sa fac doua victime in aceiasi zi,te avertizez,si am inceput sa radem.
     Ar fi trebuit sa iau in serios avertismentul domnisoarei Harden,caci buzele-i aromate se miscau neincetat,vocea sa pamanteana spunea o multime de intamplari,teluri,constrangeri,era o enciclopedie umana care cunostea,traise,sau vazuse aproape orice la cei doar 22 de ani ai sai.
     In timpul discutiei care ma extenua intr-un mod placut,am aflat ca urma sa fie voluntara ca asistenta.
    -Nu voi sta cu mainile in san fluierand desi familia mea este una respectabila,nu pot sa stau si sa nu fac nimic,atat timp cat altii fac atatea pentru mine.
     Asa imi vorbea ea,inflacarata,razboinica,si totusi toate aceste atribute mi se pareau ciudate pentru o asemean fiinta.
     Era ora 4 si teoretic mai aveam 4 ore pana cand vom ajunge la Berlin.Stationam de aproximativ 10 minute intr-o gara.
    -Oare ce o dura atat?am intrebat eu trangand perdeluta de pe geam.
     Afara era multa agitatie,cativa oameni fugind incolo si incoace.
    -Se intampla ceva,uite SS-isti,m-a avertizat Khloe aproprindu-se de geam.
     Intradevar erau aproximativ 20 de membri ai SS-ului cu mitralierele in mana care dirijau cu mare precizie ceva.
    -Poti sa vezi ce se intampla Bastian?
    -Nu,dar vad ca toti se indreapta spre capatul trenului.
    -Probabil o fi vreo defectiune,mi-a spus Khloe impasibila lasandu-se pe spate trancandu-si mana prin par.
    -Da,cred ca ai dreptate si am tras perdeluta.
     Linistea se asternuse in tren spre surprinderea mea,asa ca am privit-o pe Khloe care nu mai scoase nicio vorba.M-am uitat la ea si am inceput sa zambesc.Khloe dormea,visa ceva  frumos,caci si ea avea zambetul pe buze,dormea si eu eram langa ea sa o vechez.
    -Domnisoara Harden se pare ca atata vorbarie va extenuat,am spus eu in soapta continuand sa zambesc.
     I-am pus sacoul meu pe ea deoarece odata nu venirea serii si temperatura a mai scazut.M-am lasat pe spate in scaunul meu si ii priveam pe Khloe si Schwarz cum paseau armonios in lumea viselor.Dupa aproximativ 20 de minute trenul s-a pus in miscare si calatoria noastra putea continua conform planului.Trenul era ca un leagan,norii erau ca niste miei care sareau peste razele apuse ale soarelul,intreg vagonul era in penumbra,domnea o liniste ca de manastire arsa,doar eu si inca cativa oameni am rezistat tentatiei si nu am atipit.Unii dintre ei erau ocupati cu cititul cartilor,altii statau inexpresibili,ca stanele de piatra.Eu ma uitam pe geam desi era amurg si privelistea era neclara si parca forfecata in bucati mici.Un vultur singuratic zbura imperial,strajuind cu privirea acest peisaj fantomatic.Printre arborii solemni,mi se parea ca vad acele spirite ale padurii care strajuiesc pe timp de noapte tinuturile neatinse.Tot printre copaci,vedeam zanele albe despre care ni se povestea cand eram mici,le vedeam dansand,impletind cunune de flori cu zambetul pe buze.Totul se intuneca,usor,caldura din tren ma molesea,simteam pleoapele ca mi se scurg peste ochi asemenea cascadelor.
     -E ora sapte,in jur de ora noua o sa ajungem la Berlin.
     Am inchis ochii,incercam sa adorm macar pentru jumatate de ora.Am atipit pentru un sfert de ora cand din cauza leganatului feroviar am dat cu capul de geam.
    -Firar cu trenul vostru cu tot!am inceput sa ma lamentez frecandu-mi capul cu palma.
     M-am asezat inapoi la locul meu injurand ca un om trezit fortat si am inchis ochii.Insa parca prin vis am auzit un sunet de motor care se apropia.M-am trezit oarecum surprins,m-am uitat in jur,insa toata lumea dormea.
    -Oare o fi fost doar un vis?m-am intrebat eu tragand perdeluta la o parte.
     Am examinat perimetrul pe care il puteam observa,insa nu am vazut nimic.Si totusi acel motor se auzea incontinuare.
    -Bastian,batrane,cred ca aceasta caldura iti provoaca halucinatii,mi-am vorbit stergandu-mi sudoare pe pe frunte.
     Pentru a fi sigur ca pot atipi la loc linisit,am decis sa ma uit din nou,In primele 10 secunde nu am vazut nimic,insa o luminita care palpaia apatic pe cer mi-a atras atentia.
    -Cred ca este un avion,dar oare o fi unul aliat sau inamic,m-am intrebat eu temator.
     Obiectul luminat se apropia,si acum eram sigur ca era un avion.
    -Avion german nu poate fi pentru ca mu s-ar apropia asa mult,si totusi de ce ar ataca Aliatii un tren de pasageri?
     Avionul se apropia amenintator,iar eu stateam ca o leguma fara sa actionez,cugetand ca un idiot.Niste punctulete luminoase asemenea stelelor care inconjurau avionul se propagau cu o viteza uluitoare spre tren.Instantaneu mi-am dat seama ca sunt gloante.
    -La pamant,suntem atacati!
     Toata lumea s-a tezit imediat,insa buimaci de somn nu au putut reactiona la timp.Eu am luat-o pe Khloe si ne-am aruncat pe podeaua din mijlocul vagonului,la fel au facut si altii.Un domn insa cam amortit,a ales sa ma mustreze pe mine.
    -Baiete,tu esti nebun?sperii lumea fara motiv.
     Nu a mai apucat sa spuna altceva caci un glont i-a zdrobit teasta,crapandu-i craniul,creierul amestecat cu sange izbindu-se violent de podeaua unde stateam toti inghesuiti,rugandune.N-am mai auzit altceva decat un zbierat de animal ranit si cadavrul care s-a scurs pe podeaua din fata scaunului,ramanand acolo plin de sange,cu cohii caprui larg deschisi,uitandu-se in directia mea.
     Multi dintre cei din tren si-au pierdut nervii si au inceput sa tipe disperati.
    -Suntetm morti,suntem morti!si lacrimile o oprira pe femeie sa continue.
     Cosmarul inaripat continua sa traga,vagonul fiind ciuruit de gloante.
     Un glont letal a strapuns o femeie din apropierea mea direct in cat,sangele tasnindu-i direct pe fata mea,a lui Khloe si a altor cativa pasageri.Tipetele se intensificau,trenul gonea nebuneste prin perdeaua de gloante,cosmarul s-a dezlantuit furibund.
     Lipiti de pamant tot mai multi isi gaseau sfarsitul sau erau raniti diabolic de dureros.Rasuflari necontrolate,tipete neomenesti de disperare,podeaua devenise un fluviu rosu,lipicios,dezgustator,pe care pluteau fara viata cadavre mutilate care se strecurau printre mortii-vii care erau inebuniti.Ma uitam la Khloe si vedeam cum frumosul ei par saten era acum inecleat cu sange,avand suvite rosii oribile.
    -Bastian,de aici nu mai scapam,si lacrimile incepu sa i se amestece cu sangele eterogen.
    -Ba da Khloe,cel putin tu vei scapa,voi incerca.
     Mi-am asezat trupul deasupra ei pentru a fi un scut uman,in caz ca vreun glont va incerca sa sfasie acel zambet atat de frumos,atat de copilaresc,atat de special al lui Khloe,si deci paream curajos,imi era team,teama de moarte.
     Geamantanul in care statea Schwarz parea neatins,fiind protejat de scaun.Il vedeam totusi pe bravul Schwarz cum tremura,cum avea spasme de teama.
     O noua rafala de gloante a penetrat acoperisul trenului,facand un zgomot infernal la intalnirea cu fierul.Rafala de gloante marsaluia printre resturi direct spre noi.Khloe a incercat sa ma dea la o parte,sa ma impinga.
     -Bastian!
     Am simtit o durere sfasietoare,draconica in umar.Un glont mi-a penetrat osul,iesind prin partea cealalta.Am avut aceiasi senzatie pe care ai aveao daca umarul ti-ar fi zdrobit de un ciocan.N-am mai avut puterea sa scot niciun sunet.Bratul stang in care ma sprijineam s-a prabusit alaturi de corp peste biata Khloe care era alba ca o stafie.Probabil ca corpul sau sculptat frumos a fost ciobit de greutatea corpului meu.
    -Bastian!Unde esti ranit?a intrebat ea tipand incercand sa ma de-a la o parte.
    -In umar,bratul stang mi-e vlaguit si amortit,am raspuns eu ametit,turmentat de durere,sufocat.
     Gloantele continuau sa se contopeasca cu trupurile omenesti,continuau sa ne arda de durere.Eram ametit,vedeam in ceata,urechile parca imi erau infundate,creierul statea sa imi erupa din cuta craniana.O vedeam pe Khloe cum tipa,vedeam oameni tarandu-se fara rost,vedeam gloante dezamorsate de trupui,dar cel mai calr vedeam o figura indescifrabila,mergand printre oamenii muribunzi,mergea impasibil si plictisit in mantia lui neagra,se uita la toti pe rand,ii examina,acum se uita la mine,si venea.Acel personaj venea sper mine lovind cu piciorul oamenii care ii stateau in cale.Era la cativa pasi de mine cand am auzit-o pe Khloe.
    -Bastian,revinoti!
     Eram incontinuare ametit insa acel tipat strident ma readuse in mijlocul infernului.Curand gloantele au tacut,motorul nu se mai auzea,trenul incetinea.Acum era din nou liniste.
     In cele din urma am reusit sa imi  misc corpul intr-o parte cu ajutorul bratului sanatos.Khloe a deschis ochii,si a inceput sa respire cu putere,tusind spasmodic,era insa bine.
    -Khloe esti bine?am intrebat-o eu gemand de durere.
    -Da Bastian,datorita tie.Te doare rana?
     Aveam grimase pe toata fata,plangeam de durere,incercam sa nu respir pentru a nu simti gaura perfect facuta.
    -Da,ma doare,dar cred ca putea fi mai grav.Cred ca tricoul si camasile au mai stopat din impact,i-am raspuns zambind sub stindardul dureii.
     M-am rezemat de scaun si stand in fund,tinandu-mi umarul spart,am  inceput sa privesc in jur.Din cei aproximativ 50 de pasageri ai vagonului,nu cred ca supravietuisera mai mult de 20.Podul insangerat de cadavre in descompunere traversa tot vagonul pe deasupra raului scarbos de rosu.Nimeni nu scotea un cuvant,toti erau inmarmuriti,toti se uitau in sus,in gol,neputind sa se uite la tabloul sadic din care faceau parte.Era liniste,multa liniste.